2,112 matches
-
Girolamo. Articolul-program exprimă, prin chiar titlul său, Mai întâi unire !, dezideratul unui mare număr de intelectuali români și al unor publicații culturale românești din afara hotarelor țării: „Gazeta aceasta, care nu e a nici unui clan, face din coloanele ei schele pentru zidirea înțelegerii în dragoste românească. Ea cheamă pe cei realiști și deciși la lucru”. Pagina întâi poartă permanent semnătura lui George Racoveanu; între colaboratorii constanți se numără Rosa Del Conte, Domnica Palade, Ion Făgărășanu, Viorel Trifa, Petre Vălimăreanu, Al. Galeriu, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290078_a_291407]
-
amarare În larg 45262422-5 Lucrări de foraj submarin 45262423-2 Lucrări de fabricare de punți 45262424 9 Lucrări de construcții de module marine 45262425-6 Lucrări de fabricare de izolații 45262426-3 Lucrări de fabricare de piloți 45262500-6 Lucrări de zidărie și de zidire 45262510-9 Zidărie de piatră 45262511-6 Fasonare de pietre 45262512 3 Zidărie de piatrăde construcții 45262520-2 Lucrări de zidire 45262521 9 Zidărie de fațadă 45262522 6 Lucrări de zidărie 45262600 7 Diverse lucrări specializate de construcții 45262610-0 Coșuri industriale 45262620-3 Pereți
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
construcții de module marine 45262425-6 Lucrări de fabricare de izolații 45262426-3 Lucrări de fabricare de piloți 45262500-6 Lucrări de zidărie și de zidire 45262510-9 Zidărie de piatră 45262511-6 Fasonare de pietre 45262512 3 Zidărie de piatrăde construcții 45262520-2 Lucrări de zidire 45262521 9 Zidărie de fațadă 45262522 6 Lucrări de zidărie 45262600 7 Diverse lucrări specializate de construcții 45262610-0 Coșuri industriale 45262620-3 Pereți de susținere ANEXE 45262630-6 Construcție de furnale 45262640-9 Lucrări de ameliorare a mediului 45262650ă2 Lucrări de acoperire metalică
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
de bine în turnul de pe ape ca simbol alBisericii, încât acel turn părea zidit dintr-o singură piatră<footnote Păstorul lui Herma, Vedenia a 3-a, 10, 5 în vol. „Scrierile Părinților Apostolici”, EIBMBOR, București, 1995, p. 289. footnote>. Tainaacestei zidiri era faptul că cei scoși din adânc se nășteau „din apă șidin duh” (Ioan 3,5). Prin tăierea împrejur a inimii, în sufletul lor serestaura dimensiunea eclesială ca taină a unității Bisericii, care nu estealtceva, decât taina chipului lui Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
asimilat cu Arborele Lumii, stâlpul devine la rândul lui axa care leagă cele trei regiuni cosmice" (Eliade:1995, 55). În eroziunea istoriei, locurile altădată magice își epuizează forța, oamenii nu se regăsesc în ele și atunci se înconjoară de propriile zidiri care să-i salveze ("mandala" = "cerc" sau "centru" sau "ceea ce înconjoară"). Deloc întâmplător, Roland Barthes vorbea despre intertext ca despre o mandala. Dacă parcurgem hermeneutica istoricului român al religiilor pentru mandala, vom avea certitudinea că adăugarea fiecărui cerc prin reiterări
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
va fi legată numai de frumusețea înfățișării fizice și ca urmare au căutat să-i distrugă trupul și să-l facă pentru totdeauna ascuns oamenilor. în vederea acestui plan, de la acțiunea de a l dizolva cu materii chimice, au trecut la zidirea mormântului cu var și cărămidă, terminând cu turnarea peste el a unei plăci uriașe de beton și fier. În așa fel aranjat totul ca slugile stăpânilor de azi să nu se lase mai jos decât ale acelora de acum doua
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
esenței imuabile în variate chipuri de manifestare), personalismul și filosofia reflexivității îngăduie libertatea fundamentală a procesului de auto-determinare și concep edificarea de sine în termenii unicității și ai originalității absolute. Aici comerțul cu esența este de tip constructiv, iar sarcina zidirii propriei personalități aparține în întregime educației ca demers formativ sistematic al unei veșnice condiții a comuniunii sociale, al unei interacțiuni care cultivă determinația esențială doar cu scopul desăvârșirii de sine (corolar pragmatic al unei filosofii democratice moderne a individualității). Unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Chipul de sub imagini (Irina Nechit) / 341 • Restaurarea chipului din nimic (Dan