7,506 matches
-
în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN PRAG DE IARNĂ Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare, Sau pe gard un pui de cioară, Să văd o zambilă-n soare, Să alerg desculț pe-afară! Numai
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SORTIȚI PENTRU A IUBI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stele care ard cu efemerul, Nori care se risipesc în zări, Lacrimi vii care brăzdează cerul, Țărmul străveziu din depărtări. Flori care răsar dintr-o iubire, O lumină caldă-n răsărit, Suntem un crâmpei de nemurire Și un tainic dor, nemărginit. Suntem bucurie și durere, Învățăm mereu a dărui Căci avem
SORTIŢI PENTRU A IUBI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382919_a_384248]
-
întunericul e generator de rău, de diabolic. Nu întâmplător i se spune autoarei să fie acasă înainte de a se însera. Acest cerc interesant al noutăților ce ocupă lumea arabă, pare desprins dintr-un alt labirint al vieții, dintr-o altă zare, mai puțin accesibilă nouă și totuși... Taifasul este un mod de comunicare care face atmosferă și pune într-o lumină favorabilă pe cei ce se familiarizează cu el, îl acceptă. Povestea este pusă în gura Zohariei, care e una și
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
-i pe drum, Sub pasul meu cresc merii din pulbere de fum Și-mi dau o-mbrățișare în ani umplând șiragul. Rând pe rând S-a mai desprins o frunză din pomul vieții azi și uite cum se duce spre zări necunoscute împins de-un vânt năprasnic printre poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te!... du-te! Când alte voci mai cântă al disperării cânt, în urma ei morminte vor găzdui genunchi, copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
a ta mângâiere. Mă amețești cu noiane de cuvinte în mine clocotesc fierbinți dorințe deschizi nasturii de la cămașă mă îmbată iubirea ta pătimașă. Iubite,trăiește mereu în mine fără de tine cărările îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești umbră în care mă ascund visul plăcut în care mă scufund marea adâncă în care arunc năvodul valul ce vine și duce podul. În suflet îmi răsar fiori de gheață tu primăvara mea cu sori și
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra, răcoarea și seva de care au nevoie ca să poată supraviețui. Pământ dur și sterp, unde rege incontestabil este scorpionul. Dealuri dantelate, fumurii în praful din zare. Munți goi de verdeață, impresionanți în măreția lor apăsătoare și întunecată, pe care stânci verticale stau sculptate de vânt ca armatele în poziție de atac. Și în depărtări, mici tornade se ridică din nimic, se învârtesc si se destramă într-
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
te zăresc pentru o clipă-n locul De altă dat', dar ești doar o fantasmă A înflorit iubito, liliacul... Iar păsări ciripesc între frunzare De brațele-i eu am să-mi leg hamacul Și-am să aștept ca să apari în zare A înflorit iubito, liliacul... Iar primăvara e la început Să fie -acesta afrodiziacul Iubirilor ce noi le-am conceput ? 12.04.2016 undeva, în România sursa foto: internet Referință Bibliografică: A ÎNFLORIT IUBITO... Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
A ÎNFLORIT IUBITO... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383039_a_384368]
-
văd că ești un mare filozof te întreb te-ai fi împăcat cu ea dacă ți-ar fi făcut ce mi-a făcut mie, haide să te văd acum ce zici?” Vladimir tăcu puțin privind cu ochii săi albaștri în zare unde Dunărea părea că se unește cu cerul, fața sa în acele momente avea o expresie foarte suferindă și serioasă după un timp spuse: Am cinci ani de când m-am despărțit de familie iar doi ani de când trăiesc mai mult
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
care ne-am văzut stăpîni, în lege, Dar chiar și-așa ne mai înțeapă pieptul Și vise ni se mai trezesc betege... În orice caz, trăim, și asta-i bine, Căci mai există timp pentru-ndreptare... Deschideți geamul larg spre zări senine Și faceți cîte-o cruce salvatoare! (Din volumul “În orice caz, trăim”) Referință Bibliografică: În orice caz, trăim / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
Tău l-am pus în groapă Din rana Ta țășnește apă. Drumețul vine frânt de sete Și bea din rana ce n-o vede. Și totuși, Doamne, mare-i vina Care-a pătat atunci lumina. Se lasă noapte grea pe zare Ce vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destine Să fim îndepărtați de Tine. Se-ntoarce vremea din ecou Când noi Te răstignim din nou. Blestemul nostru-i c-am vărsat Sângele Tău nevinovat. Citește mai mult Doamne
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se-ntoarce, mireasa
