1,651 matches
-
ochii vii, plini de fericire (el știa unde merg, eu nu) și mama plângând, de parcă mergeam la moarte. Puteam să las valiza lui Rică, căci era lângă mine, dar n-am vrut, îi făceam mamei mai rău; i-am strigat voios, m-au văzut, mama mi-a strigat ceva, tata a ridicat ambele mâini sus, îmbinându-le și... am pășit oftând înainte, căci dacă nu pășeam, mă călcau alții din urmă. În fine, am ajuns și la gară. Gradații, tot cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la Vaslui. În acest oraș exista pe atunci o fabrică în care se făcea cel mai bun coniac din țară. Pe tren până la Belcești s-a vorbit mult, s-a glumit, s-au spus bancuri cu pescari și vânători. Eram voioși, așa cum eram întotdeauna când plecam la vreo baltă. Hotărâsem să ne întoarcem duminică după masă, așa că aveam la dispoziție tot timpul din lume pentru toate. La sosire, ne-am dat jos din tren și am luat-o spre locurile de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am donat o porție dublă de coniac și am băut-o cam ferit, știam că le fac poftă. Ne-am aprins câte o țigară și la drum, băieți! Bucuria ce ți-o dă o asemenea excursie ne-a făcut excesiv de voioși, încât cântam toți trei, erau mai degrabă niște urlete, de parcă ne împungea cineva cu un ac în fund. Tarzan „cânta” cel mai tare și foarte fals; și am tot urlat până am răgușit. Atunci s-a lăsat liniștea, dar nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut fiecare câte două căni. S-a băut și țuică de cazan, și am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine. Toată lumea era voioasă, mai mult pentru reușita mea. Era ultima zi de ședere pe insulă. Pe la prânz au venit băieții cu lotcile și ne-am îmbarcat. Crapul l-am pus într-un sac de plastic. Am plecat de pe insulă, dar nu cu aceeași
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Tu ești acela care nu l-ai răbdat să te ațintească veșnic cu privirea sa, o tu, cel mai hidos dintre toți oamenii! Te-ai răzbunat pe martorul tău”. S-a considerat de cele mai multe ori că textul intitulat “Nebunul” („Știința voioasă”, cartea a treia) ca fiind prima mare versiune a morții lui Dumnezeu. Lucrurile nu stau așa: „Călătorul și umbra sa” conține o admirabilă narațiune, intitulată “Prizonierii”, text prin care prezintă misterioase rezonanțe cu Kafka. „V-am spus, răspunse calm cel
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
lungă și îngustă, pe care o acoperiră cu un ștergar, și începură să înșire felurile de mâncare. Vodă își recăpătase buna dispoziție și pofta de mâncare. Se ridicase de pe laviță, ceruse să se aprindă lumânările și se așeză la masă voios. Mitropolitul mânca și el, dar cumpătat, iar vinul rămânea întreg în paharul lui. Se simțea fericit că răul de care suferise domnitorul trecuse, probabil și toana cu frica de singurătate. Îi era teamă să-și mărturisească îndoielile până la capăt. Avea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va putea scuza mijloacele folosite de diplomația iezuită franceză care asmute continuu pe turci împotriva domnitorilor țărilor române. Nu avea în gură amărăciunea aceea îngrozitoare cu care se scula în diminețile ce au urmat înmormântării Smărăndiței. Se simțea sănătos și voios, hotărât să răspundă invitației lui Theodosie de a participa la liturghie. Cu glasul său obișnuit, strigă dorobanțul de gardă. — De când a murit Tudora nu mai am pace cu maică-ta, zice că neapărat să-i fac loc în casă Zamfirei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vezi de acolo, Constandine?” îl întreba. „Ce să văz neică, moșiile cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în generație, ca pe o torță aprinsă, această glorie fără de moarte a eroilor pentru patrie și neam. „PENEȘ CURCANUL” (fragmente) Vasile Alecsandri „Plecat-am nouă din Vaslui, Și cu sergentul zece Și nu era, zău, nimănui În piept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari Români de viță veche Purtând opinci, suman,ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Gheorghe” ș-a „României Stea”. Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude fanfare sunătoare Și vede de departe în fața lui venind Un corp de oaste mândră în aur strălucind. Erau trei batalioane de gardă-mpărătească Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească. În frunte-i colonelul semeț pe calu-i pag, La bravii săi tovarăși privea ades cu drag. Și inima în pieptu-i băte cu foc deșteaptă Căci el visa privindu-i la lupta ce
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
înalt al lanțului montan. Penetrai. Fulgerător ajunsei la grota luminată puternic de astrul inaccesibil vederii. Intrarea era păzită de doi ostași îmbrăcați în uniforme purpurii, înarmați cu halebarde și scuturi. -Bine-ai venit în împărăția subpământeană a universului luminii, -mă primiră voioși ostașii. După ce am zburat la o adâncime de cinci mii de metri, sub scoarța terestră, am fost preluat de ghidul orașelor luminii. -Tărâmul nostru este protejat de plăcile tectonice și magma vulcanică. Plăcile au fost consolidate după o nouă tehnologie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
batic pe cap Ai avea griji și nevoi și nu ai mai sta cu noi. Cânta mândră miresei alături de celelalte drușculițe. Cânta pentru surata ei, cânta durerea ei. Curând veni și alaiul mirelui cu ginerică în frunte. Îi primi Anica, voioasă, zâmbind... ce folos la inimă arsă. După ce se tocmi la deschisul porților, îi primi cu vorbe pline de miere și cu multă voie bună în ograda miresei. Ochii lui licăreau în lacrimi sau poate era de la vânt. Când a văzut
