161,013 matches
-
Această lipsă de sfială, pe lîngă semnificația bună de libertate și curaj, are și o față urîtă, o față care se vede mai ales în strategia de deconstrucție. Autorul începe prin a o numi pe Monica Lovinescu doamnă cu majusculă, vorbește despre Domnia Sa, pentru ca în finalul articolului să scrie despre "Monici". Artificiile sînt șmecherești și simpliste, efectul ar fi fost mai puternic și mai elegant dacă o numea pur și simplu pe numele ei de la început pînă la sfîrșit. Joculețele de
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
nasc, de pildă, scurtele prezentări televizate (cele mai superficiale și mai bine plătite cronici literare) sau semnalele editoriale de prin reviste de life-style. Cărțile-eveniment au și ele un loc în acest proces general de necitire: sînt cărțile despre care se vorbește cel mai mult și pe care nimeni nu le citește de fapt. Doar că puțini recunosc astfel de lucruri rușinoase, Dan Petrescu fiind un campion al acestor puțini. Există și o împărțire mai "cuminte" pe genuri: un capitol se ocupă
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
text savuros intitulat " Despre ce ar fi trebuit să scriu", un fel de meditație glumeață a scriitorului la ziar, dar nu unul încrîncenat, nu unul care se plînge de ingratitudinea față de cultură, ci chiar dimpotrivă. Despre problemele importante se poate vorbi și relaxat: Unii m-au sfătuit insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun că se plictisesc. Așa s-a întîmplat, de pildă, cînd cu incursiunile mele
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
și cărora nu le mai putem răspunde. Ce se întîmplă atunci cu toate aceste "inputs" care ne săgetează zi de zi? Ele provoacă o istorie interioară, o panică, un sentiment de neputință interioară. Și aceasta este o mare problemă, azi. Vorbim de adevăr, dar în fond - e lucru știut - nici nu există un singur adevăr... Dacă mă refer numai la țara din care provin și pentru care realizez emisiuni radiofonice - România -, acolo, în urmă cu zece ani, s-a produs acea
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Al. Vakulovski este mărturisirea unei crize existențiale a unui tânăr narcoman, o mărturie a unei realități nebănuite în care alcoolul, drogurile și prostituția sunt imaginile existenței zilnice. Pizdeț e un strigăt împotriva acelei "realități care cenzurează tot", un roman care vorbește despre "durerea mai terapeutică decât bucuria" (vezi Fight club), despre căutarea acelor sentimente "pe care nu ți le poate produce viața asta de căcat", dar, mai ales, despre o imensă silă a vieții ("scârba care leagă mâinile") care s-a
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
eram pe punctul de a crede că o nouă luptă între "clasici și moderni" s-a declanșat în interiorul intelighetsiei teatrale românești. "Conservatorii" denunțau cu asiduitate ceea ce numeau "gratuitatea" demersului regizorului Andryi Zholdak și a echipei sale și nu osteneau să vorbească despre invazia formelor lipsite de conținut. Comentatorii ziși "open minded" se întreceau în a-i aduce montării osanale, în a intui în ea felurite semne ale "teatrului viitorului". În decembrie 2001, la Festivalul Național de Teatru, aveam să văd Idiotul
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
umbrelor de soția sa Irinel. "Ne mor poeții" mari - Gellu Naum, acum Doinaș. I. D. Sârbu avea și el destinul legat de întâlnirea cu Doinaș. I-ai cunoscut pe amândoi, ai fost cu amândoi în corespondență. Poate ar fi interesant să vorbești despre relația ta intelectuală cu Doinaș și Sârbu. Virgil Nemoianu: Am intrat în contact cu "Cerul literar" cam prin 1958 (eram în anul 2-3 la Filologia din București) prin Negoițescu și prieteni ai săi. Pentru mine a fost pur și
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
și alta. Și tandru sfătuitor și atent cititor al primelor mele scrieri dramatice. Sârbu era o pasăre rară într-o Craiovă patriarhală din care majoritatea intelectualilor fie plecaseră la București fie în țări străine. El scria toată ziua în bucătărie. Vorbeam despre orice, doar despre scrierile lui nu pomenea niciodată nimic. Nu avea dreptul să publice, era exilat într-un oraș oarecum amorțit și n-am știut despre romanele care aveau să apară abia după '89 și după moartea sa. Știai
