4,017 matches
-
domestice crescute În condițiile cele mai inumane și destinate sacrificării și consumului uman? Trebuie să interzicem capcanele pentru animalele sălbatice și să descurajăm vânzarea și cumpărarea de haine de blană? Ce putem spune despre vânătoarea sportivă? Sau despre vânătoarea de vulpi În zonele rurale din Anglia, luptele cu tauri În Spania, luptele de cocoși În Mexic? Sau ce putem spune despre spectacolele În care apar animale? Trebuie leii să fie Închiși În cuști În grădinile zoologice? Trebuie elefanții să fie forțați
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
referitoare la drepturile animalelor intră În sistemul judecătoresc. În Europa Însă campania În sprijinul animalelor a progresat cel mai mult. Camera Comunelor a parlamentului britanic a probat cu o mare majoritate, În iunie 2003, interzicerea practicii străvechi a vânătorii de vulpi 68. Legea are Încă de Înfruntat o opoziție acerbă În Camera Lorzilor, ai cărei membri aristocratici au considerat acest sport ca pe o distracție națională a regalității britanice. Totuși, chiar și regina Elisabeta are acum dubii, după cum arată unii observatori
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
centrarea sa pe viața grupului din care face parte contribuie la armonizarea activităților și la coeziune, dar îi îngustează productivitatea; - „Luptătorul” poate fi reprezentat de un lider autentic (Maccoby îl denumește plastic „leul”) sau de un lider manipulativ și persuasiv („vulpea”); utilitatea lor este vizibilă în perioadele de criză a grupului; - „Omul jocului” este cel care combină cel mai bine scopurile personale cu cele ale grupului în care se află, principala sa preocupare fiind ca acestea să se afle întotdeauna în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
participante. Péretti, Legrand și Boniface (2001) vorbesc despre o „dublă constrângere” ludică: participanții sunt grupați în trei echipe, fiecare dintre ele putând captura doar o anumită altă echipă. Ilustrarea plastică a acestui joc de rol este exercițiul taberelor animalelor: echipa vulpilor, echipa găinilor și echipa viperelor. Regula jocului este că echipa viperelor poate captura vulpile, echipa vulpilor poate captura găinile, iar echipa găinilor poate captura echipa viperelor. Dubla constrângere ludică despre care vorbeam mai devreme rezidă în faptul că, în momentul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
grupați în trei echipe, fiecare dintre ele putând captura doar o anumită altă echipă. Ilustrarea plastică a acestui joc de rol este exercițiul taberelor animalelor: echipa vulpilor, echipa găinilor și echipa viperelor. Regula jocului este că echipa viperelor poate captura vulpile, echipa vulpilor poate captura găinile, iar echipa găinilor poate captura echipa viperelor. Dubla constrângere ludică despre care vorbeam mai devreme rezidă în faptul că, în momentul în care fiecare echipă capturează ceea ce îi este dat să captureze, ea își protejează
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
trei echipe, fiecare dintre ele putând captura doar o anumită altă echipă. Ilustrarea plastică a acestui joc de rol este exercițiul taberelor animalelor: echipa vulpilor, echipa găinilor și echipa viperelor. Regula jocului este că echipa viperelor poate captura vulpile, echipa vulpilor poate captura găinile, iar echipa găinilor poate captura echipa viperelor. Dubla constrângere ludică despre care vorbeam mai devreme rezidă în faptul că, în momentul în care fiecare echipă capturează ceea ce îi este dat să captureze, ea își protejează de fapt
