14,936 matches
-
ca și cum ți-ai hrăni propriile rădăcini.” La început nu prea înțelegeam ce vrea să spună mama, acum însă am prins rostul și mesajul cuvintelor sale. Revin de fiecare dată cu aceeași plăcere și mă simt minunat alături de rudele mele, de bunica tot mai încărunțită și sleită de puteri odată cu trecerea anilor, de oamenii cu care mă însoțesc. Anul acesta n-am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aduc aminte că în „Lunca” era raiul pe pământ. Nimic din ce am văzut și simțit în viață nu se poate compara cu frumusețea locurilor, bunătatea oamenilor și iubirea cu care am fost înconjurată... Pe ulița ce ducea spre locuința bunicii mele drumul era împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
momentul magic al fiecărei zile, în care glasul bunicii da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare. Primii 7 ani din viață i-am petrecut la sânul bunicii mele. Chiar dacă nu era bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare. Primii 7 ani din viață i-am petrecut la sânul bunicii mele. Chiar dacă nu era bunica mea adevărată, m-a iubit și m-a ținut numai în puf și miere. Pe vremuri, bunicul era considerat cel mai frumos bărbat din sat, dar era de o severitate obsedantă când venea vorba de curățenie și de perfecțiunea gazonului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri și dulcețuri ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i dau femeii cele trebuincioase în schimbul a feluritor fructe sau bomboane. Se făcea un troc autentic în acea perioadă. Bunica schimba lapte și ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
interminabile de flori și apoi să împodobesc casa bătrânească cu ele. Tătăneasa, piciorul cocoșului, roinița, neghina, maci, albăstrele și mai ales sânziene când se apropia 24 iunie le așezam pe la geamuri, deasupra ușii și prin toate vazele, spre groaza bunicului. Bunicile noastre spuneau că de Sânziene fetele trebuiau să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea spor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să-și facă coronițe din sânziene pentru ca, aruncându-le seara pe acoperiș, a doua zi să găsim fire din păr de animal în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea spor în a crește acel tip de animal. Bunica mi-a zis că a găsit păr de oaie în a mea, dar nu am crescut niciodată mai mult de 2-3 mioare. Când căldura era mai mare dădeam fuga la scăldat în apele repezi ale Siretului. Pe atunci mergeam fără
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ și sună exact ca și cum ar fi tras cu pușca. Asta numeau ei tunuri... Dar anii au trecut și în clasa a III-a am aflat vestea tragică a morții bunicii mele. Acela a fost sfârșitul visului, căci ea a fost tot ce era mai mistic și mai frumos. Bunicul devenise din ce în ce mai ursuz și mâhnit, iar eu am început să trec prin Lunca din ce în ce mai rar. Totul începea să piară, casa să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Fălticenilor arondat arealului Podișului Sucevei, cât și prin gospodăriile frumos îngrijite în care s-a pus ceva din sufletul țăranului român de altădată. Șirul întrebărilor și nedumeririlor nu s-a oprit aici. Într-una din zile, în drum spre casa bunicilor, părinții mi-au explicat și mi-au arătat care sunt vecinii satului Probota. De la Pașcani, ținând cursul râului Siret, am trecut pe rând prin Lespezi, Buda și Budeni, ajungând apoi la Dolhasca. De aici mai aveam doar 6 km până în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aici mai aveam doar 6 km până în sat. Trecând dealul Pietrosu, tata mi-a spus că satul are ca vecini: la sud Heci, la nord Poienari și Gulia, la est Buda și Lespezi și la vest Tătăruși. Ajunși la casa bunicilor, aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe o potecă îngustă până pe dealul Fânului. Acesta desparte satul de comuna Tătăruși. La fel ca în fiecare vară dealul mă întâmpina cu flori
