12,821 matches
-
și ei în zapis. Un „Crăste, fiul lui Umbrariu”, din Tomești, ținutul Cârligăturii, este martor la o vânzare din 1603 februarie. Alt antroponim Umbrar, tatăl unor martori la o vânzare, apare într-un zapis datat 16 august 1603 la Tomești, ținutul Tutovei, și încă unul, vătaf în Rădeni, înainte de 1622, precum și un Mihai Umbrar, într-o judecată cu Ionașco Jora, în anii 1632 și 1634. Din câte știm, atât toponimicul Umbrărești, cât și antroponimele derivate din latinescul umbră nu au stat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
16 octombrie 1774, deci în același an cu catagrafia, când, pe un manuscris vechi, micul dregător Năstase Scorțescu nota pentru posteritate, după obiceiul timpului, producerea unui cutremur de pământ chiar în vremea când se afla cu strângerea dării vădrăritului în ținutul Tecuciului, precizând: “Și eram în satul Umbrărești, în deal la Condrea, șăzând la masă când s-au cutremurat”. Celelalte nume de sate apar scrise prima dată abia la începutul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, unele în statistica din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din final: „pergament, pecete ruptă”, ceea ce dă de înțeles că rezumatul s-a făcut după actul original, scris pe pergament, avut în față de marele istoric. Alexandru I. Gonța aprecia că Umbrăreștii din acest document s-ar identifica cu cel din ținutul Covurluiului, de pe Horincea, fără a argumenta și proba în vreun fel opțiunea față de localizarea dată. În condițiile textului de mai sus, foarte limitat și fără nici o relație de ordin geografic și topografic, este greu de precizat dacă actul se referă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
limitat și fără nici o relație de ordin geografic și topografic, este greu de precizat dacă actul se referă, într-adevăr, la satul de pe Horincea, la vreun Umbrărești acum dispărut sau dacă nu cumva este vorba de Umbrăreștii de pe Bârlad, din ținutul Tecuciului, adică acesta care face obiectul studiului nostru. Deocamdată rămâne important faptul că un sat cu acest nume exista deja la data respectivă. Noi îndrăznim să exprimăm aici opinia că în actul menționat mai sus se are în vedere Umbrăreștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
boieri din 15 aprilie 1828, se arată unde sunt situați Umbrăreștii, și anume „pe din sus alăture de Sinești, purcede cu lungul iarăși din pârâul Dimaciului, către răsărit și peste apa Siretului, până unde le va fi sfârșitul capătului, pe ținutul Tecuciului”. Se observă că în hotarnica din 1817, parcursul hotarului era indicat de la răsărit spre apus, în timp ce acum traseul merge invers, de la apus spre răsărit, drept hotar vestic rămânând același pârâu al Dimaciului. Iată infirmată documentar aprecierea reținută de tradiție
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ulterior. Dar până destul de târziu, s-a păstrat pe dreapta Siretului denumirea de „moșia Umbrărești” și „satul Umbrărești” pe teritoriul actual al comunei Suraia. Afirmația este susținută, de următoarele surse documentare: - într-o mărturie hotarnică din 25 septembrie 1812, ispravnicii ținutului Tecuci, Constantin Aslan, căminar, și Gheorghe Isopescu, șetrar, stabilesc cum trebuie să se păzească „stăpânirea Umbrăreștilor de către Biliești pe linia pietrelor vechi ci sunt dispre soare apune de Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești”; - o pricină juridică, ce se desfășoară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și pe răzeșii din dreapta Siretului, pe de alta, primul în postura de jeluitor, iar ultimii de pârâți, din „megieșitele sate, Suraia, Umbrărești și Slobozia”; din amănuntele redate de document rezultă că era vorba de sate ce aparțineau la data respectivă ținutului Putna; - mai clar găsim atestată existența (parțială) a satului și, mai ales, a moșiei cu numele Umbrărești, pe teritoriul actual al comunei Suraia, într-un act de schimb de proprietăți din anul 1869, schimb intervenit între Alexandru Porumboiu, pe de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de la schitul Dumbrăvița, dregătorii statului din partea locului, Manolache Conachi biv vel ban și Costin Negre stolnic, primesc poruncă domnească în următorii termeni: -„să diosăbiască moșia Sasul di moșia Dumbrăvița”; -să reconstituie și să restabilească hotarele moșiei stolnicului Ștefan Dia de la ținutul Tecuciului, „anumi Sasul de Gios, cari acum să numește Dimaciul, după numele unei gârle cu care să megieșăști”, deoarece documentele avute „fuseseră mistuite la vremile răzmerițelor în mănăstirea Precistii din Gălați”, incendiată; -să rezolve și pricina „ce au avut răzășii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ca având locuința în vreun sat de pe cunoscutele vetre ale Umbrăreștilor de la est de Siret. Catagrafia din anul 1774 și alte documente ni-i arată nominal ca fiind birnici la „satul Suraia și Butuceni”, sate aparținând, potrivit recensământului respectiv, de ținutul Tecuciului, dar situate, ca și acum, la vest de apa Siretului. Parcurgerea cu atenție a catagrafiei cu locuitorii satelor Suraia și Butuceni ne relevă și alte nume de familie identice și specifice locuitorilor din obștea Umbrăreștilor, cum sunt Bobocea, Poiană