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
așteaptă, Pe care s-alerg și să cânt, De viața îmi pare nedreaptă, Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt, Ca David înalț, plin de teamă, Dar și cu iubire, cântări, Spre-Acel ce Acasă mă cheamă, Osana se-aude în zări, Primește-mi umila-nchinare, Părinte, căci ce aș fi eu, În lumea aceasta, sub soare, De nu mi-ai fi Tu, Dumnezeu? Captiv într-o lume străină, Dau timpul cu mult înapoi, Cu Domnul Isus, în grădină Mă rog, ne rugăm
EU AM NĂDEJDE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383127_a_384456]
-
izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit în cele patru zări, Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări, În așteptarea unui tren ce nu mai vine. Citește mai mult Nu m-ai chemat nicicând în visul tău,Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul;N-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit în cele patru zări,Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări,În așteptarea unui tren ce nu mai vine.... II. LUCEAFĂRULUI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Cu palmele întinse către cer, Te chem
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ziua ce se duce!Ca pasărea rănită,În zbor spre nicăieri!Mă va-nsoți parfumulDe toamnă rumenită,Argintul diminețiiCu brumă și tristeți.... X. UN GLAS, TE CHEAMĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. În zări de fericiri depline, Un glas, te cheamă ne-ncetat, Să te întorci din nou acasă, La Domnul, care te-a creat! Să lași în urmă orice grijuri, Orice necazuri și dureri! Că Dumnezeu e viu, și poate Să-ți ia păcate
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
glasul cel duios! Acum, e glasul blând de Tată; E glasul sfânt a lui Cristos! Acum te cheamă-ncet, pe nume, Să îl primești ca salvator! Să-ți fie prieten drag și Tată! Iubire, nu judecător! Citește mai mult În zări de fericiri depline,Un glas, te cheamă ne-ncetat,Să te întorci din nou acasă,La Domnul, care te-a creat!Să lași în urmă orice grijuri,Orice necazuri și dureri! Că Dumnezeu e viu, și poateSă-ți ia păcate și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat și roditor.Ne naștem bucurie,Din clipe de-ntristare!Din lacrimi și păcateNe îndreptăm spre zori!... XIV. MĂ-NTREB, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-nconjoară! Sunt nori și-i frig, În mine-i Polul Nord! De plec spre Iarna veșniciei mele, Să-nchizi fereastra, Focul să-l aprinzi. De-o fi să-mi fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Citește mai mult
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mamă,Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig,În mine-i Polul Nord! De plec spreIarna veșniciei mele,Să-nchizi fereastra,Focul să-l aprinzi.De-o fi să-mi fie frigSau dor de casa mea,Să mă întorcDin tainicele zări,Să-mi încălzescObraji-n palma ta,Și trupul-sloi,La vâlvătăi de foc!Mă iartă, mamă,Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult!E alb și-i ger,Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorulMă cuprind!... XXIV. FIULUI MEU, de Florina
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
un râu, Să-mi duc în lume Cântecul și dorul. Să fiu un mugure Pe-o ramură de măr, Să fiu un vânt, Să-i dau iubirii, zborul. Mi-aș fi dorit Să fiu lumină și cuvânt; Să fiu albastrul zărilor senine. Să fiu risipă de culoare pe pământ, Îmbujorată-roză, respirând iubire. Citește mai mult Mi-aș fi doritSă fiu un râu,Să-mi duc în lumeCântecul și dorul.Să fiu un mugurePe-o ramură de măr,Să fiu un vânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fi doritSă fiu un râu,Să-mi duc în lumeCântecul și dorul.Să fiu un mugurePe-o ramură de măr,Să fiu un vânt,Să-i dau iubirii, zborul.Mi-aș fi doritSă fiu lumină și cuvânt;Să fiu albastrul zărilor senine.Să fiu risipă de culoare pe pământ,Îmbujorată-roză, respirând iubire.... XXVII. SE-AȘTERNE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. Se-așterne tăcerea, Pe drumuri și-n cer; M-apasă dureri și neliniști
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima-și așternePeste frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de pelin.Dacă aripi rozeînfloresc pe ramuri,Printre spinii aspri,Sângerând dureri;Falnice podoabeCe-mi deschid cărareaCătre libertate! Spre albastre zări!... XXXIII. COLIND, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. O stea a rasărit pe cer! O stea miraculoasă! Vestind un Fiu de Dumnezeu, Sosit în lumea noastră! Trei magi călătoresc grăbiti, Venind să se
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]