Damaschin) / 343 • Chipul ascuns în lumină (Nicolae Ionel) / 348 • Cuvântul care deschide vederea (Ion Mureșan) / 351 • Exilul vizibilului (Andrei Zanca) / 357 • O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) / 359 • Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) / 361 • Dincolo de evident (Nichita Danilov) / 363 • Golul transparent (Friedrich Michael) / 368 • Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) / 370 • Altfel decât a vedea (Teodor Dună) / 374 • Imaginea de sine (Dan Coman) / 377 • Eul e altul (Claudiu Komartin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei iviri fără nume, acestei zidiri nevăzute? "Ziceți-mi ulcior: încă sfârâi pe roată/ Ziceți-mi nalbă: am început să mă scutur".43 Se spune ea însăși în facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fisură: " Firescul demult petrecut se/ vădește neprețuit privilegiu:/ "Nepăsător stam dinaintea Timpului, la fel/ cu nenăscuții (Cu adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei scene utopice; vădirea este revelare prin răsturnare, Imaginea inversată a lumii lăsate în grija de sine. Nepăsarea nu e nepăzire, ci detașare, starea de dinaintea curgerii și a zidirii, desprindere a naturii de chiar începutul care nu e în timp. O stare a neivirii, a preapariției în care nimic nu are față decât Cel-pururi-de-față. E chipul cu care, in nuce, totul se aseamănă, se dă pe față, se împărtășește
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe față, se împărtășește fără să se împartă, întrezărește și înțelege fără rest. Chipul acesta nu se arată în închipuire, iese din rama celor imaginabile. Intră în vedere nevăzut 57. Imaginea esențială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii, Imaginea fără imagine în care înaltul și adâncul, văzduhul și abisul își corespund 58. Este calea spiritului drept
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrednică a împuternici magnetul ce/ te-a scăpat din strânsoare-lipsă. De nicăieri/ licărirea Firului de plumb în stare să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea la loc este cu putință. Stă în puterea ființei pentru că este chiar puterea sa de a fi, posibilul întoarcerii, al răsucirii și al relegării (religare). Pe scurt, al convertirii, care înseamnă răsturnare, schimbarea postulației, remagnetizare și reorientare. Adică împuternicire; a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în Imaginea care stinge orice altă imagine, destăinuindu-și lumina 61. Și atunci, strălucirea aceasta nu e oare în stare doar în urma secularizării, în chiar miezul eclipsei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o clipă de răsuflu pe muchie. Aici imaginea stă în așteptare, stă să dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La nivel formal, poemul Atitudini de Zeno Ghițulescu 76 pune antitetic două ipostaze ale creativității, materială și spirituală. Dar cezura e doar aparentă, întrucât, pe cei doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
doi versanți, înregistrăm o creștere de potențial comparabil, măsurabil în sfera comună a naturii. Neavând principiul mișcării în sine, materia e pasivitatea care rămâne la sine, inanimatul obscur al prefabricatului sau al deja-datului. Totuși, ea e materia prima, temelie a zidirii, căci unde am putea zidi ceva durabil dacă nu pe solul ferm care susține, dă loc creșterii? Pe de o parte, așadar, " Lenea materiei ademenind/ visul zidirii/ mai puternic decât betonul armat/ decât moartea". A face, pornind de la acest fundament
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obscur al prefabricatului sau al deja-datului. Totuși, ea e materia prima, temelie a zidirii, căci unde am putea zidi ceva durabil dacă nu pe solul ferm care susține, dă loc creșterii? Pe de o parte, așadar, " Lenea materiei ademenind/ visul zidirii/ mai puternic decât betonul armat/ decât moartea". A face, pornind de la acest fundament, pune natura în posibil, în pozitivul arătării. Ceea ce se face și crește din materie devine în vizibil, apare din necesitatea imperioasă a manifestării. Dacă lenea ademenește visul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ea însăși, se închide în punere. În stagnare, materia e noaptea naturii, nevăzutul fără fereastră, fenomenul ratat. Dar acest a-fi-pus cuprinde în sine germenele dispunerii, al dispoziției