13,065 matches
-
Regis Boyer, precum și al volumului pentru copii și tineret Legende, mituri și povești, el își face apariția acum într-o altă ipostază: cea de autor de carte. Interesat de resorturile culturale ale obiceiurilor alimentare și ale stilurilor culinare, Vlad Macri debutează îndrăzneț într-un domeniu care poate fi numit gastronomie comparată, cu un subiect inedit, de larg interes, dar rămas netratat atât de detaliat de nici un alt scriitor din România. Steak de ton roșu sau fasole bătută? este titlul unui excelent
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
1933), Istoria pedagogiei (I, 1935), Pedagogie generală (1938), Metode de educație (1943) ș.a. Câteva contribuții i-au fost incluse în Istoria filosofiei moderne (1938) și în Antologie filosofică (1943). Desfășoară în acest timp și o relativ intensă activitate literară. După ce debutase la sfârșitul anului 1918 în „Vieața nouă” cu versuri, mai colaborează cu poezie și proză la „Orizonturi noi”, „Sburătorul”, „Năzuința”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața literară” ș.a., textele fiind adunate mai târziu în volumele Evocări venețiene (1928
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
Trei (2003). A beneficiat de burse și specializări în Germania, Austria și Ungaria. Colaborează cu povestiri, articole și studii, traduceri la „Luminița”, „Astra”, „European Children’s Literature” (Marea Britanie), „Secolul 20”, „Neue Literatur”, „România literară”, „Universul cărții”, „22”, „Lettre internationale”. Ș. debutează la sfârșitul adolescenței, în 1971, cu povestirea pentru copii Omul de zăpadă, publicată de revista „Luminița”. Aceluiași domeniu îi sunt circumscrise prima carte de proză, Țara păpușilor (1988), și volumul Fetițele poartă rochițe roz (1995). În interval se inserează romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
în satul natal, Liceul „Traian” (1920-1924) și Școala Superioară de Comerț la Turnu Severin (1924-1928), iar la București Academia de Înalte Studii Comerciale (1929-1934), unde este coleg cu viitorul poet Constantin Nisipeanu. Din 1929 este funcționar în Ministerul Finanțelor. A debutat în 1931 cu versuri semnate Liana Cedru la revista „Brazda literară”, iar editorial în 1936 cu placheta Floarea amară. A făcut parte din mișcarea poetică Adonis, alături de Virgil Treboniu, Mihu Dragomir, Mihail Grama, Ion Larian Postolache, Petru Homoceanul ș.a. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
petrecut copilăria și a început să învețe în Franța, continuându-și studiile în România. Până în 1940, a fost profesoară la Liceul de fete din Bălți, refugiindu-se apoi la București. D. a colaborat la „Glasul Moldovei” (unde, probabil, a și debutat cu versuri, în 1932), la „Adevărul literar și artistic”, „Cele trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
1914 e student al Facultății de Drept a Universității din Iași, urmând în paralel și Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și, pentru scurtă vreme, Școala de Belle Arte. Prima încercare dramatică, în 1907, cu o „Tragedie cumplită, strict actuală”. Debutează în literatură când era elev. S-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pe-dagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială. Între anii 1916 și 1917 a urmat Școala de ofițeri
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
de cultură al cotidianului „Realitatea bănățeană”, este și consilier editorial la Editura Marineasa din Timișoara. Întregind echipa timișoreană a optzeciștilor, M. vine cu un mare atașament față de valorile promoției și ale grupului local. Mai în vârstă decât ceilalți comilitoni, el debutează cu o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972), publicând peste ani într-unul dintre volumele de grup ale decadei a noua, Drumul cel mare (1985), un grupaj de proză scurtă cu titlul Unchiul. După o perioadă de evoluție în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
de politică externă a Camerei Deputaților (1992-1996), consul general al României la Marsilia (1998-2002), ulterior devenind consilier diplomatic la Ambasada României din Paris. În 1997 își ia doctoratul în filologie cu teza Personajul literar, susținută la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Debutează în „Orizont” (1979) cu un articol de critică literară, iar editorial cu volumul Marin Preda - timpul dialogului (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Orizont”, „Forum studențesc”, „România literară”, „Familia”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „A treia Europă” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
