5,438 matches
-
finală. Parțial înfășurată în ceea ce părea să fie o bucată de țesătură maro pentru draperie, era întinsă pe spate, cu picioarele îndoite spre stânga, cu pieptul dezgolit arcuindu-se în sus ca și cum s-ar fi aflat ceva sub ea. Capul zăcea într-un unghi imposibil, nepotrivit cu restul corpului, gura îi era deschisă și aproape zâmbea, ochii erau pe jumătate închiși, și, după sângele din nări și funia din jurul gleznelor, mai că ai fi putut să te gândești că fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de la Kurmark. Se aud niște povești pe seama lui Streicher, i-am zis. — În orice altă țară, Streicher ar fi la închisoare. — Pot să păstrez eu ăsta? — Chiar vreau să îl păstrezi. Nu e ceva ce îți place să lași să zacă pe măsuța de cafea. Stinse țigara și se ridică să plece: — Ce-ai de gând să faci? În legătură cu Streicher? Nu știu exact. M-am uitat la ceas: O să mă gândesc la asta după identificarea oficială. Becker e deja pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ori. De pe drumul îngust, șerpuit, Wewelsburg semăna cu un sat tipic din Westfalia, cu la fel de multe altare pe ziduri închinate Fecioarei Maria și borduri de iarbă de o parte și de alta a drumurilor, câte piese de utilaje de fermă zăceau pe afară în curtea caselor de poveste, pe jumătate din lemn. Știam că mă pot aștepta la ceva ciudat de când am decis să opresc la una dintre acestea și să întreb de drumul spre școala SS. Grifonii zburători, simbolurile runice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza gigantică a unui păianjen amenința să înfășoare un altul într-o țesătură tăioasă ca o lamă. Mai încolo, la colțul lui Kurfürstendamm, am dat de o oglindă enormă care zăcea pe jos spartă într-o sută de bucăți, oferind imagini împrăștiate cu mine însumi, care se sfărâmau și trosneau sub picior pe măsură ce îmi continuam drumul pe stradă. Pentru cei precum Weisthor și Rahn, care credeau într-o legătură simbolică între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele viitoare. Pentru aceasta va fi nevoie ca oamenii să descopere, aproape o mie șapte sute de ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei au fost salvate prin distrugere. Cadavrele de oameni zac alături de gândurile scrise: cei vii mor, morții se înscriu în eternitate. Cel puțin pentru cât durează eternitatea... Când arheologia se apucă să descifreze ce ne-au lăsat aceste două orașe, ea aduce informații considerabile pentru reconstituirea vieții cotidiene: petrificată instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Flori înghețate pe-a iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le să-răcește înadins. Nebună ispravă! Aceste funduri sunt bogăția, demonia naturii noastre și greutatea e numai să le găsim adevăratul rost
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
straturi ursuze de uniform salpetru ale minții. Resimțim graba de a ieși mai curând în ziua fenomenală, unde construcțiile științei își desfășoară siluetele lor limpezi. Totuși nu trebuie uitat că garanțiile atâtor turnuri și înflorite acoperișuri cu care ne mândrim zac tocmai în aceste prăpăstii. Și atunci nu putem precupeți admirația și respectul (chiar dacă un fel de teamă superstițioasă persistă totuși) bărbatului al cărui destin a fost să arunce sondajul cel mai adânc în aceste funduri, pentru a ne aduce acel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere! N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a închisimediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu în care zăcea o iubire moartă. O iubire încă în floare, atât de frumoasă în cumințenia ei, în neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară în neant, fără o lacrimă
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
și-mi zic că numai de atâta fericire sunt așa cateoadata..” Știu.. Lângă un brăduț te-ai dus desprinzandu-te de mine și ți-ai scuturat pe cat zăpadă multă de pe crengi râzând așa ștrengărește.. eu te scutur, dar te superi zăcând că-ți ștric frumusețea momentului și a ceea ce e potrivit anotimpului și-mi aplici un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi că și când nu era suficient te lași cu putere pe spate, mă dărâmi și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
