1,953 matches
-
-a, moment hotărâtor înaintea primelor mele examene: de absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri, dar punctată adesea afectiv, încărcată de date, locuri, nume, probând o prodigioasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu orice preț să știe, să vadă, să cunoască, să comunice intens cu personalități politico - culturale de primă mărime din spațiul românesc. Dacă în anii 1905 - 1906 pare mai liniștit și mulțumit, anul 1907 e pentru el un an de zbucium și frământări, de neliniște, suferință și amărăciune când răscoalele țărănești au fost reprimate brutal, ceea ce îl determină să ia o poziție netă pentru sprijinirea celor oprimați și condamnarea virulentă a regimului opresor. Din această poziție a scriitorului a apărut acel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
1 aprilie 2007. Pot uita coșmarul retragerii dramatice de pe front? (iar obsesiv). Mă gândesc la bieții mei colegi de clasă dispăruți în diverse faze ale războiului și deplâng dispariția multora din foștii mei ostași, cei care mi-au fost martorii zbuciumului și ai grijii mele de a-i ocroti, de a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am revăzut, după ani, partea a II-a a filmului „Iulius Caesar”. Mi-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma chiliei bătrânului. M-am oprit să-mi trag sufletul, să mă obișnuiesc din nou cu locul și să-mi astâmpăr zbuciumul inimii. Privesc în jur. Parcă nu s-a schimbat nimic. Caut cu atenție spre chilie. Nici aici nu se vede vreo schimbare... “Înseamnă că dragul meu prieten este încă în stare să țină lucrurile în mână.” Intru pe aleea din fața
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am obișnuit cu acea larmă am pornit ținând aproape unul de altul până ce am ajuns la colțiul de jos al Chervăsăriei. Ne-am oprit. --Acum, dacă am ajuns aici teferi, hai să ne așezăm colo lângă poarta mare, feriți de zbuciumul din Chervăsărie - am propus eu. Am găsit un locușor potrivit și ne-am așezat, să ne tragem sufletul. --Apoi dacă tot am ajuns, aici spune-mi dacă bănuiești ce-i cu porunca lui Eremia Moghila voievod de la 5 februarie 1603
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la fața locului ca să-mi aflu dreptate; și mare pomană va fi mării tale. Robul mării tale, Locman gerahul”. Zbuciumul bietului „gerah” nu s-a sfârșit nici cu asta. De aceea, înainte de 12 ianuarie 1778, este nevoit să se adreseze din nou lui vodă: „Preînălțate doamne, jăluiesc mării tale că după multă judecată ce am avut la răposatul domnu pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Lângă sufletul meu stau rezemate sufletele acestea imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile lor micuțe bătând la unison...O fetiță se îndreaptă cu pași siguri spre catedră și, auzindu-mi parcă zbuciumul interior, mă întreabă: -Cine ești tu, domnișoară? -Învățătoarea voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii? -Vă am pe voi... -Da` copiii tăi unde sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca o lacrimă pierdută pe un colț
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
funcționare a afacerilor voastre murdare, cum spuneau, „afacerile voastre murdare, în aceste vremuri de înalt patriotism...“. Două săptămâni, apoi, Dida nu se mai mișcase de la depozit, de lângă soț. Neglijase casa, uitase de Tolea și de nunta lui Mircea și de zbuciumul Soniei, uitase de toate, veghind, oră de oră, lângă Marcu Vancea, să vadă, să înțeleagă. Iar ieri-seara sau poate alaltăieri, apăruse un oarecare client sau cunoscut sau comisionar, nu se știe când, cine, cu ce scop. Dida tocmai ieșise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
multe, dar să o uite destul de curând, după cum alții, fără să vorbească prea mult, aveau să-și amintească mereu de ea. Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise o obsesie pentru toți. Evocă orele și zilele de neliniște și zbucium petrecute în peșteră, când se întreba în fiece moment dacă targuí-ul va trimite într-adevăr pe cineva să-l elibereze sau îl va lăsa să moară acolo ca pe un câine, de foame, groază și sete. Și își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și al apăsării chinului și al spaimei animalului care aleargă zi și noapte să-și agonisească hrana și tot într-o goană și-o mănâncă; n-are timp, gâfâie și asudă neîncetat, de când se naște până moare, tot într-un zbucium, fie că doarme, mănâncă ori se ușurează, fie că se împerechează, naște sau alăptează, veșnic scăldat în sudoare care se adaugă strat peste strat, pentru a țese o duhoare atotstăpânitoare. Ți-e sufletul îmbâcsit de mirosul ăsta, care-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dădea duhul tras în țeapa antenei de pe Casa Presei Libere. O clipă mi-a sărit în minte ideea că presa nu poate fi liberă într-o clădire copiată după un model sovietic sau coreean. Însă Sabina a reluat, întristată de zbuciumul meu: - Normal că m-am dus. Adică ce mi se putea întâmpla? Doar că acolo am înțeles că el avea nevoie de o femeie de casă, o casalinga care să-i crească urmașii și să-l însoțească la vizitele familiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
locul cu pricina. Degeaba - se lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