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora sau ce înseamnă să fii înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei. - Dar dacă n-ar vrea ca ceilalți
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei. - Dar dacă n-ar vrea ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei? Isabela se gîndi o clipă, apoi spuse: - Atunci, probabil că n-ar mai
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei. - Dar dacă n-ar vrea ca ceilalți să afle ce cred și ce simt ei? Isabela se gîndi o clipă, apoi spuse: - Atunci, probabil că n-ar mai vorbi." Cîștigurile programului? Copiii "vor gîndi mai bine și vor fi mai deschiși față de colegii și semenii lor" ne spune autorul, într-un interviu inclus în ambele cărți pe care i-l acordă coordonatoarei din România a acestei serii de manuale
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
criticii. Astfel, invocîndu-se analize intertextuale și declarațiile unor scriitori (între care Marin Sorescu), al căror debut a coincis cu paranteza de liberalizare din anii '60, se arată că fractura generațională a fost doar aparentă, în ciuda interdicției oficiale de a se vorbi în perioada imediat succesivă celui de al doilea război mondial despre Arghezi, Blaga, Ion Barbu sau Bacovia. Pornindu-se de la această afirmație și exploatînd aserțiunile cuprinse în volumele de eseuri, studiul insistă asupra artei poetice a Anei Blandiana; citatele privilegiază
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
se întâmple vreo greșală, măcar că mulți îl îndemna să meargă la moscali, iar el nicicum nu vrea, numai ce ședea la Urlați, lângă Cricov, privind ce vor face oștile moscăcești și cu ale turcului". Este limpede că nu mai putem vorbi de prudență, ci de duplicitate, acuză pe care "Haizler, carele era mai mare peste nemții din Ardeal", i-o va arunca în față domnului român. Intenția acestuia, împreună cu un grup de boieri "disidenți", de a elibera Țara Românească, este privită
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
acest caz, am asupra lui o superioritate certă de care profit, calm. Nu uitasem că o dată, mai de mult, cu sinceritatea brutală, care e a oricărei mari personalități, îmi spusese cuvânt cu cuvânt: "Dumneata, când scrii, scrii bine, dar când vorbești, ești complicat." Și probabil că așa și era. Lucrul îl am bine notat. La care replicasem pe loc că și el când scrie, scrie excelent, dar că e un simplist când vorbește. Așa dar, după ce îl lăsasem să-i treacă
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
cuvânt: "Dumneata, când scrii, scrii bine, dar când vorbești, ești complicat." Și probabil că așa și era. Lucrul îl am bine notat. La care replicasem pe loc că și el când scrie, scrie excelent, dar că e un simplist când vorbește. Așa dar, după ce îl lăsasem să-i treacă supărarea, îi pusesem cu toată impertinența mea tactică întrebarea, la care el nu mi-a răspuns niciodată, tăcerea făcând parte, neîndoios, din uriașul său bun simț de prozator al cărui talent este
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
dintre parlamentarii aflați acum pe post e pândit de patru-cinci candidați cu buzunarele groase și ambiții pe măsură. Siguri, de-acum, că nu li se poate întâmpla nimic (după modelul Ion Iliescu, despre ale cărui crime și atrocități nu mai vorbește nimeni), ei își pregătesc mișcările următoare. După ce-a luat cu japca tot ce poate fi luat (de la pământuri și fabrici, la funcții și onoruri), țoapei nu-i lipsește decât scaunul de senator sau deputat. N-am nici un motiv să
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
care a fost "ridicat" un Patapievici, de exemplu. O metodă care, orice s-ar spune, pe termen lung poate fi dăunătoare. Dar cam atît despre noul statut al lui Cărtărescu, unul dintre cei mai bîrfiți scriitori la ora actuală. Să vorbim mai bine despre o nouă carte foarte frumoasă pe care tocmai a publicat-o. Și-ntr-atîta vrajbă, dacă s-or mai găsi vreo cîțiva "întîmpinători" să-i evalueze la rece calitățile și defectele, mare lucru ar fi. Volumul doi al Orbitorului