1974 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Opera literară a lui Lucian Blaga, publicată în 1976. Între 1963 și 1965 a fost lector la Universitatea „Humboldt” din Berlin, iar între 1975 și 1978, la Universitatea din Graz (Austria). Debutează încă din studenție la „Gazeta literară” (1960), cu un articol despre teatrul lui Horia Lovinescu. Colaborează la „Contemporanul”, „Teatrul”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum”, „Viața românească”, „Analele Universității București” ș.a. În 1969 publică primul volum, studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
Roberto Scagno, seria de studii și texte românești „La colonna infinită” a Editurii dell’Orso din Alessandria. A colaborat la revistele „Îl Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Debutează că traducător de literatură română în 1972, cu transpunerea în italiană a optzeci de poezii de Marin Sorescu, autor al carui admirator și exeget va rămâne. O antologie din opera poetica a lui Tudor Arghezi, publicată tot în 1972, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
e definit rolul folclorului în spațiul cultural românesc, e amintit impactul politicii culturale a regimului comunist, sunt numite figurile poetice dominante ale epocii (Nichita Stănescu și Marin Sorescu), iar poezia lui Mircea Dinescu e prezentată că încheiere a “mișcării” care debutase odată cu Labiș. O altă antologie, dedicată poeziei românești din secolul al XX-lea, La poesia romena del novecento (da Bacovia alla generazione ’80) (1996), a fost distinsa cu Premiul pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor. În două numere ale revistei “și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
PILLAT, Dinu (19.XI.1921, București - 5.XII.1975, București), prozator, critic și istoric literar, editor. Este fiul pictoriței Maria Pillat (n. Procopie Dumitrescu) și al poetului Ion Pillat. Urmează cursurile Liceului „Spiru Haret” (1932-1940), în a cărui revistă, „Mlădița”, debutează în 1933 cu O călătorie la Constantinopol, și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1945. Își susține teza de doctorat, Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
la Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă (1968-1970), inspector principal la Centrul Național al Cinematografiei (1970-1971), conferențiar, profesor, șef de catedră la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, titular al cursului de istoria și teoria filmului (1971-1997). Debutează în 1961, la revista „Teatrul”, cu piesa În noaptea asta nu doarme nimeni, iar editorial cu volumul Experiență și speranță. Ecran românesc (1968). Colaborează la „Steaua”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „România literară” ș.a. Traduce peste o sută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
colaborare cu Tommaso Landolfi, drama Meșterul a lui Adrian Maniu (text nepublicat). În 1934, după ce trei poezii îi fuseseră reținute de Zaharia Stancu în Antologia poeților tineri, este distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „Ionel Pavelescu” pentru sonet și debutează editorial cu placheta Cloșca cu puii de aur, tipărită în colecția „Opere premiate ale tinerilor scriitori needitați”, a Editurii Fundațiilor Regale. Face parte din redacția cotidianului „Curentul” (1931-1940), e redactor și la „Curentul literar”, „Curentul magazin”, iar în 1940 e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
animează o serie de activități culturale în județul natal, unde a fondat cenaclul literar Casa de sub Pădure, pus sub președinția de onoare a lui Eugenio Montale. A fost o prezență statornică în emisiunile culturale ale Radiodifuziunii, mai ales după 1960 (debutase în publicistica radiofonică în 1934, susținând conferința Poezia și meditațiile lui Leopardi), o mare parte din materia volumului Întâlniri cu scriitori italieni (1972) fiind convorbiri și medalioane transmise pentru emisiunile „România - Italia”, „Lecturi paralele”, „Scriitori ai secolului XX” și „Meridiane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, D. Petrino, N. Nicoleanu, Maria Flechtenmacher, V. Gr. Pop, Gr. H. Grandea, Gh. Tăutu, I.C. Gârleanu, Z. Antinescu, I.C. Drăgescu, V. Bumbac, S. Fl. Marian, Iulian Grozescu, D. Vellisson, Th. Șerbănescu, D. Teleor (care debutează aici în 1874) și I. P. Bancov. Se tipăresc și versuri de Al. Sihleanu. Într-o scrisoare către redacție, Bolintineanu recomandă spre publicare fragmente din Contractul social de J.-J. Rousseau, traduse de Adelaida S., care apar în 1863. Alte transpuneri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289164_a_290493]
-
, Paul (21.V.1856, Brăila - 1916), prozator și publicist. Învață la Liceul „Sf. Sava”și are studii de drept făcute la București și la Paris. Publicist de orientare socialistă, a făcut parte din redacția ziarului „Drepturile omului” (1885). Debutase cu versuri în 1875, la „Revista junimei”, fiind prezent și în „Femeia română”, „Timpul”, „Țara”, „Dunărea română”, publicații la care a fost și redactor. Numele îi apare sporadic în „Literatorul”. În articole cu caracter teoretic a comentat câteva teze ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