năucitor de adânci se deschid în lumina ce în cuget licărind varsă peste pământ un suflu ușor și cald de primăvară. Să vorbim despre ea. Asemenea unor serafimi nevăzuți șterge urmele de pe caldarâm. Sunt urmele tale! De ce le ștergi? Din zbuciumul naturii se rotește un glas ascuțit: Urmele sunt reci. Nu-i nimic vor crește altele. Ele vor fi mai profunde ca cele de dinainte și mai nesigure decât cele de dinapoi. Sigur, am orbit și nu mai văd expresia concentrică
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
comunismul a eșuat în a construi unitatea de monolit în jurul comunismului ; noi ne străduim, în schimb, să construim o unitate de monolit în jurul... anti comunismului. În așteptarea unei istorii recente și abia plecă și Herta... Ce mai freamăt, ce mai zbucium !... Dar de ce s-au alertat oare atît de mult oștenii de elită ai patriei ? Ce i-a pus pe picior de război pe unii dintre cei mai respectabili fii ai neamului ? De mă voi întoarce, pre mulți îi voi răspopi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
metafizic deschis prin starea de inspirație, dacă nu pășește sedus pe el și se întoarce pierzător spre banalul social, atunci se dovedește o formă care, deși predispusă secvențial creației artistice, se închide acesteia suprimându-și afinitatea și impulsiunile superioare. Aici zbuciumul creator nu este prezent, forma refuză conținutul de spirit, precum un templu își refuză zeii. Creația artistică se dovedește, așadar, rodul intersectării excepționale dintre un prea-plin ce se dăruiește și un receptacol care acceptă doritor înalta oferire. Forma primitoare încadrează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deținând temelie și sens vital numai dinspre și întru transcendență. Imanentul se relevă, din această perspectivă, ca perimetru finit, insular așezat în infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus-o componentelor sale, individualităților ancorate în optimismul naiv al cotidianului. Acestea sunt întovărășite sub semnul evoluției sociale comune, sub promisiunea echilibrată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
piciorul stâng să mă facă să mă opresc din drum. Fac o pauză pe malul mării, așezat pe o stâncă. Valuri ușoare se sparg de stânca din fața mea iar marea se pierde la orizont. Intreaga viață este asemenea ei, un zbucium continuu și o spargere de stâncile ce te macină și te șlefuiesc în același timp. Ne zbatem ca apa cu malul. Se va liniști oare vreodată marea aceasta? Când mâinile se vor odihni pe piept. Până atunci, ne vom zbate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
referă la factorul timp, atât pentru sportivi, cât și pentru public: pentru dobândirea acestei gradații este necesară o practică de minim 18-24 de luni, funcție de vârstă și cunoștințe teoretico-practice. Centura albastră (Kyu 2) simbolizează culoarea cerului și oceanului, cu tot zbuciumul caracteristic amândurora. Este centura prin care orice budoka, care îndeplinește anumite cerințe de vârstă și pregătire tehnico - tactico - psihică poate avea șansa de a accede spre cerințele necesare unui instructor sportiv. Vestimentația accentuează dificultatea probelor și capcanele evoluției: această gradație
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
frunte. Mai bine m-aș duce la moașă, să vadă ce-i acolo și să mă bandajeze. Dacă așa crezi tu, du-te, Marandă. După plecarea ei, pe Toaibă l-au năpădit gânduri și gânduri... Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tânărul lăcătuș s-a trezit spunând: „Fiule al lui Satan, tu, care înlănțui pentru vecie sufletele oamenilor, ai idee cum se prelucrează fierul? învață-mă cum să supun acest blestemat metal”. Întâlnirea cu Satan A urmat o nouă noapte de zbucium și de muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat o altă bucată de fier și a înroșit-o, până la incandescență. A bătut-o cu insistență și cu putere, dar și cu mai multă îndârjire, pe nicovala care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
bătrânul călugăr le-o fi pus să facă cine știe ce pregătiri pentru mâine după amiază” - gândeam eu. Nu m-am oprit decât lângă celălalt prieten de suflet - stejarul. Îmi stătea pe limbă să-i spun: “Ce îți pasă ție, bătrâne, de zbuciumul sufletului meu? Tu nu te vei mișca din loc și ori de câte ori va trece pe aici Zâna o vei vedea. O vei saluta. Pe când eu...” M-am așezat pe trunchiul de alături și am rămas multă vreme cu gândurile zburând precum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pornit fără să știu unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl trăiești, când îl visezi, nu-i așa? În vis ești prizonierul visului. Aluneci pe apele lui și nu poți să ieși la mal decât dacă un val al visului
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se mira femeia nedumerită că inițiativa tuturor îmbrățișărilor o lua numai ea. Râdeam cu râsul altuia și o sărutam inert. În pauză, am ieșit în hol să fumez o țigară. (Uitasem să mai fumez de două ceasuri.) Fumam și priveam zbuciumul străzii prin geamurile ușilor de la intrare. La un moment dat mi se păru că secretarul meu trecuse pe acolp. M-am luat după el și strecurîndu-mă anevoie prin viermuiala pietonilor l-am ajuns din urmă. Rămase uluit zărindu-mă cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]