3,145 matches
-
bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simțea În propriile organe). Nu era sigur că poartă desuuri. Nu, nu avea nici un Büstenhalter. Era exagerat de albă - pielea groasă precum coaja citricelor, obrajii ca laptele - și buzele ei, ce păreau mai pline și mai moi ca niciodată, erau vopsite Într-o ciudată nuanță portocalie. Ca ciclamele napolitane pe care Sammler le admirase la grădina botanică. Mai mult, purta gene false. Pe frunte avea un punct hindus făcut cu rujul. În același loc unde fusese făcută pata de Miercurea Cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a lui Margotte), tristul bătrân simți cea mai adâncă bucurie și el. I se părea că și ceilalți simt ca și el: Shula-Slawa În sariul ei prost legat urmărind conversația cu ochi devotați și maimuțărind fiecare cuvânt cu buze moi, vopsite În portocaliu, sprijinindu-și capul În palme; Margotte, Încântată, desigur; era aprinsă după acest mic hindus; ocazia era intelectuală, și În plus hrănea pe toată lumea. Oare poate fi vreo clipă de viață mai frumoasă? Lui Sammler aceste ciudățenii feminine Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o Împiedica. La o bluză de satin decoltată purta o fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
insidioasă. Chiar și în suburbii. Deși cartierul ei nu mai trecuse printr-o explozie artistică de ani de zile, câteva străzi mai încolo cineva instalase o sculptură de grădină și, o săptămână mai târziu, altcineva i-a provocat pe vecini vopsindu-și casa în verde. În copilărie, Jina a crezut c-ar putea să fie orice - profesoară, om de știință sau pilot - dar, ajunsă-n liceu, abandonase deja trei posturi în favoarea desenatului de caricaturi pe la festivaluri stradale, a voluntariatului la studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care era îmbrăcată, când nu i se mula pe formele îmbunătățite prin metode chirurgicale, a măturat, în cale, picioarele lui Mike, perete și, finalmente, masa din bucătărie. Irene își fardase ochii și-și aplicase rujul de parc-ar fi fost vopsită de război. De urechi îi atârnau cercei în formă de pumnale, iar inelul de logodnă pe care i-l dăruise Naji, așezat în unghiul potrivit, putea să secționeze pielea. Irene a luat în vizor pijamaua Jinei, sticla cu vin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Autoarea stătea lângă peretele din fundul sălii și se întreținea cu vreo duzină de New York-ezi. Pe paharul cu șampanie pe care-l ținea în mână era imprimat Viețile Secrete din Clubul Sushi. Părul șaten, lung până la umăr, îi fusese vopsit într-un blond auriu și coafat în valuri lucioase. Era îmbrăcată cu o rochie argintie, care-i punea în evidență silueta înaltă și subțire. La urechi avea niște cercei rotunzi, iar pe deget îi strălucea un inel nou și gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În prima zonă rezidențială, a intrat pe o stradă înfundată și-a oprit motorul. Nu plânge, și-a spus ea cu voce tare. A clătinat din cap și-a strâns pumnii. S-a forțat să se uite la casele proaspăt vopsite în bej unele erau mari cât tot blocul ei - și la grădinile lor surprinzător de urâte, decorate cu copaci și tufișuri tunse în formă de glob. Mary a tras adânc aer în piept și s-a uitat în oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ți strică bucuria acelor după-amiezi de vară petrecute în totală lenevie. În fiecare zi, Alice o învăța pe Sue cum să scrie alfabetul sau rezolva exercițiile cu scăderi ale lui Roger. Se apuca de o nouă cură de slăbire sau vopsea dormitorul, cu toate că încă nu apucase să termine de pus tapetul în baie. Se forța ca în fiecare zi să scrie cu o pagină mai mult față de ziua precedentă, astfel că notițele au început să i se reverse din birou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
troienit sufletul bolnav de pe vremea când se coceau cireșele de mai în vechiul turn din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceața amară a singurătății, clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu parfumul ei puternic și dulceag. Încercam să găsesc ceva la acea femeie care să-mi placă, să pot s-o primesc în suflet dar în acele momente mintea mea o percepea ca pe o caricatură. Avea părul despletit și vopsit blond iar chipul ei îmi amintea de Miss Pyggy, purcica din Mupets. Oare ea se vedea frumoasă? Nu aveam putere să râd și doar un zâmbet îmi scăpă prin colțul gurii. De ce-ți rânjești fasolea la mine negrule? mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din cărămidă, care servea probabil drept jardinieră vara, era o cișmea cu apă potabilă. La puțin timp după ce am depășit stația de autobuz, drumul Începea din nou să urce, În pantă abruptă. În față mi-a apărut un panou mare vopsit În galben, ca un indicator rutier, pe care scria: ACCESUL PERMIS NUMAI VEHICULELOR AUTORIZATE L-am ignorat În ciuda dimensiunilor sale apreciabile și În ciuda notei de amenințare conținută În formularea interdicției și am continuat să urc rapid restul pantei, nu Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