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plăcintele de tot felul, ajungeau opere desăvârșite nu numai când ieșeau din mâinile meseriașilor cu bune și cinstite tradiții de la meșterii lor mai bătrâni, dar și din mâna, mai ales din mâna gospodinelor noastre cu excelente deprinderi de la mamele și bunicile lor de-acasă. Numai cucoanele leneșe și needucate se mulțumeau cu produsele anonime, dubioase și de serie ale cofetarilor din ultima vreme, care n-au putut nici odată atinge Înălțimea produselor reputate „de acasă“, chiar când purtau eticheta unor firme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
femei, căci ai ce Învăța de acolo. - A face dragoste În mod inte ligent, le este oare cu putință? [...] - Amintiri dintr-o redacție cu o fai moa să dormeuză care numai că nu putea vorbi. - Fetele bătrâne sau urâte și bunicile noastre cărunte Își păstrează uneori farmecul lor feminin. - Sighișoara, burgul medieval de pe Târnave, adăpostul dragostelor noastre vinovate de acum treizeci de ani. - O trupeșă fecioară se lasă violată pe podele, printre lacrimi, sânge, zdrențe, toate repede uitate. - Atenție, doam nelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
E greu, tare greu!”... La mormântul celui care a fost ștefan Ilașcu ne luăm rămas bun. Măicuța ne-a făcut o urare care merită amintită: “Vă urez o primăvară frumoasă la toți! Copiii să strângă floricele, să se ducă la bunici la morminte! Să puie și prin case! Vă urez drum bun, o primăvară frumoasă și să fie pace în țară, să-l văd și eu pe Ilie al meu, să vină și să-mi deschidă ușa cât mai este țărna
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
emulsifianți. Joi copiilor le-a plăcut brânza cu antioxidanți. Dar vineri copiilor nu le-a mai plăcut sucul cu acidifianți. Și nici fripturica de văcuță cu aditivi, enzime, gelifianți și guanilați, preparată după o rețetă numai de ea știută, de bunica. Ciudați mai sunt copiii! Tati, dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 și E 249, zice că nici n-a mâncat. Mami, și ea, nu concepe un prânz care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în care se adună în jurul mesei toată familia, iar tanti Mărioara prepară tocănița ei preferată, din purcel randamentizat cu excremente de pui de la avicolele ecologizate cu făină de pește, copiii fac cele mai multe nazuri. „Eh, copiii din ziua de azi - zice bunica -, nu știi ce bunătăți să le mai dai și ei strâmbă din nas. Să fi avut pe vremea noastră măcar un salam cu glutamat de sodiu sau o răcoritoare cu acid benzoic, ce ne-am fi bucurat! Le servești însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre care toată lumea știe că se prepară cu E 320, E 230 și E 224 și că sulfiții, polifosfații, ortofenilfenolul și butil-hidroxi-anisola de import ajută la creștere, iar ei parcă ar aștepta altceva. Ionel, Andreea, Angeluța, de unde să vă dea bunica morcovi, ardei grași și roșii fără nitrați? Mai e vreun țăran care să nu vândă la șosea legume din Turcia și portocale grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și tu - îi zice mami lui tati -, nu vezi ce mofturoși s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mofturoși s-au făcut?!“ Dar tati, ce-i pasă lui, își bea cafeluța cu sorbitol, deși nenea doctorul i-a recomandat aspartan, ronțăie câțiva biscuiți cu eritrozină și se duce pe balcon să-și citească ziarul. Ce nu știu însă bunica, tati și mami e că micuții abia așteaptă să se ridice de la masă, ca să se repeadă la frigiderul din hol, unde găsesc tot ce poftesc: Ionel - băuturi carbogazoase cu tartrazină, Andreea - marțipan cu azorubină și fursecuri cu eritrozină, iar Angeluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de rulmenți, dacă-i salvez potaia. Chestia e că n-aveam ce face cu atâția rulmenți și i-am cerut un loc de casă. Însă pentru locuri de casă, sunt mai buni consilierii primăriei. Iar dacă prinzi unul cu pisica bunicii beteagă, om te faci“. La celălalt capăt al mesei, un stomatolog ușor afumat dă din cap neîncrezător: „Adu-mi-l mie sâmbătă după-masă pe deputatul ăsta al tău cu o infecție la măsea. Să-l văd eu cum mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]