21,644 matches
-
nu lucrau la piramide erau cu meșteșug făuriți peste noapte fotbaliști. Drumul lor era neted.De la bar-club la tineret,de la tineret la strip-tease. Jocurile erau făcute la fiecare din fazele Lunii, la lumina torțelor. Faraonul consulta Oracolul din Delphi și zeii blatiști de pe Sirius pentru a afla numele învingătorilor. Adversarii veneau din toate colțurile lumii,dar cei mai mulți erau din Roma,din Grecia,din Persia,din Palestina,din Dacia și din Namibia. In tribune se discuta politică agrară,se spărgeau capetele învinșilor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
spre Champions League. Faraonul a sesizat pericolul și a apelat la samsari pentru întărirea buturilor. Jucatorii islamici și cei de unică folosință au răspuns exploziv. Comisionul a trecut de bursa neagră,dar faraonul a ramas cu ochii în soare,la zeul Ra... Campionatul s-a încins ! A luat foc și biblioteca din Alexandria. S-a apelat la FotbalNet. Caesar a pus-o pe Cleopatra la cârma și a urcat spre Palmira. Lazio a ieșit campioană.Marc Antoniu s-a refugiat în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Sardis provine din Iran.Djuna a pastrat tradițiile înaintașilor ei.Tradiția spune ca morții să nu fie supuși autopsiei.Este una din legile vechi ale cetații Babilon și ale cetății Ninive.Medicii din Mesopotamia erau foarte pretuiți și ocrotiți de zeii Ninazu și Ninigazak. Zeița Bau vindeca bolnavii punând mâinile deasupra lor. Un episod din cariera ei l-a constituit vindecarea unui copil grav bolnav.Niște viruși îi atacaseră centri nervoși ai vorbirii și acesta nu putea articula niciun sunet.” L-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
tavanul lumii. Ele se numesc, cuminte și inofensiv, Viciu de procedură, Anka Butt și Poveste de Crăciun. Gustați-le în liniște. Dar păstrați-vă papile literare și pentru Sufism cu bomboane de mentă, Odette, de ziua clientu lui, Praline și zei ofiliți sau Istoria șamanismului româ nescu. (Sau pentru celelalte. Of, până la urmă nici nu știu dacă am ales cu adevărat.) (Prea multe paranteze, știu.) Cam atât. Ba nu. încă un lucru. Habar n-am dacă la lansarea cărții o să pot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai rigidă chiar decât manechinul. — Ai uitat de Pascal, mi-a zis, fixându-mă fără expresie. — Ce Pascal? am bâiguit. — Apropo de scriitura fragmentară... și el a scris frag mente... a susurat, înainte de a închide ușa cu grijă. Praline și zei ofiliți — N-am să mă joc niciodată cu tine, i-am aruncat, strângând-o în brațe, cu gura plină de ciocolată, tremurând în entuziasmul spontan al convingerii că fata asta nu trebuie să mai fie păpușa nimănui, că idiotul dinainte
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vii să ne mai jucăm? i-am auzit vocea plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu și măsurat pas de care sunt capabil, chiar dacă, la înălțimea pieptului, îmi ieșeau prin cămașă pete de ciocolată închipuind zei ofiliți și apuse împerecheri cosmice. Andreea și papucii Logosului — ți-ai adus pijama? m-a întrebat Andreea, înspăimântător, în prima seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prag un zâmbet neîmplinit și ochi cu purple haze. — Remus, Andrada, le spun, turnându-le solemn în pahare. într-un dispozitiv ca al nostru trebuie să existe întotdeauna un Ordonator. Marele Ordonator este esențial într-o ceremonie. La georgienii păgâni, zeul suprem era numit „Ordonatorul“ - Morige. Până și astăzi, în tot Caucazul, la orice petrecere există un maestru de ceremonii, un tamada, care dirijează petrecerea. Nimeni nu bea haotic, nimeni nu se ridică cu un toast până când nu decide tamada. îngăduiți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
când atârnau liniștite, îl închipuiau vag pe Michael Jackson. Perfidul samsar ce-l poseda pe Jamsheed Îîn toate felurile, căci surprinsesem o urmă de ruj pe buzele trunchiului) ne-a explicat șușotind că micuțul Manneken Pis din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ce-l poseda pe Jamsheed Îîn toate felurile, căci surprinsesem o urmă de ruj pe buzele trunchiului) ne-a explicat șușotind că micuțul Manneken Pis din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care împlinirea dorințelor noastre depindea de persoane bine determinate: mama, tata, bunici... Știam ce vor de la noi și învățasem cum îi putem determina să facă anumite gesturi. Altfel spus, gradul de indeterminare al lumii era destul de scăzut deoarece ne știam "zeii". O parte din angoasele vârstei adulte este datorată necunoscutului conturat pe măsura sporirii cunoașterii noastre; cunoașterea ne-a schimbat zeii (și ni-i schimbă continuu, pare-se): cei noi sunt mult mai departe (poate prea departe). Nu-i mai vedem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
îi putem determina să facă anumite gesturi. Altfel spus, gradul de indeterminare al lumii era destul de scăzut deoarece ne știam "zeii". O parte din angoasele vârstei adulte este datorată necunoscutului conturat pe măsura sporirii cunoașterii noastre; cunoașterea ne-a schimbat zeii (și ni-i schimbă continuu, pare-se): cei noi sunt mult mai departe (poate prea departe). Nu-i mai vedem, deseori nu le simțim afecțiunea, nu le putem anticipa dorințele, acțiunile. Și atunci gândim: ce bine era când eram copii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