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
poate fi considerat ipocrit după toate observațiile făcute mai sus. Nu propun aici o cronică paradoxală. Este foarte greu să recomanzi o carte frumoasă dar nespectaculoasă. Este pur și simplul volumul doi al unei trilogii despre care s-a tot vorbit - nu mai sînt multe lucruri de adăugat. Cărtărescu propune nonșalant un nou tom spre lectură plăcută. Și nu veți avea ce regreta. Reproșurile pe care le avem de făcut trebuie să respecte spiritul cărții - un clin d'oeil complice: aici
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
că sînt ceceni ori disidenți. Repetarea asocierii dintre ura de rasă ori de clasă și violența fizică sau doar verbală este profund neliniștitoare. Te uiți la obrazul de brută al rinocerilor actuali, bătăuși și agresivi, și auzi cît de precar vorbesc românește, dar cît de colorat înjură, și-ți spui în gînd întrebarea din finalul piesei Ucigașul plătit de E. Ionesco: "Ce se poate face?" Un răspuns, poate prea simplu, l-a dat deja un cronicar t.v. de la un cotidian
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
voce, a lui Alice către Floșrica Rarincescuț, uneori către Marietta (Muzicescu), Aurora (Nasta) și alți prieteni, cărora le trimite vești prin intermediul devotatei Florica. Sînt și momente de disperare, cauzate de lipsa banilor, și zile de mulțumire, cele în care le vorbește unor copii despre Spartacus și tragicii greci sau lucrează la o carte despre Sofocle. Rămasă fără pensie - problema pe care o amintește mereu în epistolele sale -, Alice Voinescu trăiește mai bine de un an cu ajutorul unor prieteni devotați, care refuză
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
vizitarea galeriei. Cât privește România literară a fost reprezentată de Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Gabriel Dimisianu și (gluma cu "ultimul pe listă, cu voia dv." n-o mai fac, e răsuflată) Alex. Ștefănescu. Despre Pavel Șușară și inițiativa lui au vorbit Ioana Vlasiu (la obiect, cu seriozitate), Andrei Pleșu (cu căldură) și, bineînțeles, Pavel Șușară (solemn și emoționat). Afară ploua, în sală răsunau aplauze. Cultura a mai câștigat puțin teren în lupta cu necultura. îi ținem cu toții pumnii lui Pavel Șușară
Str. Ștefan Luchian nr. 12 C by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15114_a_16439]
-
plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă: "ți-ai dori să vezi prin fereastră o creangă luminată de muguri albaștri/ în formă de pești/ din care vor izbucni în curînd florile portocalii", deși "interesul tău pentru vise apare doar în momentele de criză
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
a cuvintelor din limba vorbită. Biografia autoarei (căsătoria cu un... unchi) dă substanță unei neobișnuite introspecții din punctul de vedere al unui anti-erou-femeie (tente anna-kareniniene, drame, tentative de sinucidere...), cu victoria - în cele din urmă - a vieții și purității. Stilistic vorbind, Piața Diamantului conține monologuri juxtapuse, atât de bine cizelate încât pot fi scoase din context și citite cu voce tare asemenea unor poeme. Mercè Rodoreda, Piața Diamantului, traducere de Jana Balacciu Matei și Xavier Montoliu i Pauli, Miquel Lor, Laura
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Mușina sînt niște tineri liniștiți, calmi, care nu se simt cu păcatul la cromozom și care, în loc să le arate obrazul "bătrînilor" gălăgioși care așteaptă flagelarea, îi vor, pur și simplu, ignora? Teza lui Alexandru Mușina este că e ridicol să vorbim despre postmodernism în lumea comunistă a anilor '80, că "Mircea Martin, cu finețea-i caracteristică, nu tranșa, dar s-au găsit destui prostovani care să se repeadă să ne demonstreze că poate exista un postmodernism fără postmodernitate. Ideea mea e
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]