deschiderii. Materia e receptacolul formei, desăvârșindu-se într-o apariție imaginală. Visul zidirii aici se ivește, în pre-manifestarea a ceea ce începe să crească, mai puternic decât moartea, să se arate în vizibilul posibil. Este poemul o astfel de zidire, care pornește din materia cuvântului și se face lucru crescut, ca orice viu care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al dispoziției deschiderii. Materia e receptacolul formei, desăvârșindu-se într-o apariție imaginală. Visul zidirii aici se ivește, în pre-manifestarea a ceea ce începe să crească, mai puternic decât moartea, să se arate în vizibilul posibil. Este poemul o astfel de zidire, care pornește din materia cuvântului și se face lucru crescut, ca orice viu care are puterea dispunerii și a înălțării? Căci stând în deschis, poemul stă în vedere, în raza privirii. Se arată de la sine întrucât vine de la sine. Are
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
are puterea dispunerii și a înălțării? Căci stând în deschis, poemul stă în vedere, în raza privirii. Se arată de la sine întrucât vine de la sine. Are darul ființării, împlinindu-și facerea în orizontul înțelegerii. Iar ceea ce se face este o zidire de imagini, arhitectura însuflețită de visul creșterii. Astfel încât, pe de altă parte, " Frunziș imaginar/ elixir din care nicicând/ nu s-a adăpat/ conjurația nisipului". Să fie atât de străină imaginația spirituală de materia în care ea visează? Aparent, niciun raport
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aparent, niciun raport de conaturalitate între frunzișul imaginar și nisipul sterp. Distanța nu e însă aici ruptură, falie în sânul naturii. E o distanță care unește, reface întregul, arată natura nu în dubla ei "atitudine" disjunctivă, ci în conjuncția elementelor zidirii pe care ne-o prezintă. Liant nevăzut, pus în distanța care ne ia ochii, ne îndepărtează de ceea ce stă totuși sub ochi. Vedem zidirea, dar ne scapă lucrarea zidirii, creșterea ei în visul creației. Lucrare ce pune materia în dispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care unește, reface întregul, arată natura nu în dubla ei "atitudine" disjunctivă, ci în conjuncția elementelor zidirii pe care ne-o prezintă. Liant nevăzut, pus în distanța care ne ia ochii, ne îndepărtează de ceea ce stă totuși sub ochi. Vedem zidirea, dar ne scapă lucrarea zidirii, creșterea ei în visul creației. Lucrare ce pune materia în dispoziția prefacerii, în orizontul desăvârșirii naturale. Altfel spus, o imagine ascunsă între frunziș și nisip, ca un fir străveziu întins între spirit și materie. Elixirul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura nu în dubla ei "atitudine" disjunctivă, ci în conjuncția elementelor zidirii pe care ne-o prezintă. Liant nevăzut, pus în distanța care ne ia ochii, ne îndepărtează de ceea ce stă totuși sub ochi. Vedem zidirea, dar ne scapă lucrarea zidirii, creșterea ei în visul creației. Lucrare ce pune materia în dispoziția prefacerii, în orizontul desăvârșirii naturale. Altfel spus, o imagine ascunsă între frunziș și nisip, ca un fir străveziu întins între spirit și materie. Elixirul prin care degustăm poemul. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fel de strat ce se adaugă unui substrat cu care face priză? Doar lumina - pur fenomen optic - să fie aici răspunzătoare de nașterea imaginii? "Dar fiecare mână/ strânge în palma ei/ nu adevărul, ci bezna;/ răul primordial/ cel de dinainte de zidirea/ tuturor lumilor...". Suprapunerea nu e înțeleasă în sensul spațial al unei juxtapuneri și nici măcar al relației pe care o întrețin obiectele care vin în atingere unul cu altul. A așeza lumină peste lumină înseamnă a pune în lumină un interior
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în orizontul creației. De aceea bezna dinăuntru nu e potența negativă a descreșterii, frâna ontologică ce se opune înaintării. Nu erezia alterității, negativul steril, ci complementul creșterii, impulsul interior al înălțării, centrul gol din care iradiază lumina 80. Răul de dinaintea zidirii lumii e astfel cuprins într-o nouă zidire, supus unui alt scop, pus în slujba facerii, întrețesut în lucrarea luminii. Căci în lumină, el e dezvăluit, convertit și orientat spre ființă 81. Lumina și bezna sunt cele două fețe ale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]