era când eram copii! Toate lucrurile ce ne vin din acea perioadă poartă cu ele ca un halo atmosfera acelei lumi, sensurile pe care ele le aveau în acea lume. La rândul nostru începem să jucăm (sau încercăm) rolul de zei în fața copiilor noștri, reînviind magia, creând acel ilo tempore al copilăriei ce constituie unul din fundamentele vieții psihice. Părintele este astfel încărcat cu o sarcină cosmotică, el organizând primul univers al copilului; va fi un zeu rău sau bun dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sau încercăm) rolul de zei în fața copiilor noștri, reînviind magia, creând acel ilo tempore al copilăriei ce constituie unul din fundamentele vieții psihice. Părintele este astfel încărcat cu o sarcină cosmotică, el organizând primul univers al copilului; va fi un zeu rău sau bun dacă va folosi palma sau vorba și recompensa în trasarea limitelor acestui univers. În același timp, ne atrage la copilărie și raporturile ei cu posibilul; eram atunci la începutul tuturor posibilităților de-a fi. A avea în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nevoii noastre de claritate, sau înțelegerii pe care o avem despre claritate), nu trebuie să ne mai argumentăm fiecare principiu, nu trebuie să mai afirmăm, să mai scriem; aproape că nu mai e necesar nici să gândim. Ne-am găsit zeul (sau surogatul de zeu), ceea ce ne eliberează întrucâtva de povara existenței. Ne constituim viața ca o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sau înțelegerii pe care o avem despre claritate), nu trebuie să ne mai argumentăm fiecare principiu, nu trebuie să mai afirmăm, să mai scriem; aproape că nu mai e necesar nici să gândim. Ne-am găsit zeul (sau surogatul de zeu), ceea ce ne eliberează întrucâtva de povara existenței. Ne constituim viața ca o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deoarece lucrurile pe care ni le dorim ne posedă! Despre dispersia unei vieți în care a trăi este țelul suprem (având drept corolar pe a trăi bine). Putem vorbi de o anume formă de biruință a existențialismului: ne facem un zeu din propria viață; închinăm un cult (deseori și sub forma "culturii", adică a culturismului) propriului corp; lăcașul de cult contemporan este sala de gimnastică. Urmărim idealuri de împlinire personală vrând parcă să devenim "tot mai oameni" într-o nerostită definiție
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru noi orice obiect care ne supără are o mamă, ce se închină la niște zei al căror cult poate fi profanat ca formă de răzbunare). Acesta este rolul înjurăturilor. Obișnuința de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru noi orice obiect care ne supără are o mamă, ce se închină la niște zei al căror cult poate fi profanat ca formă de răzbunare). Acesta este rolul înjurăturilor. Obișnuința de a găsi rapid vinovați (și întotdeauna pe alții, noi nefiind decât niște perpetue victime) este adânc înrădăcinată în sufletul neamului nostru, ea devenind principala
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
însemna că neliniștea este adusă în lume de a învăța. Dacă echivalăm neliniștea cu absența păcii, atunci am inversat toate valorile; dacă nu cumva tocmai acesta este unul din rezultatele Iluminismului și a dorinței lui de a face din raționalitate zeul suprem. Uneori ne căpătăm sensul existenței raportându-ne la o imagine pe care o transformăm în simbol. Cinematograful ne dă foarte mult de lucru în acest domeniu; la fel procedează romanul și alte specii ale artei. Un "mit laic" devine
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un anumit mod de-a vedea ce nu permite alte perspective. Orice aspect nou se adaugă sau întărește perspectiva inițială; sau, dacă nu se potrivește, nu este văzut. Astfel, uneori a ști mai mult înseamnă a cunoaște mai puțin. Cum zeul modern este Rațiunea, preoții săi nu pot fi decât cei care-l slăvesc, respectiv oamenii de știință. ٭ Postmodernismul nu are succes în România deoarece noi încă n-am reușit să trăim corespunzător modernitatea; abia am ieșit dintr-un sistem social
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
stăpâni totul. Trecerea de la Dumnezeu la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței omului de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la Natură, întreprinsă de raționalitatea practică, s-a datorat și dorinței de a recunoaște ca suprem ceva ce nu putea fi stăpânit. Voința de putere a raționalității practice este întruchiparea dorinței omului de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea fiind noul zeu. Ceea ce arată
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de a fi zeu. În felul acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea fiind noul zeu. Ceea ce arată că oamenii nu au curajul de a-și asuma individual noul statut ontologic, ci se ascund unul după altul, poate și din teama de a fi pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
acesta, noul zeu de care vorbea Nietzsche, supraomul, s-a născut. Numai că, în mod ciudat, nu poate fi individualizat, fiind mai curând un "zeu-societate"; nu un om anume sau fiecare om rivalizează cu zeul, ci omenirea, ea fiind noul zeu. Ceea ce arată că oamenii nu au curajul de a-și asuma individual noul statut ontologic, ci se ascund unul după altul, poate și din teama de a fi pedepsiți. Cele două războaie mondiale fac parte din logica raționalității pragmatice, ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mă liniști nu-mi rămâne decât să mă bucur de coincidență, considerând că atunci trebuie să fie ceva adevărat aici, și să remarc apropieri. Dar... Progresul nu este infinit; el ascunde la capătul său dorința noastră nemărturisită de a deveni zei. În felul acesta el este doar un interval dintre două tipuri de religiozități. ٭ Progresul ne orientează către fuga după nou. Însă orice alergare după ceva este o fugă de sine. O caracteristică a contemporaneității o constituie distanța tot mai mare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]