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ceea ce nu se menționează în listele catagrafice, care cuprind numai pe capii de familie, bărbați, unii dintre aceștia putând fi gineri ai foștilor bătrâni. Un caz elocvent în privința existenței reale a bătrânilor ni-l oferă satul și moșia Lieștii, din ținutul Tecuciului, unde cei cinci bătrâni, pe care se documentează că „umbla” moșia în vechime, și anume, „Frățilă, și nepoții lui, Mareș și Florea și Danciul și Bădea”, cu uric de la Ștefan cel Mare din veleatul 7003 (1495) ianuarie 12, moșie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
era atât de înrădăcinată în mintea și obișnuința sătenilor, încât, vrând-nevrând, a trebuit să supraviețuiască sub diferite forme timp îndelungat. Iată și câteva date documentare în plus menite să întărească punctul de vedere expus mai sus. În anul 1832, Judecătoria ținutului Tecuci avea de rezolvat un litigiu iscat între „Toader Neculau și Ioniță Grigoriu, răzăși de moșia Umbrărești din bătrânul Mane și Cerchez” în urma plângerii că pe „acești doi bătrâni din arătatul hotar (Umbrărești, I. S.) ni se înpresoară cu viile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cuvânt se face neam cu noi”. Încă un caz în care se oglindește indiviziunea majorității structurilor din teritoriul obștii umbrăreștene răzeșești ne este sugerat de cererea unui cumpărător de pământ local, polcovnicul Sandu Avram. El solicita în martie 1852 Judecătoriei ținutului Tecuci să dispună a i „să alegi și a stâlpi” niște cumpărături, pe care le făcuse anterior „în hotarul moșiei Umbrărești di pi la unii din răzășii acei moșii”, din bătrânii Manea, Sobieschi, Scurtu, Rahilia, Epure, Calalbu, Țarălungă, stânjeni care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Bârladului, de care depindea din punct de vedere administrativ și satul Umbrărești, a fost reclamat de obștea satului „pentru mai multe obijduiri” pricinuite consătenilor săi. Printre „multele obijduiri” enumerate în jalba dată de către „obștea lăcuitorilor răzăși din satul Umbrărești-răzăși” Isprăvniciei ținutului Tecuci, una este formulată în termenii următori: „cei mulți suntem cu casele, vii și livezi pe părțile noastre și are și dumnialui, Avram, răzășie pintre noi”, înțelegându-se că nu i s-au ales și stâlpit cumpărăturile, așa cum ceruse în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
forța lor obștească fiind superioară celei individuale, a boierului, chiar dacă acesta era la vremea respectivă o personalitate cu vază și avere, cum era atunci postelnicul Panaite Balș. Este adevărat că răzeșii, se pare, au reușit să obțină sprijinul autorităților de la ținutul Tecuci, căci în dreptul numelor date de cinovnicul ce anchetase la fața locului citim: Năstase Hagiu - „au fost la Tecuci în vremea zurbalei”; Sandu Marin - „n-au fost la pricină”; Ion Bulgariu (Trifan) - „n-au fost la pricină”; Toader Hojoc (Ojoc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
față de această opinie Alex. I. Gonța. El nu vede după „întemeierea statului feudal ca și mai târziu decât: 1- sate puse sub administrația ocoalelor domnești; 2- sate încredințate boierilor, indiferent dacă boierii sunt pani sau simpli slugi, puse sub administrația ținuturilor; 3- sate mănăstirești sau episcopale și; 4 - slobozii, numai mănăstirești, la început, în secolul al XIV-lea și abia mai târziu și boierești, către sfârșitul celui de-al XVI-lea și în secolele următoare”. Autorul citat nu acceptă existența satelor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de boieri sau mănăstiri, va trebui neapărat să raporteze satul la centrul administrativ sub a cărui supraveghere este. În felul acesta, dacă satele vor fi de ocol, locuitorii lui (sic) sunt megieși liberi. Dacă satele vor fi sub controlul unui ținut, țăranii vor fi boierești sau mănăstirești, chiar dacă vor fi din slobozii”. În consecință, ar fi libere doar satele care, sub raport administrativ, ar depinde de un ocol; se înțelege că e vorba de satele ce aparțin de ocoalele domnești din jurul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