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Dubla constrângere ludică despre care vorbeam mai devreme rezidă în faptul că, în momentul în care fiecare echipă capturează ceea ce îi este dat să captureze, ea își protejează de fapt inamicul. Spre exemplu, în momentul în care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dat să captureze, ea își protejează de fapt inamicul. Spre exemplu, în momentul în care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare și pitici” (Clegg, Birch, 2003): uriașii înving vrăjitoarele lovindu-le în cap; vrăjitoarele înving piticii aruncând asupra lor blesteme; piticii înving uriașii lovindu-i din spate peste genunchi. Un rezultat al acestei
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
importante, rarisim am zărit cîte o prezență oficială. Și atunci extrem de palidă și văicăreață. Am avut șansa să descopăr și un diplomat de carieră (nu neapărat un om de cultură trimis pentru anvergura și reprezentativitatea personalității sale) mai altfel: Manuela Vulpe, ambasadorul României în Australia. Un om tînăr, dinamic, modern, flexibil, cu prestanță, farmec, exact în atitudini, nelipsit însă de sensibilitate și feminitate. Un ambasador care, cu un personal foarte redus, face o mulțime de lucruri vizibile și eficiente, care este
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
este agreat și apreciat de corpul diplomatic și care a reușit să aibă legături adevărate cu diaspora din Australia. Felul în care trupa teatrului Nottara a fost primită, succesul real pe care l-a avut i se datorează și Manuelei Vulpe, Ambasadei României, unor diplomați care au înțeles cu adevărat care le este rostul și misiunea. M-am bucurat și m-am simțit chiar mîndră de această alegere datorată lui Andrei Pleșu. Și nu mă reține nimic să-i mulțumesc acum
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
1962 (în colaborare cu T. Constantinescu); Tom-Degețel (Povești populare engleze), București, 1962; Massaro cel Drept (Povești populare italiene, după Italo Calvino), București, 1963; Basme satirice rusești, îngr. și pref. Mihai Pop, București, 1964 (în colaborare cu M. Protopopov); Viezurele și vulpea (Povești populare iugoslave), București, 1964; Victor Sivetidis, Cu fabula la drum, București, 1964; Povestea cu leul și taurul (Basme populare africane), București, 1965 (în colaborare cu C. Ianculescu); Branko Ćopić, Peripețiile lui Nikoletina Bursać, București, 1965 (în colaborare cu Victor
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
a doua, îmblănită cu jder, purtată și cu un preț mai mic - 50 de florini; șirul „șubelor” continuă: una dublă, galbenă, venețiană, cu blană de samur, costând 40 de florini, o alta roșie având chiotori de argint și căptușeală de vulpe și încă una de atlaz aurit țesut la Florența, și ea cu chiotori de argint și cu blană de helgie (cu un preț pe măsură - 60 de florini)331. Curios: din inventar lipsesc hainele cernite... Hainele „de casă” Iorga era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță îi era mătușă). Și Ilie țifescu, marele spătar zis și Frige-Vacă (Cantemir, în Istoria ieroglifică), a ales pentru acest boier, amestecat între altele și în omorârea fraților Costin, o hieroglifă a șireteniei - este Vulpea, cel însurat cu o fată a marelui vornic Ion Racoviță (era, deci, cumnat cu Mihai Racoviță), Tofana, și-a făcut testamentul la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Debutează la „Tânărul scriitor”, în 1951, cu recenzii, și editorial cu volumul Teatru românesc și interpreți contemporani, apărut în 1966. După un prim roman, Niște țărani (1974), ecranizat cu titlul Vânătoare de vulpi (regizor Mircea Daneliuc), S. publică altul, Clipa (1976), cu acțiunea situată în mediul activiștilor de partid, de asemenea ecranizat, în regia lui Gheorghe Vitanidis, care a realizat un film și după Dragostea și revoluția (I-III, 1981-1989). Dramatizările după primele
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
I. U. Soricu transpune un fragment din Faust de Goethe, Al. Marcu dă o versiune la Cântul lui Ulise de Dante și D. Nanu un fragment din Britannicus de Racine. Alți colaboratori: I. M. Rașcu, A. Bădăuță, Ilariu Dobridor, Radu Vulpe, I. Berciu, Ion Sân-Giorgiu, Al. Busuioceanu, Stanciu Stoian. M.W.
SECOLUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289599_a_290928]
-
de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970 se va încadra în altă categorie, autorul apelând fie la fantastic, așa cum se întâmplă în povestirile din Vulpile (1970), fie la mijloacele reportajului, ca în Oameni și munți (1972). În pofida schimbării tematice și a unei oarecare nuanțări a perspectivei, cadrul narativ rămâne același: satul, munții, o Bucovină dominată de credințe și superstiții. Povestirile Taurul negru, Porțile sau Arborele
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă, București, 1950; Inima gospodăriei, București, 1951; Învățătoarea, București, 1951; Tinerețe, București, 1953; Păpușoii, București, 1955; Oameni din satul de azi, București, 1956; Vulpile, Iași, 1970; Oameni și munți, București, 1972; Pădurea de dincolo, Iași, 1974. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Vulpile”, RL, 1971, 2; Constantin Pricop, Atracția elementului folcloric, CRC, 1971, 7; Grigore Ilisei, „Oameni și munți”, CRC, 1972, 3; Vasile Sălăjan, „Oameni și
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
grindă, București, 1950; Inima gospodăriei, București, 1951; Învățătoarea, București, 1951; Tinerețe, București, 1953; Păpușoii, București, 1955; Oameni din satul de azi, București, 1956; Vulpile, Iași, 1970; Oameni și munți, București, 1972; Pădurea de dincolo, Iași, 1974. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Vulpile”, RL, 1971, 2; Constantin Pricop, Atracția elementului folcloric, CRC, 1971, 7; Grigore Ilisei, „Oameni și munți”, CRC, 1972, 3; Vasile Sălăjan, „Oameni și munți”, TR, 1972, 29; Nicolae Turtureanu, „Pădurea de dincolo”, CRC, 1974, 37; Val Condurache, Miniaturi, CL, 1975
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
din literatură. Există aici multe formulări dure, cinice, de rechizitoriu, dar și atitudini tendențioase, afirmații fără acoperire, multe date eronate, depărtarea de țară nepermițând memorialistului o documentare riguroasă. În străinătate și-a încercat condeiul și în proza propriu-zisă, în romanul Vulpea roșcată. Apărută la București, în 1996, cartea este o evocare romanțată a Elenei Lupescu, ticsită de comentarii ale autorului, de disertații despre literatură și muzică. Stilul lui Ș., observă Alex. Ștefănescu, „nu are totuși fluența, superficialitatea antrenantă, capacitatea de a
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
ianuarie-august 1944, München, 1978; Adevăruri care trebuiesc amintite, Madrid, 1980; ed. Iași, 1998; Scrisori din emigrație, îngr. Rodica Șerbănescu și Nicolae Copoiu, schiță de portret de Vasile C. Dumitrescu, București, 1992; Rechizitorii, îngr. Mihaela Constantinescu, pref. Nicolae Florescu, București, 1996; Vulpea roșcată, îngr. Vasile Iliescu și Virginia Șerbănescu, pref. Nicolae Florescu, București, 1996; Epistolar. Scrisori din exil, îngr. Mircea Coloșenco, București, 2001; Scrieri, I-III, îngr. și pref. Victor Frunză, București, 2001-2003; Politica istorică a României. Eseuri și medalioane, îngr. Mircea
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Dreptatea”, 1990, 25 aprilie; Ion Simuț, Trei reeditări, RL, 1992, 2; Z. Ornea, Șeicaru despre Iorga, RL, 1992, 19; Z. Ornea, Din corespodența lui Pamfil Șeicaru, RL, 1992, 23; Românii, 360-361; [Pamfil Șeicaru], JL, 1995, 41-44; René Al. de Flers, „Vulpea roșcată”, un certificat de autenticitate, JL, 1996, 25-32; Gheorghe Grigurcu, A pune degetul pe rană, RL, 1996, 39; René Al. de Flers, Manuscrisele Pamfil Șeicaru, JL, 1996, 39-46; Alex. Ștefănescu, Viața romanțată a Elenei Lupescu, RL, 1996, 16; Mircea A
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
loc unde se discutau probleme serioase legate de soarta României. De aceea, Peleșul devenea pe timpul verii capitala politică a statului român. Dar mai presus de orice, Castelul Peleș era “ un adevărat giuvaer, o creațiune feerică în ținuturile urșilor și ale vulpilor! Pădurile s-au gătit ca să iasă mai bine la iveală din verdeața orbitoare a brazilor, iar soarele ziua, luna și lumina electrică noaptea, revarsă pe ele valuri de aur, de argint și de opal, care te face să visezi (...) Dacă
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Anita Loos ș.a. SCRIERI: Steaua lui Horn, București, 1966; Vis cosmic, București, 1968; Eroi de epopee, București, 1977; Zări străbune, București, 1978; Secundele clepsidrei, cu ilustrații de Vasile Socoliuc, București, 1979; Cântece pentru tata, București, 1980; Metopele neamului, postfață Radu Vulpe, București, 1980; Scrisori din infinit, cu ilustrații de Done Stan, București, 1981; La poarta necunoscutului, București, 1983; Moștenire pentru fiica mea, București, 1983; Printre străbuni, București, 1983; Geneza luminii, București, 1984; Elegii din infinit, București, 1985; Aripă nemărginită, București, 1987
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau Vulpea și vulpoii), își construiește edificii din onorariile stoarse de la o văduvă înstărită, iar fiul lui, tot avocat, odată cu fiica îi ia bătrânei întreaga avere, un director din Ministerul Afacerilor Străine suferă de senilitate precoce. Dar semnificația istorisirilor ce constituie suportul
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]