2,517 matches
-
Georgescu-Tistu, Iosif Popovici ș.a., Î. reprezentând instrumentul de expresie al intelectualității clujene și nu numai. Vor mai semna N. Iorga, V. Pârvan, Traian Lalescu, Al. Procopovici, Aurel Ciato, Lucian Bolcaș, Florian Ștefănescu- Goangă, I. Glăvan, G.D. Serra, Ion Bianu, Romul Vuia, Aurel Buteanu, Coriolan Petranu, Romulus Demetrescu, Cezar Petrescu, D.I. Cucu ș.a. Publicația dispune de rubrici referitoare la mișcarea culturală, literară, teatrală, artistică, de o „revistă a revistelor”, „Cronica Bucureștilor”, „Foița ziarului”, „Ultima oră”, „Revista presei maghiare” ș.a. Cronica literară este
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
Florian Danciu, G. Cătană, N. Ioviță, T. Dane și, cu folclor din Moldova, Bucovina și Muntenia, D. Stăncescu, P. Ispirescu, S.Fl. Marian. G.p. tipărește, de asemenea, din versurile și proza autorilor locali: I. Pop-Reteganul, T.V. Păcățian, I. Matei, Eutimie Vuia, D. Jurjovanul, V. Sala, Traian H. Pop ș.a. Din scrierile literaților români de prestigiu sunt alese opere care corespund programului gazetei: poveștile lui I. Creangă, versurile lui V. Alecsandri, anecdote de A. Pann, versuri de M. Eminescu și Al. Vlahuță
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
martie 1940, cu subtitlul „Revistă literară și culturală”, sub îngrijirea unui comitet de redacție alcătuit din membri ai Ateneului Popular arădean: Barbu Pompiliu, Gh. Ciuhandu, Al. Constantinescu, Eduard Găvănescu, Octavian Lupaș, Marcel Olinescu, Al. Negură, Mihail Păun, Isaia Tolan, Tiberiu Vuia. Din 1936 comitetul de redacție îi mai include pe P. Bogdan, Al. Filipaș, Gh. Moțiu, Petre Pascu, Șt. Popovici, I. Pogana, Ascaniu Crișan, Radu Cornel; secretar de redacție este Marcel Olinescu. Revista devine organul de presă al federațiilor societăților culturale
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
manifestările sale, în numele „coexistenței pașnice” cu sovietele. În același spirit, Horia Stamatu definește Spania ca „excepția Occidentului”, ceea ce conferă constatărilor sale un relief mai clar. Au mai colaborat Antoaneta Bodisco (Traduceri din Propertiu), Gheorghe V. Bumbești (Revoluția lui Serdiakov), Octavian Vuia (Muncitorul și nihilismul contemporan), Octavian Buhociu (E. Lovinescu, teoretician al civilizației românești) ș.a. N.Fl.
LIBERTATEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287798_a_289127]
-
Creștinismul românesc, pref. edit., Norcross, 1999; Ernest Bernea, Crist și condiția umană. Timpul la țăranul român, pref. edit., Norcross, 2000; Corneliu Zelea Codreanu și epoca sa, pref. edit., Norcross, 2001; Vasile Posteuca, Poeme fără țară, pref. Gheorghe Rădulescu, postfață Ovidiu Vuia, Norcross, 2000; Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi din exil, pref. edit., Norcross, 2001; Ștefan Baciu, Poemele poetului singur, pref. Constantin Eretescu, postfața edit., Norcross, 2002; Mircea Vulcănescu, Războiul pentru întregirea neamului. Dimensiunea românească a existenței, Norcross, 2002; Mac Linscott
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
observații de respectare strictă a statutelor. Momente de reviriment cunoaște societatea în anii 1901-1904, când își face simțită prezența o nouă generație de tineri cărturari, între care se numără Octavian Goga, Al. Ciura, Ioan Lupaș, Vasile Goldiș, Ion Agârbiceanu, Traian Vuia, Vasile Stoica ș.a. Ei se întâlnesc în toamna anului 1901, la hotelul „Saskor”, cu Nicolae Iorga, care le vorbește despre Mihai Viteazul, răspunsul fiind dat de tânărul poet Octavian Goga. Tot acesta participă, ca delegat al societății, la jubileul de
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
se republică și literatură. Bine reprezentată este poezia: Aron Cotruș, Ion Pillat, Ion Minulescu, G. Topîrceanu, V. Voiculescu, Nichifor Crainic, Emanoil Bucuța, Demostene Botez, Elena Farago, George Gregorian, Emil Dorian, Ion Buzdugan, Ștefan I. Nenițescu, Maria Ciobanu, Ștefan Bălcești, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. Se reproduce, de asemenea, proză de Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Al. Vlahuță, Jean Bart, Mihail Sadoveanu, Al. Cazaban, I. Al. Brătescu-Voinești, Corneliu Moldovanu, Calistrat Hogaș, D. Anghel, Gh. Brăescu, Ion Gorun, Ion Popovici-Bănățeanul, Liviu Marian. Teatrul e ilustrat
SOLIDARITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289786_a_291115]
-
Rosenau În 1828? Toate aceste titluri sunt o probă suficientă, credem, pentru a arăta comunicarea dintre interesul popular, care Îi dictează lui Honigberger imaginarea unui public propriu, și cel pre-științific. Cremarea văduvei atrage apoi Însemnările lui Alesiu Olariu (1867), George Vuia (1873) și, indirect, Grigore N. Lazu (1881)4. O sistematizare ulterioară a producției literare din ziare, periodice și almanahuri va trebui să se ghideze și după menționarea obiceiurilor din Panjab (chiar Lahore), Kashmir și Bengal. Firește că aici trebuie văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Folclor din Moldova, Folclor din Dobrogea și Folclor din Banat, în fine în calitate de îngrijitor al unor ediții: C. Rădulescu-Codin, Literatură populară (I, 1986, în colaborare cu Florica Șerb), Antologia basmului cult (I-II, 1968, în colaborare cu Aurelia Rusu), Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor (I-II, 1975-1980, în colaborare cu Mihai Pop și Florica Șerb), și Ovid Densusianu, Opere (I-VI, 1968-1985, în colaborare cu Boris Cazacu, Valeriu Rusu și Florica Șerb), în ultimele două volume excelând bogatul capitol
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Ovidiu Bârlea, București, 1973 (în colaborare cu Ovidiu Bârlea); Novac și zâna, pref. Marin Sorescu, București 1973; Toma Alimoș, pref. Mihai Beniuc, București 1973; Poveștile lui Făt-Frumos. Basme fantastice, pref. Valeriu Filimon, București, 1974 (în colaborare cu Florica Șerb); Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor, I-II, pref. Mihai Pop București, 1975-1980 (în colaborare cu Mihai Pop și Florica Șerb); Frumosul românesc în concepția și viziunea poporului, pref. Dan Grigorescu, București, 1977 (în colaborare cu Florica Șerb); C. Rădulescu-Codin, Literatură
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
