1,377 matches
-
cine să întreb dacă atunci când, peste mai mulți ani, Sia se grăbea să-și organizeze o expoziție cu pânze sterpe și reci, irupere de paralele groase, perpendiculare, să nu pătrundă nimic suspect, cald, pieziș, coruptibil, doar orizon tale și verticale vopsite apăsat, această exagerată afișare austeră venea dintr-o cât de falsă și cât de artificială nevoie de afirmare a fidelității față de abstracta, tiranica Mare Cauză a tuturor și a nimănui ? ... În noaptea umedă și otrăvită, după trista premieră a burlescului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâtul umed, să audă urletul lui de fiară victorioasă. Ar alerga din marginea grădinii, până la dânsul. L-ar găsi țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!" 31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cînd se arată în puterea lui." Țara a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!" 31. Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, cînd se arată în puterea lui." Țara a avut odihnă patruzeci de ani. $6 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască subțire, vopsită, și la zîmbetul Îngrozitor, idiot și senzual, ce se adresa strălucitor și impertinent Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-i adresă un zîmbet idiot, gol și senzual, iar În clipa următoare porni În grabă, pășind cu picioarele subțiri și lungi În pantofii roșii, cu tocuri Înalte, și privind repede peste umăr spre italian, adresîndu-i seducătoare chemări cu buzele vopsite și dinții strălucitori. Bărbatul Își Înălță capul peste marginile gulerului, Își roti pe furiș ochii strălucitori și capul de vulpe și o porni repede pe urmele fetei. O ajunse pe culoarul de dincolo de bare și plecară Împreună. Barele continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin de urît? Ce zici? Întreabă ea Într-o șoaptă răgușită, cu un zîmbet oribil pe buzele vopsite, apropiindu-se de el. N-ai chef să te distrezi un pic, puiule? Hai, vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În goana lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu-se pierduți În uitarea iubirii În mijlocul eternei Împletituri și țesături a mulțimii, stradă a fețelor albe, a buzelor vopsite, a ochilor strălucitori și iubitori... ah, stradă a nopții, plină de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mărturisit chiar el, zice: „Doamne! Mare păcat pe sufletul meu. Cred că, dacă există un Dumnezeu În ceruri, o să-mi iau pedeapsa pentru asta!“ Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei, și cum Îți spuneam, cînd a murit Lydia, Ella a rămas să locuiască la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pradă conștiinței mele cu trei șiruri de dinți. Pentru a încerca să scap de atacurile conștiinței-rechin, mi-am băgat capul sub o piele de oaie și am închis ochii. Imediat în fața mea și-a făcut apariția Adelina, cu zulufii ei vopsiți curoșu rubiniu, cu ei tenul impecabil, cu mutrița ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe toți din timpul facultății, așa că nu au protestat prea tare când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care-și povestea hălăduielile ei premarxiste cu Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci din nou să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frumos și era multă lumină. Așa am aflat despre evoluția copiilor mei 27 iulie 2009 Adunare în bucătărie la Frasin. În jurul mesei: eu - în capul mesei; în dreapta mea bunica, într-un cărucior de copil mai deosebit; în stânga mama, cu părul vopsit mai negru, cănit. Lângă bunica, cineva, cred că îngerul păzitor. Lângă mama încă o persoană, iar în capul celălalt al mesei, încă cineva. Știu cu aproximație că erau medici, luptători; în orice caz ajutoare ale noastre. Bunica era foarte slăbită
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după care aleargă biata fată. ─ N-aleargă toate? întreabă Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu’ mai stă acolo! Și se ridică din nou, calculându-și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă mai ții pe hol? Sunt bolnav, tu-ți morții mă-tii de docDar nu apucă să termine că ușa se deschide fulgerător. Omul mai-mai să-și piardă echilibrul și să cadă cu capul în poala asistentei, al cărei păr vopsit vermillion strălucește pe fundalul cenușiu-spălăcit al holului ca mașina de pompieri nr. 5 dintr-o binecunoscută poezie inspirată de orașul New York. Alarma se pornește și ea. ─ Bine dom’le, da’ nu ți-e rușine? Da’ chiar așa? Da’ ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă plin de cârlionți. Cablurile erau tăiate. Vaporul o porni în știrea Domnului pe ocean. Mutată prin grija unei vecine într-o găoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
putea să nu-ți vină să crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
primăria ce din lipsă de fonduri Întîrzia să-și facă datoria. Avocatul, Întocmitor al actului, fu cel care ne conduse. Era o casă cu trei-patru odăi, ferestrele, În afară de cea dinspre stradă, dădeau În curtea lungă, dreptunghiulară, poarta era de lemn, vopsită cărămiziu, hîrșită de timp. Clădirea, puțin joasă, cu multele-i ferestre, părea un șir de case lipite una de alta, cum se puteau vedea În alte cartiere, de obicei mărginașe. Soarele bătea călduț În dimineața de primăvară. Avusesem impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care-l știam pe dinafară, ia să vedeți ce frumoasă era În tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, Întinse mîna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lînă vopsită albastru, În care erau Înfipte două andrele și Începu să Împletească - avea Încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea Însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i cîntăresc după aia. — Doamnă Packard, aș putea vorbi un minut cu dumneavoastră? — Spune. Nu vezi că-s ocupată? — Aș vrea, dacă se poate, să-mi plătiți acum. Doamna Packard era o femeie frumoasă și purta un șorț din bumbac vopsit. Avea o piele foarte fină și era foarte ocupată, iar ajutoarele de la bucătĂrie veniseră și ele. Doar nu vrei să zici că vinzi păstrăvi? Nu știi că-i ilegal? Știu, spuse Nick. Peștii vi-i fac cadou. MĂ refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare cînd se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Scria ilizibil, presărînd la derută neologisme. Ca un protocron Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]