înțelesuri Când lacrimile dau pe dinafară toamna, dorul meu se mută în cocori În fiecare noapte ni s-a furat câte o statuie din oraș Pe urmă, nu s-a mai luminat de ziuă Mângâiată cândva de mâinile reginei, harfa zăcea acum sfărâmată de un clovn Referință Bibliografică: Harfa sfărâmată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
HARFA SFĂRÂMATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361325_a_362654]
-
a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
încredere în ea, nici macar cât am încredere în tine. De mult ți-am spus să-i rupi gâtul și s-o arunci în vreo fundație de viloi.” Rodica, în cele din urmă, știe ce vrea de la viață: „Domnul Vali „Bășina' zăcea într-un fotoliu și se agită slab, cu ochii ieșiți din cap; dădea toate semnele unui promițător atac de cord, explicabil la vârsta lui. Era palid la fața, si pe la colțurile gurii îi apăruseră fire argintii de spume. - Fac orice
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
scape Trădătorii să’i îngroape. Roată, roată și iar roată Țepeș iarăși se arătă Împarte cetele’n două, Pentru viața noastră nouă. Plânge Dunărea străbuna Că azi lumea e nebună Și feciorii dragi ne pleacă, Că e țară prea săracă. Zac în munți comori ascunse Și noi tot cu traista’n bat Batem la străine porți ! Unde ești popor român, Ca durerea să ți’o spun ? Plâng pădurile tăiate Și baladele uitate, Doinele jelesc mereu Ne’a rămas doar Dumnezeu ! Roată
UNDE EŞTI POPOR ROMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363786_a_365115]
-
nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Citind-o pe Carmen Simion în cartea sa de poezie care e raportul unei investigații filozofice și asertorice cu sinele singur, zguduit într-o dragoste neîncetată, în care Romeo și Julieta „zac îmbătrâniți de surâs” și „sunt proscriși în paradis” (pesemne pentru păcatul unei dragoste neadmise la rai...!), citești contexte de viață care tind să condamne resorbirile realității („să nu parfumăm iarna-n miros de cais”). Într-o lume în care tăcerea
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
Acasă > Stihuri > Mozaic > ISTA, ZAC ȘI EU, CRĂȘIUN! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului dup-atâta îmbuibări, c-am băgat, frați, în mini... pot să jiur, ca-ntr-un spital! de-aș fi pus-o pi
ISTA, ZÂC ŞÎ EU, CRĂŞIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363862_a_365191]
-
gafî, (ci nu minți nea Gheorghițî) simt în mini cum guiți doi purșei, cu tot cu... scroafî! din budani, cam jiumati s-o mutat la mini-n burți și înoatî, bre, pi spati, purșelușâi nei di lapți, alintându-sî c-o turti. ista, zac și eu, Crășiun! bat cu palma piști burți, asta-i viața di român: be, mănânci și... și culci! și din când în când mai traji, daci poati, o... mașiucî, (încaltea de-ar avea și cui, altfel, vai di steaua lui
ISTA, ZÂC ŞÎ EU, CRĂŞIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363862_a_365191]
-
când în când mai traji, daci poati, o... mașiucî, (încaltea de-ar avea și cui, altfel, vai di steaua lui!) di nu poati, stă și raji, mănânci, be și iar și culci! dă-o draculu' di munci! Referință Bibliografica: ista, zac și eu, crășiun! / George Safir : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1092, Anul III, 27 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ISTA, ZÂC ŞÎ EU, CRĂŞIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363862_a_365191]
-
răceli. Iată cum îl descrie Matei:,, Semăna la față cu mama, Era înalt, brun-alb, a fost trimis la Berlin ca sublocotenent, atașat cu serviciul la o companie de infanterie. Dintr-o căzătură după cal la o manevră în Brandenburg, a zăcut doi ani și i s-a tras moartea.” Al patrulea copil,Ruxandra, născută în 1845, moare imediat după naștere. Al cincelea fiu, Ilie se naște în 1846 și moare în anul 1863, la vârsta de șaptispre zece ani. Studiază medicina
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]