3,553 matches
-
calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului, poezie pentru uzul celor mai vulgare spirite. Nimic din toate acestea la Brummell. Cu același prilej, oferindu-i-se o tabacheră pe care a recunoscut-o ca făcând parte din faimoasa colecție a lui Brummell, regele a cerut să-i fie prezentat și a fixat ora
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fie un bărbat suferind; În acest din urmă caz Însă, va zîmbi ca lacedemonianul mușcat de vulpe. Vedem astfel că, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualismul și stoicismul. Dar dandy-ul nu poate niciodată să fie o ființă vulgară. Dacă ar săvîrși vreo crimă nu ar fi poate decăzut; dar dacă acea crimă ar avea o cauză trivială, dezonoarea ar fi de nereparat. Să nu se scandalizeze cititorul de această gravitate În lucruri frivole și să-și aducă aminte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
schimbării. „Scrierile lui Wordsworth”, mărturisește el mai departe, „au contribuit mult la domolirea vârtejului amețitor, absolut inerent schimbărilor bruște. Mi-au stârnit lacrimi de fericire și de recunoștință”. Așadar, părăsi armata, cu viața ei aspră de cazarmă și cu bârfa vulgară a popotei, și se reîntoarse la Linden House plin de acest nou entuziasm pentru cultură. O boală grea, În timpul căreia, ca să folosim propria lui expresie, a fost „făcut cioburi, ca un vas de lut”, l-a lăsat sleit pentru o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
admite În parte că, dacă am Înlătura realizările sale din domeniul otrăvii, ceea ce ne-a lăsat moștenire, de fapt, cu greu i-ar putea justifica reputația. Dar adevărul este că numai filistinul se străduie să cântărească o personalitate după proba vulgară a producțiilor. Acest tânăr dandy a Încercat să fie cineva mai curând decât să facă ceva. A recunoscut că Viața În sine este o artă și că are modalități stilistice proprii În aceeași măsură ca și artele ce fac efortul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o altă considerație a lui Baudelaire, din articolul scris În apărarea lui Flaubert, după procesul intentat scriitorului pentru Madame Bovary, printre calitățile virile atribuite eroinei este enumerat și dandysmul: „Gust nemăsurat al seducției, al dominației și chiar al tuturor mijloacelor vulgare de seducție, coborându-se până la șarlatanismul costumului, al parfumului și al pomadei - totul rezumându-se În două cuvinte: dandysm, dragoste exclusivă pentru dominare”. Lui Aubrey de Vere i se potrivesc aceste caracterizări, deși În fragmentul citat apologetul dandysmului adoptă o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-o altruism, acest a-ne-fi mutual va trebui să se cheme "nostrism" sau "nostritate"260. Ea este prima formă de relație concretă cu celălalt și, ca atare, prima relație "socială" dacă vrem să utilizăm acest cuvânt în sensul său cel mai vulgar, care este totodată al mai tuturor sociologilor, chiar și al unor dintre cei mai buni, precum Max Weber"261. Un economist nu trebuie să facă eroarea de a privi cu ochii, de acum, ai specialistului secolului XXI, și să spună
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Imperiului, și anume la populația romană din Dacia traiană (nord-dunăreană), rămasă aici după 275, ei se numeau romani (adică romanici) ca o nouă "natio barbara".9 Să examinăm și alți termeni. Cuvântul Dumnezeu este prezent în forma aceasta veche, latină vulgară, numai la români. Din examinarea lui rezultă că Domine/deus, în forma veche, populară, Domne deus este, în Dacia și Moesia, o invocație păgână, preluată apoi și de creștinism. Alți termeni creștini semnificativi sunt: Crăciunul, Rusaliile, duminica, sărbătoare (termen simbolic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de credințe, practici, gesturi și reprezentări cu valoare religioasă, specifice acestor latinofoni din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română, a termenului boz (pl. bozi)-"idol", care derivă din slavul vechi bozi (pl. bogu)în momentul în care slavii păgâni au venit în contact cu strămoșii românilor, ei erau politeiști. Pentru românii