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu energia multor cuvinte voioase. Mergeau alături, trecură pe lângă romburile de flori, ieșiră în spatele gării, pe trotuar, urcau spre oraș. — Am venit cu mașina lui Manole până la Constanța, spunea călătorul. Celălalt tăcea, îl privea, bucuros de întâlnire. — N- aveam cum să te anunț. Așa că din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a simțit o teamă stranie ca de un vrăjmaș nemilos sau ca de o amenințare crâncenă ce nu se poate ocoli și care nici măcar nu știi când te va izbi... Generalul, cu bărbia ridicată, îi întinse mâna și-i zise voios: ― Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale și am ținut să te felicit personal... Am ținut... da... negreșit... Glasul lui era gros și pătrunzător, și parcă te ocăra chiar când glumea. Apostol se înclină ușor strângând mâna generalului și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se culcă, dând de grijă ordonanței să-l scoale negreșit la unu după miezul nopții. Vrea să se odihnească, zicîndu-și iar că dincolo cine știe cum și unde va mai afla odihnă... Petre îl deșteptă la ceasul hotărât și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Meyer venea de câte două ori pe zi, îi spunea că n-are nimic, dar să stea în pat până ce-i va aduce el o doctorie miraculoasă, care imediat îl va vindeca aievea. Apoi, într-o dimineață, doctorul sosi mai voios și strigă din prag: ― Aide, jos din pat! Cred că poimâine am să-ți aduc ce ți-am promis... Până atunci însă n-ai voie să ieși din casă, ia seama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!... Răbdare! Cum ai răbdat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
intrând, cu un zâmbet care-i dezveli toți dinții de jos, împreună cu gingia. Apostol se uită la el, uimit. Era atât de neașteptată vizita aceasta, că își pierdu cumpătul și nici nu-l pofti să șează. Notarul însă îi apucă voios amândouă mâinile, i le strânse puternic și pe urmă luă loc, nepoftit, cu o siguranță de stăpân. ― Mă rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâigui Apostol, în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Prostii... Uite ce prostii mă apucă..." Își aruncă pe pat casca și râse scurt, sec, fals, frecîndu-și coșul pieptului cu palmele, ca și când ar fi încercat să-și mulcomească bătăile inimii. Simți în buzunarul tunicii fâșâit de hârtie și se opri voios: ― Acuma să vedem scrisoarea mamei, s-o înțelegem... Doamna Bologa îi scria numai mărunțișuri de prin Parva, despre cunoscuți și necunoscuți. Că Pălăgieșu se laudă că Apostol i-a cerut iertare, că Marta vine mereu pe la ea și se consideră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vă aprind lampa când o veni băiatul să ia farfuriile, că încă nu s-a întunecat de tot. Glasul plutonierului rămase în sufletul lui Apostol ^i după ce se închise ușa, ca un izvor de speranțe luminoase. Ii bătea inima năvalnic, voioasă. Îi părea rău că n-a trimis o vorbă bună pentru Ilona, dar se mângâia că poate în curând îi va spune el însuși mai multe. " Cine știe? îngînă cu bucurie. Numai Dumnezeu știe ce poate aduce ceasul..." Se uită
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de vânt, {EminescuOpIV 4} {EminescuOpIV 5} Prin unde din aripe dând, Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bând miere din flori. De ce nu am aripi să sbor! M-aș face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil Cu suflet voios de copil, M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sân Căci am eu pe-o floare necaz: Frumoasă-i ca ziua de azi! {EminescuOpIV 6} LIDA Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toate Să fac din ele cununi. {EminescuOpIV 100} În codru o creangă se-ndoaie, O poartă prin frunze, și-n prag Un chip cu ochi mari se ivește Ah! cum mi-ar putea fi de drag. 135Un murmur feeric desmiardă voios A salei tăcere senină. Din bolta ferestei arcată pompos S-aude vibrând mandolină Și-un eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i creiază-astfel de chip Pe lângă care toate sunt pleavă și nisip. Ironic pare-a zice: nemernici râmători, Visat-ați vreodată asemenea comori? Pe tine-apoi te-arată în dreapta ei mîndrie: Turbând de-mpătimire, murind de gelozie, Te văd cum al tău zâmbet voioasă multor dărui, Că veselă și dulce vorbești apoi oricărui Și risipești privirea-ți - când eu pentr-un cuvânt Din gura ta cea dulce, m-aș duce în mormânt. {EminescuOpIV 270} 25Atîta de frumoasă... și tot numai femee? Ah! am crezut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăi dulci de zăpadă, Te-oiu prinde pe mare vreodată, Șireată! Atunce Simți-vei duioasele munce, Cu care-al meu suflet în flamă Te chiamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire Un mire; Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb de zăpadă Ca pradă. DELFINUL Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare? ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom, De nu vei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de poloboace. Atunci când Turcii, Agarenii Mureau în iuruș cu halaiu, "Oștirea noastră, Moldovenii Se prăpădeau într-un gulaiu. {EminescuOpIV 351} "Și zimbrul cel cu trei luceferi "Lucea voios pe orice cort. "Precum ne-am dus, venirăm teferi "Și toți cu chef și nime mort. "Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe toată fala. "De-aceea n-am nici un amestec " Ori unde nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai iuți decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; 26. trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii. 27. Dacă zic: "Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios", 28. sunt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]