I. C. Chițimia, Folclor românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 398-399; Bârlea, Ist. folc., 573-574; Eugen Simion, Frumosul românesc, LCF, 1978, 16; Șerban Cioculescu, Lirica de gândire, FLC, 1978, 23; Ovidiu Papadima, „Legenda umanității”, „Scânteia”, 1978, 11 242; Silvia Ciubotaru, Romulus Vuia, „Studii de etnografie și folclor”, ALIL, t.XXVII, 1979-1980; Lit. rom. cont., I, 719-720; Nichita Stănescu, Vouă poeți la 50 de ani!, RMB, 1982, 11 695; Dan Mutașcu, „Columnele neamului”, SPM, 1983, 3; Tudor George, Redactor, editor, poet, LCF, 1983
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Debutează cu poeme în perioada adolescenței, la ziarul ,,Tribuna nouă” din Arad (1924-1925), în același timp fiind corespondent al rubricii „Mișcarea culturală” a bilunarului „Foaia tinerimii” și frecventând cenaclul literar arădean, alături de Aron Cotruș, Al. T. Stamatiad, Al. Constantinescu, Tiberiu Vuia, Al. Popescu-Negură. A mai colaborat la „Revista Liceului «Sf. Sava»” și la „Revista literară”. În perioada bucureșteană Perpessicius îl încurajează, publicându-i versuri în ,,Universul literar” (1925-1927), de asemenea e prezent în cenaclul lovinescian. Gazetar profesionist, membru al Sindicatului Ziariștilor
SICLOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
Pamfil Șeicaru, „Cuvântul românesc”1979, 36; Nicolae Novac, Pamfil Șeicaru, „Carpații”, 1979, 16; Traian Popescu, Pamfil Șeicaru ne-a părăsit, „Carpații”, 1980, 25; Ioan Ardeleanu, Mitul marelui ziarist, „Curentul”, 1980, 5 939-5 941; Ornea, Tradiționalism, 104-106, 119, 333-334, 353; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de roman (Inscripție pe mormântul unui mare
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
5 939-5 941; Ornea, Tradiționalism, 104-106, 119, 333-334, 353; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de roman (Inscripție pe mormântul unui mare exilat), „Stindardul”, 1984, 153; Aristide Buhoiu, Cinci ani de la moartea lui Pamfil Șeicaru, „Universul liber”, 1985, 13; Stolnicu, Printre scriitori, 71-72; Victor Frunză, Relațiile lui Pamfil Șeicaru cu dictatura Ceaușescu
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
câteva Respirări și în Antimetafizica. Într-un eseu, Cuvintele și necuvintele în poezie, el identifică trei grupuri genetice ale poeziei: fonetic, morfologic și sintactic. „Poezia fonetică” se sprijină pe melos și caută efecte incantatorii de tipul „prin vulturi vântul viu vuia”. S. o consideră primitivă și o respinge. Cealaltă, „poezia morfologică”, e „o semantică a vederii [care] ne farmecă și ne ștampilează memoria” și este reprezentată de Arghezi, un poet studiat atent de tânărul S., „copiat” în poeme bine articulate, în
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
București, 1988, 42-43; T.N., De vorbă cu Sandu Tudor, directorul „Credinței”, FCL, 1935, 1 225; Călinescu, Ist. lit. (1941), 801, Ist. lit. (1982), 885; Crohmălniceanu, Literatura, II, 320-322, 615-616; Micu, „Gândirea”, 641-646, 834-835; Carandino, De la o zi, I, 166-170; Ovidiu Vuia, „Imnul-acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului”, „Libertatea” (New York), 1985, 31; Mircea Eliade, Memorii, I, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1991, 308-312; Arșavir Acterian, Cum am devenit creștin, București, 1994, 1-9; Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
inima!), Dumitru Bacu ( În loc de plugușor, Iarna la Aiud), D. Iov (Chemare), Andrei Ciurunga (Țara mea de dincolo de țară), Pan Hallipa, Ion Zeana. Sunt prezenți și câțiva poeți ai exilului, printre care Aron Cotruș (Patria), Zahu Pană (Colind de exilat), Ovidiu Vuia (Pentru neamul de-acasă), Eugen Coșeriu (Puncte cardinale), N. S. Govora, Ion Țolescu ș.a. După 1989 vor figura și scriitori din țară (Ana Blandiana, Grigore Vieru, Ileana Mălăncioiu, Leonida Lari), fiind selectate îndeosebi versuri patriotice, cu accente tradiționaliste. Se republică
VATRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
în 1917, în dezastrul de cale ferată de la Ciurea, lângă Iași, care l-a lăsat infirm. La Cluj a întemeiat Societatea Etnografică Română, al cărei președinte a fost (1923-1927), și revista „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, iar împreună cu Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne, Muzeul Etnografic al Transilvaniei. La doar treizeci și trei de ani, în 1918, este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru activ în 1920. Pe urma unei sugestii a lui V.A. Urechia, primul care a intuit că