creștini, divinitățile noilor veniți erau idoli vulgari. Ca urmare, așa-zisul adstrat slav al culturii populare românești, mai ales cel mitologic și religios, trebuie înțeles drept niște calcuri pe un fond străvechi, care în anumite condiții social-politice (dominații străine), demografice (conviețuiri, asimilări) și spirituale (moșteniri indo-europene) a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latină a fost unul din factorii fundamentali ai acestui proces. Schimbările survenite în evoluția de ansamblu a limbii, în secolele VII-X, au avut rezonanță și în limbajul religios. În acest interval, liturghia din biserica nord-dunăreană se făcea în latină (latina vulgară), dovadă conservarea în scrierile bisericii medievale a expresiei liturghice "Doamne meserere" (cf. Petre Ș. Năsturel). Pe de altă parte, de la o anumită dată, secolele VIII-IX, unele momente ale liturghiei (predica) se desfășurau în română. Ca și în alte limbi neoromanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălitorii slavi, o parte trăia alături de slavi, conviețuind cu aceștia sau se contopise în masa slavilor, iar altă parte se retrăsese în munți și în regiunile mai ferite, viitorii vlahi, menționați de izvoarele bizantine mai târziu. Din limba latină populară (vulgară) s-au păstrat unele denumiri de orașe, râuri și localități. Bulgarii erau puțini numeroși, ei alcătuiau pătura dominatoare politică și militară, dar acestora li s-au adăugat greci (bizantini), resturi ale goților și ale altor barbari colonizați anterior pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mulțime din cuvintele latine și le-a înlocuit, în cea mai mare parte, prin cuvinte slave, fără a putea (totuși) să deromanizeze limba". Ca epocă de închegare a unei limbi specifice acestui sud-est european, ca limită de la care încetează latina vulgară și încep limbile neoromanice, este momentul în care provinciile nu mai pot împrumuta una de la alta, când se închid în regalitățile barbare sau în "romaniile populare" respective. După învățatul Tomaschek, care citează pe Miklosich, limba românească ar putea reprezenta starea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doi soldați din armata bizantină, care se exprimă în "limba locului". Ar fi "temerar" din partea noastră, spune Brătianu, să deducem din această mărturie existența limbii române (în secolul VI!), dar se poate susține că o limbă romanică, derivată din latina vulgară (populară), se vorbea de la un capăt la altul al Peninsulei Balcanice și chiar dincolo de Dunăre o "lingua franca" în sud-estul Europei.47 Rolul fundamental al latinei în alcătuirea limbii române a fost subliniat . Este o evidență că termenii ce indică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
verbe. Între cele 2000 de cuvinte moștenite în limba română, unele s-au păstrat numai în această limbănumărul lor este de 100, precum ajutor, cântec, creștin, împărat, a ierta, a legăna ș. a. Ca o concluzie, limba română continuă latina populară (vulgară). Româna, ca și alte limbi romanice, s-a născut în urma diversificării și evoluției neîntrerupte a limbii latine vorbite (populară). Latina vorbită era o limbă comună, mijloc de comunicare orală, limbile romanice sunt continuatoare neîntrerupte ale latinei vorbite înainte de secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în acest articol, în care scrierile lui Panait Istrati („valoarea literară a lui Panait Istrati fiind certificată de Romain Rolland”, recunoaște autorul articolului, catalogându-l totuși pe scriitorul francez drept „acest Georges Ohnet al umanitarismului”) sunt ironic taxate ca implicit vulgare. Tehnica este aceea a citatului manipulat, idiosincrazia autorului (și respectiv a revistei, câtă vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând de o propensiune către elitism literar
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
în limbajul personajelor, imitat pentru efectul de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani. După el, limba română s-a format între secolele VI-X, cunoscând o perioadă de înflorire până în secolul al XVIII-lea, când a început să decadă
