2,178 matches
-
sau să te dezamăgesc dar nu cred că Terra este o alegere prea fericită pentru un voiaj. Chiar dacă ești un căutător de artefacte, așa cum susții, gândi el. Pentru mine nu este decât un loc unde nu mi-ar place să zăbovesc prea mult. Poate ție îți va plăcea, la fel ca unora dintre oamenii mei, dar mă tem că la timpul petrecut de ei aici au observat numai partea exotică a lucrurilor. În orice caz, primele impresii pe care o să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit prada! Și-o împart: O fată, două fete de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
închizând ușa ca un vis... Resemnat, am intrat în chilioara mea. Într-un târziu, am căzut într-un somn adânc, fără nici o adiere de vis. În zori, când soarele abia își arăta fruntea pe buza cerului, m-am trezit... Am zăbovit multă vreme la izvor. La întoarcere, am băgat de seamă că ușa chiliei mele era deschisă. “Cine să fie înlăuntru?” - m-am întrebat... --Bine te-am găsit, fiule! - m-a întâmpinat bătrânul, ridicându-se de pe marginea crivatului. --Bine ai venit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să privesc în ochii bătrânului și am răspuns moale: --Dacă nu-i cu supărare, aș vrea să ne purtăm pașii închipuirii pe Ulița cea Mare, sfințite. --Mă gândeam eu că n-om putea face nici un pas altundeva dacă n-om zăbovi pe Ulița Domnească. Uite că... Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi, ca și cum ar fi vrut să distingă nălucirile ce i-au năvălit în minte, și a pornit să povestească: --Pe lângă vânzări și cumpărări a tot felul de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să nu zăboviți prea multă vreme... Îndată ce am intrat în umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și nu de obștea din care făcea parte. Apoi că biserica Curelarilor era la 1726 de fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo dăm de „Andoca fost clucer”. Acesta mărturisește în zapisul de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o mare bucurie și plăcere de a avea musafir pe bătrânul călugăr...Apoi, până să punem mâna pe ulcelele cu bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu binecunoscuta lui rubașcă, cu ochii albaștri, senini, dar complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei, apoi a șoptit: -Seamănă cu taică-su. Dar unde-i Nică. Mătușa ne-a făcut semn să înțelegem că moșul trăiește în cele două lumi și ar fi o risipă de timp să îi mai dăm multe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
elevii școlii și Bobu, activistul de partid, ne-a ținut un discurs solemn despre cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privire foarte stranie. Oare cât de rău arătam, de fapt? Am luat o Înghițitură mare din apa rece pe care mi-o adusese. Nu doream să știu răspunsul. Am terminat de băut În mai puțin de cinci minute. Nu puteam zăbovi. Mama ar fi putut ajunge acasă curând și riscam să Întârzii la propria mea execuție. Am cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
privește la dărîmăturile noastre, și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!" 20. Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel, și îmi aduceam cererile înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
spus cuvântul... Uita-m-ar relele!” - gândeam eu privind la țigancă. Ea și-a șters fața cu un colț al basmalei roșii ce o purta pe cap, neslăbindu-mă din priviri. Am să merg să-l văd și să mai zăbovesc o veme pe la el. Drept să-ți spun, m-am luat cu una-cu alta și timpul a trecut... Spune-mi, nu s-a supărat prea tare pe mine? Îl știi în stare să se supere pe cineva, conașule? El
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fel încât cele două sălcii de alături să ne țină de urât și umbră cât va fi ziulica de lungă. Ei! Acum să ne tragem sufletul și apoi... Mă așez și rămân cu urechea la pândă. Cuvântul călugărului n-a zăbovit prea mult și s-a auzit, molcom: Apoi ar cam fi vremea să începem cisla. Despre ce anume să vorbim, părinte? - sar eu repede cu întrebarea. De multă vreme mă bate gândul să ne aducem aminte de daniile făcute de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
toți strigau " La Belle Dame sans Merci Sub vraja ei acum te are!" Cu rînjet hîd m-au prevenit, Prin noaptea care s-a lăsat, Iar eu, din somn, m-am pomenit, Culcat pe dealul înghețat. De-atunci aici eu zăbovesc Purtîndu-mi dorul solitar, Desi rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. Percy Bysshe Shelley Din Norul Din mari și pîraie aduc apă-șiroaie S-alin iute setea din flori; Aștern umbră lină pe frunze-n grădină La prînz