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
17-18; Horia Stamatu, Chestiunea „umanismului” în actualitate, „Destin”, 1968, 17-18; Nicu Caranica, „Nemesis și libertate”, „Destin”, 1968, 17-18; Nicu Caranica, „Teatro occidental contemporáneo”, „Destin”, 1968, 17-18; Mihai Niculescu, George Uscătescu, „Destin”, 1969, 19-20; Nicu Caranica, „Thanatos”, „Destin”, 1971, 21-23; Octavian Vuia, „Antinomie della libertà”, „Destin”, 1971, 21-23; Radu Enescu, „Maquiavelo y la pasión del poder”, „Destin”, 1971, 21-23; Mihai Cismărescu, „Erasmo”, „Destin”, 1971, 21-23; D.N. [Darie Novăceanu], George Uscătescu, RL, 1979, 20; Ion Bălu, Poemele lui George Uscătescu, RL, 1981, 39
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Ortodoxă Română pentru Europa Centrală. Redactor responsabil: D. C. Amzăr; consultant teologic: preotul Viorel Mehedințiu. Z. de z. capătă repede o ținută literară distinctă datorită colaborării unor personalități din afara granițelor, precum Duiliu Vinograschi, Petre Vălimăreanu, Horia Stamatu, Alexandru Gregorian, Octavian Vuia, Eglantina Daschievici ș.a. Dezbaterile teologice, portretele dedicate unor figuri ale ortodoxiei cu prilejuri aniversare sau comemorative (Petru Movilă, Antim Ivireanul), chemările adresate enoriașilor sunt completate de reproduceri din operele unor mari scriitori (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Octavian Goga, St. O
ZORI DE ZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290748_a_292077]
-
de abia în 1966 reușind să revină în capitală. În 1969 emigrează în Republica Federală Germania, beneficiind de căsătoria cu o etnică germană, și se stabilește la München. Din 1972 devine colaborator permanent la Europa Liberă, unde, prin intermediul lui Octavian Vuia, este angajat din 1975 redactor, realizând emisiunea săptămânală „Lumea creștină”. La Universitatea din München obține în 1983 titlul de doctor în filosofie. Numit în 1988 director interimar și apoi definitivat director la Departamentul românesc al Europei Libere, are privilegiul de
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dacă are frați sau surori se va indica numele acestora, ce ocupație, din ce partid au făcut parte sau fac parte și dacă sunt înscriși în sindicat, care anume și de când: 29. Cine l-a recomandat în societate: prof. Romulus Vuia 30. Pe cine cunoaște în societate: prof. Janrenaud Pierre (Iași) 31. Persoanele care-l cunosc în decursul activităților (școlar, militar, profesional, politic): D. Gavrilă, președinte al sindicatului învățământ Cluj Valer Butură, conferențiar la Universitatea din Cluj Semnătura I. Chelcea Data
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la Universitate „aversitate”.- Cercetarea poporului de jos sub formă etnografică m-a atras decuvreme. Astel că, în cl.a VII-a fiind, am proiectat monografia satului meu natal. Lucrul m-a condus deadreptul în atelierul de lucru al profesorului Romulus Vuia dela Universitatea din Cluj, care ocupa atunci catedra de Etnografie și Folklor, la care m-am format trecând prin toate treptele erarhice dela muzeul etnografic al Transilvaniei, legat de catedra de Etnografie dela Cluj.- Ajuns șef de lucrări cu vechimea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Strânsesem ceva material folcloric. Auzisem că la Cluj există o Catedră de etnografie și folclor. Cu toate că eram înscris „extraordinar” la Drept (unde nu se cerea frecvență), am început să frecventez onorific Seminarul de etnografie și folclor, condus de prof. Romulus Vuia, care, văzând interesul meu pentru etnografie, m-a luat colaborator; la început, numindu-mă „supraveghetor” al Parcului etnografic de la Hoia, mai apoi, preparator, asistent, șef de lucrări. Aci am stat peste zece ani (1928-1939), unde mi-am făcut toată ucenicia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]