mai importantă. Hiperpotasemia va fi însoțită de azotemie care crește progresiv, iar mobilizarea K+ din această zonă în momentul revascularizării poate determina oprirea inimii în diastolă . etapa a IIIa insuficiența renală acută, perioada anurică. Este faza esențială contuziei prin strivire. Debutează prin diminuarea treptată a diurezei astfel că după 2-3 zile se instalează anuria. În evoluția acesteia există o fază oligurică cu urini de culoare roșiatică care conține mioglobină vizibilă mai ales la degajarea victimei. Evolutiv se instalează o insuficiență renală
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
o micșorare evidentă a plăgii printr-un fenomen de retracție. 12.3.3.2. Fazele vindecării Acestea au fost amănunțit studiate: anatomic, histologic și biochimic. S-a constatat că în primele câteva zile nu există activitate intensă în plagă, fenomenele debutând după o perioadă de așteptare numită „the lag phase” (4-5 zile). Se instalează o activitate intensă enzimatică și leucocitoză care produce autoliza țesuturilor devitalizate. Hemoragia este oprită, fibrina din sânge și ser se depozitează în plagă. Cel mai bun termen
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
cercetător la Institutul de Lingvistică (1957-1963), ulterior conferențiar la Institutul Pedagogic din Constanța (1963-1974), în acest răstimp luându-și și doctoratul cu o teză despre Ion Agârbiceanu, și din nou redactor, acum la revista „Viața românească” (1974-1979), de unde se pensionează. Debutează în 1941, la revista studențească „Curțile dorului”, cu câteva note critice. Semnificativ va fi, totuși, studiul Ion Pillat, poet al tradiției, apărut în „Revista Fundațiilor Regale”, în septembrie 1942. Va colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
de Stat. Convertirea lui Aśoka la credința buddhistă echivalează ca însemnătate pentru Orient cu convertirea lui Constantin cel Mare la creștinism pentru Occident. De aceea a și fost numit „Constantin cel Mare al Orientului”. Patronajul său imperial a înălțat ceea ce debutase ca o doctrină bazată pe exerciții spirituale riguroase la poziția unei religii larg propagate, prospere și populare. Regele însuși, însoțit de Upagupta, cel care l-a convertit, și de o impresionantă suită, a făcut un lung pelerinaj, vizitând locul nașterii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
INTRODUCERE ISTORICUL CERCETĂRILOR DIN ROMÂNIA Cercetările chiropterologice în România debutează în a doua jum în a doua jumătate a secolului al XIX- lea. E. Bielz (1856, 1886, 1888) semnalează în Ardeal prezența mai multor specii de chiroptere: Pipistrellus kuhli (citat și de Daday - 1885), Rhi Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Eptesicus
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Filologie din Craiova, își susține doctoratul în 1972 cu o monografie despre Grigore H. Grandea. Este promovat conferențiar, iar în 1977 profesor, șef al Catedrei de literatură română și universală, unde funcționează până în 1984, când este obligat să se pensioneze. Debutează în 1950 la „Contemporanul”, iar editorial în 1971 cu o ediție I. G. Sbiera. De-a lungul anilor e prezent în „Contemporanul”, „Lupta de clasă”, „Veac nou”, „Cronica”, „Ramuri”, „Analele Universității din Craiova” (pe care le-a condus între 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Aceasta, fără a uita Țările baltice în care letonienii, estonienii și lituanienii vor domni de-aici încolo asupra unor puternice minorități ruse, germane sau poloneze.323 Acest pot-pouri în adevăratul înțeles al cuvîntului este rodul travaliului "directoratului celor mari. Acesta debutează la conferința de la Paris, din ianuarie pînă în martie 1919, urmînd discursul a 72 de reuniuni bazate pe consiliile celor 58 de sub-comitete de experți. Nefăcîndu-se însă lumină, conclavul se va prelungi pînă după luna martie în cadrul "Consiliului celor Patru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
zone, care se străduiesc să îndrepte acestă situație. Cum basca n-a fost niciodată o lim-bă de cultură, fiind, din această cauză, fracționată în multiple graiuri necodificate, erudiții încearcă să inventeze un idiom standard scris, în manieră modernă. Inițiativa va debuta în intervalul 1876-1880 prin apariția revistelor Euskara și Ruskalerria, urmată de tentiva creării unei limbi de stat potențiale, printr-un exercițiu lingvistic aplicat populației ce manifesta tendințe hispanofone. O dată cu întreprinderea de resurecție a limbajului va începe afirmarea unui particularism etnic
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]