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
halterofilie, singura materie în care excela el. Trecând pe lângă portretul lui Lenin, colegul meu a fluierat foarte nerespectuos și a afirmat: - Ha-ha, ce Lenin! El nu avea copii. Pur și simplu nu știa să facă dragoste... Folosise un verb foarte vulgar ca să desemneze activitatea sexuală, deficientă, după el, a lui Lenin. Un verb pe care nu aș fi îndrăznit niciodată să-l rostesc și care, aplicat la Vladmimir Ilici, devenea de o obscenitate monstruoasă. Năucit, auzeam ecoul acelui verb iconoclast răsunând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani după Victoria lor. Și ca să nu pară patetici, mă gândeam eu, evocau trecutul cu dezinvoltura aceea puțin cam vulgară, fără să creadă nici în bunul Dumnezeu, nici în diavol, după cum spune un proverb rusesc. Abia cu mult mai târziu avea să-mi dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe candidatul lui la boală să diminueze calitățile și să exagereze defectele celuia care are competența și dreptul de a interveni în viața sa organismică și personal-intimă, celui de care a fost sau este dependent. Ughetti notează că, în spectacolele vulgare, profesiunea de medic este considerată ca un fel de alternativă a destinului de criminal; „nu există medic la care publicul să nu găsească vreo greșeală”; medicii sunt considerați întotdeauna ca făcând parte din grupa persoanelor „suspecte”. Medicul italian mai nota
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pune să-l descoasă. (apar servitori cari-l descoasă și din el iese Pepelea ) Poți să-ți închipuiești ce proști-s, dacă eu Cunosc că-s proști și, helbet, în sfântul cap[al] meu Numai înțelepciune nu-i. E ceva vulgar, Pe sama plebei asemeni lucruri răsar *, Căci în a mea cerească și mare-mpărăție Se dă toată mărirea numai după prostie. Nu-i om cu minte-n țară-mi și mă mândresc că nu e De le-i găsi ți-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
desigur va-nceta să fie rece. Să-mi zici prost de n-oi ajunge să mă pun în locul lui. BOMILKAR Însă cine-i fericitul? Ai uitat ca să mi-o spui. {EminescuOpVIII 445} PSAMIS Un barbar. Mă iartă, Doamne, pentru terminul vulgar, Ce la noi se spune lesne, cu-n străin de față chiar. BOMILKAR Nu m-atinge. Spune cine-i? PSAMIS Persianul cel bogat Ariobarsanes este favoritul declarat. BOMILKAR Vai de cel ce-o să-i urmeze. Cine poate să întreacă Persianu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai puternice, prin întreg coprinsul (ținutul, Umfang) împr[e]giurărilor ce-l pătrund și-l interesă ca om, (? ) ca și cum ar trece prin un deznodământ ce se petrece înaintea ochilor săi, pe când totdeodată se simte și liber de (povara) presiunea realităței vulgare și de împregiurările mai mult sau mai puțin strîmtorătoare [ale] vieței sale de toată ziua. În acest sens înseamnă Aristotel poezia, spre distincțiune de alte arte, ca pe aceea a cărei mediu de manifestare este cuvântul, chiar daca acesta n-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Gothe zice-n astă privință (Opere, XXXXV, p. 5): "Înțelepciunea cu care acest artist disparte (sondert) delaolaltă rolele sale, știind a face din fiecare cîte-un întreg, și priceperea de-a se masca atât în cele nobile cât și-n cele vulgare, însă totdeuna conform artei și frumos, această înțelepciune era prea eminentă pentru de-a nu deveni fructiferă". Câtă conștiință asupra profundităților artei sale nu se vede în fiecare din tractatele lui teoretice, în calendarele sale de teatru, mai ales când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă s-o reprezinte pîn-acuma lămurită în destul de toate părțile străine ei. Ideea unei asemenea științe este însă tot așa de veche ca și rațiunea speculativă a oamenilor, și care om nu speculează, fie-n mod scolastic, fie în mod vulgar? Trebuie însă să mărturisim că distingerea celor două elemente ale cunoștinței noastre, din care cea dentăi o avem în putere-ne, cu totul apriori, cea de-a doua însă poate fi luată numai aposteriori, din experiență, această distingere le-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]