administrația feudalilor ce țin de ținut, este că ei nu sunt niciodată purtători ai titlurilor de proprietate, deci stăpâni de sate, ci supuși întotdeauna unui stăpân”. Din cele expuse mai sus rezultă că toate satele ce aparțin de administrația unui ținut sunt sate dependente, stăpânite de un anume privilegiat domnesc, boier sau mănăstire. Ni se pare că lucrurile nu stau așa, deoarece numeroase sate depinzând administrativ pe linie statală de ținutul Tecuciului aveau statut de sate libere, fie comunitatea în totalitatea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sus rezultă că toate satele ce aparțin de administrația unui ținut sunt sate dependente, stăpânite de un anume privilegiat domnesc, boier sau mănăstire. Ni se pare că lucrurile nu stau așa, deoarece numeroase sate depinzând administrativ pe linie statală de ținutul Tecuciului aveau statut de sate libere, fie comunitatea în totalitatea ei, o lungă perioadă de timp, chiar după întemeierea statului, fie o parte a comunității formată din sătenii care nu acceptau să se pună sub autoritatea unui stăpân individual, boier
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au venit „înaintea noastră și’naintea a mulți oameni buni de târg de Tecuci” oamenii din Țigănei, de bună voia lor, „și-au vândut ei satul ce-i mai sus scris, Țigănei, ce să chiamă La Dimaci, ce este în ținutul Tecuciului, din drese de danie ce au avut, strămoșii lor Alexa și Jurca și Dragoșe și Jurje de la Ștefan-vodă, giupânului Criste, vornicului celui mare, drept o sută de galbeni de aur”. Deși câteva nume sunt puțin diferit redate, Jurca în loc de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
redate, Jurca în loc de Giurca, Jurje în loc de Giurge, nu încape nici o îndoială că documentul publicat cu an greșit este cel din 1602 martie 25, localizarea satului fiind identică cu aceea din 1495, specificându-se în plus că satul Țiganeii aparținea de ținutul Tecuciului, așa cum îl vom afla în toate documentele ulterioare, precum: c - Carte de blestem dată de mitropolitul Moldovei, Gavriil, cu data 4 septembrie 1763, „pentru o moșie anume Țigănei de la ținutul Tecuciului, cum că s-au înpresurat de răzeșii de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
specificându-se în plus că satul Țiganeii aparținea de ținutul Tecuciului, așa cum îl vom afla în toate documentele ulterioare, precum: c - Carte de blestem dată de mitropolitul Moldovei, Gavriil, cu data 4 septembrie 1763, „pentru o moșie anume Țigănei de la ținutul Tecuciului, cum că s-au înpresurat de răzeșii de Sinești și de alți răzeși”. d - Hotarnica din 1777 a moșiilor Torceștii și Țigăneii, în care se arată că „moșia ce-i zic Țigănei, latul ei merge din Bîrloviță până în Siret
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și descendența. Este una și aceeași persoană cu Giurgea Hrăbor comis, căruia, pentru 300 de zloți tătărești, la 14 decembrie 1508, i se întărește stăpânirea pe o cumpărătură, „un sat pe Bîrlad, anume Blăneștii și cu moara în Bîrlad”, din ținutul Tecuciului. Fiul său a fost Maxim Hrăbor, mare postelnic în timpul domniei lui Petru Rareș, dar nu avem informații că ar fi stăpânit în Țigănei, deși în actul de vânzare din 1602, în capul listei vânzătorilor, se află un anume „Macsin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
câte o treime, aceasta fiind situația și cu ocazia unei redistribuiri din 1636, în „Suretul ispisocului de la Vasili Vodă de înpărțala ce ș-au împărțit moșiile”, fiecărei surori revenindu-i, printre altele, „a tree parte din Dimăceni, ce esti la ținutul Tecuciului [...] și a tree parte din satul Țigănenii (sic) în ținutul Tecuciului” (subl. ns.). La 15 martie 1668 vedem că „Armanca vorniceasa a răposatului vornicului Vasile” Roșca, fiica Măricuții Cernătoaia, lasă prin zapis de danie fiilor săi „sat întreg Țigăneștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 1636, în „Suretul ispisocului de la Vasili Vodă de înpărțala ce ș-au împărțit moșiile”, fiecărei surori revenindu-i, printre altele, „a tree parte din Dimăceni, ce esti la ținutul Tecuciului [...] și a tree parte din satul Țigănenii (sic) în ținutul Tecuciului” (subl. ns.). La 15 martie 1668 vedem că „Armanca vorniceasa a răposatului vornicului Vasile” Roșca, fiica Măricuții Cernătoaia, lasă prin zapis de danie fiilor săi „sat întreg Țigăneștii (sic) la ținutul Tecuciului”, evident că este vorba de satul Țigăneii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a tree parte din satul Țigănenii (sic) în ținutul Tecuciului” (subl. ns.). La 15 martie 1668 vedem că „Armanca vorniceasa a răposatului vornicului Vasile” Roșca, fiica Măricuții Cernătoaia, lasă prin zapis de danie fiilor săi „sat întreg Țigăneștii (sic) la ținutul Tecuciului”, evident că este vorba de satul Țigăneii. În cele din urmă, întregul sat Țigăneii va ajunge în stăpânirea exclusivă a urmașilor Anghelinei și a lui Vasile Bujoreanu, prin fiica acestora, Tofana, soția lui Costache sluger în a doua sa
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]