infinitate copiată după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd patru nivele și cîte șase uși pe fiecare nivel. Fațadele clădirilor erau vopsite În alb, contrastînd puternic cu verdele Închis din jur și scoțînd astfel și mai mult În evidență aspectul geometric al imaginii ce se oferea privirii. Avînd drumul ca axă principală, cartierul de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două trepte o dată și am sunat la soneria albă de la ușa vopsită În alb, cu bordură de un verde Închis. Deși nu trecuse decît o zi de cînd n-am mai fost pe-aici, m-am simțit ca un am care a fost plecat pe mare multă vreme... și, În sfîrșit, reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se fac în alți termeni, de aceea oamenii se poartă diferit. Nu pentru că natura lor umană e mai bună sau a noastră este mai rea. Să-ți iasă din cap chestia asta. Nu vreau să zic că trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât mai mult din vocabularul fistichiu al lui Mircea Breaz, să-și dea gata prietenele. Într-o zi mă întâlnesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
destinată călătorilor, ce răspundea în spatele clădirii, spre drumul de țară, unde aștepta șareta. Ieșind din birou, privii încă o dată peronul îngust, prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mulțimii. 11. Priveam de la fereastra biroului. Pe gardul de peste drum de tribunal apăruse, lipit de cu noapte, un afiș imens cu fotografia lui Stalin, dedesubtul căreia trona adagiul: „Trăiască genialul conducător de popoare, generalissimul Iosif Visarionovici Stalin”, iar mult în dreapta, vopsit în alb, îndemnul; „Votați Soarele”. În jurul orelor 11, primul grefier veni și-mi spuse că prefectul județului îi comunicase telefonic că mă invită la biroul său și că-l roagă să-mi aducă asta la cunoștință. Rugămintea era insolită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușa grea de lemn de nuc, coborî cele trei trepte și intră în magazia din curte să ia un braț de lemne, în timp ce Rex dormita în cușca lui odihnitoare, aflată alături, cu labele dinainte atârnându-i peste pragul de lemn vopsit în alb. 13. Intrasem în decembrie. Începuse zăpada, frigul, înghețul. Ținutul, aflat în largul câmpiei, stătea în bătaia crivățului. Totul s-a retras aici și renaște sub haloul înalt al șemineului de teracotă cafenie al doamnei Pavel, căci ea hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-i spună lui și celorlalți când și cum să muncească pământul ca și cum se prostiseră toți, deodată. Era duminică, își săpa curtea, partea de grădină, avea să-și semene flori și plante de leac ca-n fiecare an, apoi își vopsi în albastru balustrada prispei, atent la pătrunderea uleiului în fibrele lemnului vechi ce va trebui în curând înlocuit, își spunea, dar mai încolo, nu mai avea bani acum. Mâine sau poimâine după-amiază, până joi oricum, va vopsi în negru lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
an, apoi își vopsi în albastru balustrada prispei, atent la pătrunderea uleiului în fibrele lemnului vechi ce va trebui în curând înlocuit, își spunea, dar mai încolo, nu mai avea bani acum. Mâine sau poimâine după-amiază, până joi oricum, va vopsi în negru lucios șareta după ce-i va repara încheieturile...a venit primăvara! Își trase șapca pe ceafă. „Care va să zică s-a terminat cu pământul N-a fost să fie...” Cerul lucea deasupra necrezut de albastru. „Vedeți, domnule judecător - își vorbea - spuneați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Se așeză, la început își ținu mâinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemânări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stânjenea, dar după puțin timp intră în normal, recăpătându-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit în negru, dar grija cosmetică era stridentă, încercare inabilă de a salva o vârstă intrată în neînșelare. Vocea însă își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, începu, anii au trecut și m-am gândit să fac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau albe: îmbătrânise. Și totuși nu. Era o tinerețe solemnă ce întârzia în preajma zăpezilor ce aveau să vină. Vremea și privirea înșală, gândeam, că intrăm în lumea asta și ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zid de metal. Nu din punct de vedere fizic, desigur, ci social: în suburbiile Dublinului să îți ridici cu nerușinare perdelele spre a vedea mai bine „lumea de pe stradă“ e o gafă socială gravă, comparabilă cu aceea de a-ți vopsi fațada casei într-o nuanță de roz Schiaperelli. În plus, nu trecea nimeni pe stradă. În afară de... de fapt, prin bariera subțire începusem să observ că, aproape în fiecare zi, o femeie în vârstă se oprea și își lăsa câinele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nu se întâmplă niciodată când Ariella e de față. Aș prefera să nu-i pomeniți de asta.) Pe lângă produsele promoționale, sunt și alte avantaje. Deoarece McArthur on the Park are un contract cu Perry K, mă tund și mă vopsesc gratis la coaforul lui. Evident, nu mă tunde Perry K în persoană, ci unul dintre trepădușii săi devotați. El, marele om, se află de obicei într-un avion particular, care-l poartă spre vreun studio din Coreea de Nord sau Vanuatu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]