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
lui Abișai și lui Itai: "Luați seama fiecare la tînărul Absalom!" 13. Și dacă l-aș fi omorît mișelește, nimic n-ar fi rămas ascuns împăratului și tu însuți ai fi fost împotriva mea." 14. Ioab a zis: Nu voi zăbovi atîta cu tine!" Și a luat trei săgeți în mînă și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului. 15. Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
pînă în ziua morții lor, trăind în văduvie; 4. Împăratul a zis lui Amasa: "Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda; și tu să fii de față aici." 5. Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărîse împăratul. 6. David a zis atunci lui Abișai: "Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decît Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpînului tău, și urmărește-l, ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
am spus întotdeauna unchiul Nat, nu-i așa? — Corect. Mă dau bătut. Am intrat într-o epocă nouă, Nathan. Epoca post-familie, post-facultate, post-trecut a lui Glass și Wood. — Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu“. Dar nu mai zăbovim asupra lui „atunci“. — Ce-a fost a fost, Tom. Și fostul doctor Thumb a închis ochii, și-a dat capul pe spate și a înălțat brusc un arătător în aer, parcă încercând să-și amintească ceva ce uitase de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos jacheta de la uniformă și de a mă așeza pe canapeaua ciocolatie de piele. Pentru prima oară de când l-am cunoscut, mă întreb de ce Mike nu s-a căsătorit niciodată. Până la urmă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ai fost vreodată înșelat? îmi scapă deodată, spre propria mea uimire, cât și a lui Mike. Se ridică și, preț de câteva clipe, mă aștept să mă dea afară pentru că am fost așa de impertinentă. Se duce la CD player, zăbovește o vreme și apoi pune niște muzică clasică. Mă uit atent, neînțelegându-mi pe deplin emoțiile, care întâmplător mă copleșesc acum. Care-i treaba cu muzica romantică? Apoi înțeleg. Acum știu ce se întâmplă. Da, înțeleg. Crede că sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se bagă Paul repede, aruncându-mi cel mai grețos zâmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cât se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințând. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întâlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanând lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă simțeam redus la neputința copilăriei și trebuia, pentru a ieși în lume, să pândesc când nimeni nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața țepoasă (incredibil de voluptuoși pentru cât de mici sunt din construcție pumnii lui T.), întinzându-mi cu palmele ude cearcănele... Asta era deja pregătirea pentru sfârșitul programului, după o vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
merite renunțarea la doză. Învia pentru scurtă vreme, în jurul tarabelor de la Universitate, parcă mai promiscue vara cu oferta eclectică de cărți vechi, Sfântul Augustin, Spinoza, Diderot, Noica, imprimându-și ca într-o matriță mulajul în asfaltul prost al Bucureștilor. T. zăbovește aici de parcă ar fi avut de ales o lectură de concediu sau de parcă ar fi avut la el mai mulți bani decât cei douăzeci de mii pentru un pateu și o bere. În iarna rusească, pe care am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spune Angela Harrison și îmi aruncă un zâmbet schimonosit. Păi...o să‑l vedem foarte curând, nu? Fir‑ar al naibii! La ora douăsprezece, Luke tot n‑a ajuns și simt că o iau razna. E un adevărat coșmar. Unde e? Zăbovesc prin fața bisericii până în ultima clipă, sunându‑l disperată, sperând în ciuda lipsei de speranță că am să‑l văd alergând spre mine. Însă domnișoarele de onoare au ajuns și a parcat încă un Rolls Royce, și nici urmă de Luke. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și de somptuoasă ca restul apartamentului, cu rafturi întregi de săpunuri de lux și sticle de parfum gratis și un scaun confortabil, dacă vrei să te așezi. Mi‑aș dori să pot rămâne aici toată ziua. Dar nu îndrăznesc să zăbovesc prea mult, pentru eventualitatea în care Elinor vine să mă caute. Așa că, după ultimul fâs de Eternity, trag de mine să mă ridic și să mă întorc în îmbulzeala unde chelnerii pășesc în vârful picioarelor, murmurând „Masa este servită“. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]