13,416 matches
-
mai țin picioarele; amorul, o amintire... de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de retrăit, livresc, în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în Henry Miller. Spaime. Și bătrânețea nu vine niciodată singură, nu e o prezență solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
solitară, ci înconjurată de o camarilă: artrite, artroze, hipertensiuni, cataracte (nu Niagara), mă doare în dreapta - ficatul; mă doare în stânga - inima, nu, inima nu doare - ischemie; mă doare ceafa - spondiloză cervicală, boală profesională; uite un nodul - cancer? Spaime. Dar atâta timp cât te doare ceva înseamnă că ești viu - zi mersi. Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
există oameni care cred că traducerea este o chestiune sim plisimă. Iei cuvântul din engleză și-l scrii în română. Nu-l știi, te uiți în dicționar și rezolvi. R.P. Totul e o problemă de lucru mecanic. Să nu te doară degetele. A.R. Și mintea. Oamenii ăștia nu-și dau seama de un lucru pentru care am pledat tot timpul (chiar m-am săturat s-o repet): că traducerea este o muncă de creație. Sau, dacă vreți, de recreație. Și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Președinte. În frunte cu Partidul și lumina, În fața celor care sunt și cresc, Să fie, să rămână totdeauna, Izvor de vis cu suflet românesc.“ („Urare“, Luceafărul, 26 ianuarie 1978) „Și vei trăi cât va fi timpul Că ai la temelie dor: Pe Ceaușescu și partidul Cu toată tinerețea lor.“ („Republica“, Scînteia, 29 decembrie 1981) „Pentru împliniri de gânduri, Drum de soare și de dor Lângă-Acel ce este țării Viață dreaptă, viitor, Din tăria ei de veacuri, Din adâncul sufletesc, Țara vă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iubirea mea de țară? Cât voi trăi eu? Cât voi mai trăi? De astăzi până departe? De la amândoi Până dincolo de fruntea istoriei? Rănile mele, numai țara mea mi le vindecă, În inima lui e libertatea mea Și vai, cât mă doare în câte-o noapte ideea Venită ca fulgerul, că într-o zi cineva m-ar putea obliga să nu-mi mai văd țara, să mă ia dintre oamenii acestei țări încoronați cu laurii noștri ce cresc din cuvântul însămânțat de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spiritual. Călăuzit de steaua atotbiruitoare a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o doresc ei azi E ca poporul iar să-l
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a Partidului Comunist Român, impulsionat de energia și înțelepciunea secretarului general, acest destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o doresc ei azi E ca poporul iar să-l jecmănească. «Ungaria»? Sar ca împunși
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spre lume și spre mâine, Partidu-i eroismul cu suflet de erou.“ („Partidul“, Scînteia, 1 iunie 1982) „Celui care pentru om Face tot ce face, În contrastul planetar, La mulți ani și pace. Celui simțitor la tot Și pe care-l doare Tot ce-i om și omenesc La mulți ani și soare. [...] Celui care e garant Pentru libertate, Întru sfântul drept la ea, La mulți ani și toate.“ („Trăiască-n sănătate Cârmaciul Țării noastre“, Flacăra, 26 ianuarie 1984) „Noi, Neamul Românesc
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
optimistă în forțele transformatoare și în capacitățile de cunoaștere ale oamenilor, făuritori conștienți ai propriei lor istorii.“ (Era socialistă, nr. 20, octombrie 1976) TUDOR Corneliu Vadim „Și multe zăpezi l-au albit pe tâmple Și-atâtea adânci nedreptăți l-au durut Tăind pentru noi pârtii largi către viață El steagul de foc tot mai sus l-a ținut Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul Cu-o dragoste vie de oameni în piept Astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi E
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
parcă fără fund. Mă zgudui din toate încheieturile și încremenesc în genunchi, fără să dau drumul cofrajului și celor două plase, cu fața înfiptă într-un zid de pământ. Stau așa preț de câteva minute, crezând că visez. Nu mă doare nimic. Las plasele și cofrajul cu grijă undeva jos lângă mine, mă ridic în picioare și încep să pipăi peretele gropii. Îmi dau seama că sunt într-un șanț adânc de peste doi metri, fiindcă nu ajung nici cu vârful degetelor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Însă mi se pare complet aiurea să urlu în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de undeva din față niște pași și tocănituri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dar preferăm să nu ne facem provizie de griji. 5 octombrie Stau de 12 ore pe un taburet, lângă patul de la reanimare în care zace tata după ce i s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mama ne-a culcat iar împreună - era groaznic de frig - și a zis că pune reșoul într-o singură cameră (a mea, că-i mai mică) și toate păturile pe noi, „să ne încălzim ca animalele în grajd“ - iar o durea capul, cred că din cauză că se încălzește cu aragazul aprins toată noaptea, iar tata se teme să nu se ia gazul și apoi să-i dea ăia drumul înapoi și să murim toți sufocați. Nouă ne-a picat bine, i-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fi dat orice să o fac pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
șanț din cauza băuturii.( Ulterior am ajuns în situații critice, dar lucrurile trebuie explicate clar și la obiect). Din cauza sărăciei, am stat doi ani fără frigider și din cauza mâncării alterate, sănătatea mi-a fost afectată, mai ales că după ce mâncam, mă durea stomacul și mai luam două trei păhărele de ,,tărie” ca să mai ,,omor microbii”. La un moment dat mi s-a făcut rău (nu din cauza băuturii - în ziua respectivă băusem doar o bere), am căzut pe stradă și am fost luat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sistemul socialist”. Da, puteai să mai ,,critici defectele tovarășilor”, aveai dreptul formal să-ți spui părerea în ,,scop constructiv” , dar dacă puneai în discuție sistemul de organizare socialist, atunci se schimba foaia. Atunci îi loveai pe escroci acolo unde îi durea mai tare; atunci puneai în discuție dreptul incompetenților de a huzuri pe spinarea altora. Era ,,grav” ! Se pare că asta am făcut și eu când, prin anii ’70 am început să scriu mai multe scrisori pe adresa C.C. al P.C.R.
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dacă era ploaie, viscol sau ger. Noi ne făceam datoria. Ba mai mult, cînd era vreme urîtă ne ridicam gulerul - și atunci eram încă și mai duri. și apoi, ce gust avea țigara pe ger ! ți se lipeau nările, te dureau gingiile și dinții, dar țigara atunci era cu totul specială, nemaipunînd la socoteală efectele speciale (și ele) - fumul care, combinat cu aburul din gură, devenea abundent sau zăpada care scîrțîia sub tălpi - toate sporeau farmecul scenei respective. Desigur, ca orice
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum bunică-meu a murit de cancer pulmonar. Mai adăugam, așa, în treacăt, că se pare că, în cazul cancerului, se moștenește genetic o anu mită predispoziție. Era de-ajuns pentru a căpăta aura de tip superior, pe care-l doare undeva de propria-i viață./ Falansterul (ca să nu zic de-a dreptul raiul) nostru din toaletă a fost întrerupt, într-o bună zi, în mod brutal. Nu eram chiar toți. Stan se dusese să vrăjească o tipă de la a unșpea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și priveam, de la înălțimea etajului cinci, orașul adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile astea întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea nopții mă împingea la contemplație
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a doctorul, și ea era bolnava și mereu suferea de o boală la care trebuia să-și dea chiloții jos - medicul trebuie să controleze, nu e nici o rușine în asta ! ; el se uita, o consulta, o întreba „Pe-aici te doare ? Dar pe-aici ?“, și apoi o întreba dacă și femeile de pe plajă aveau ca ea și ea atunci nu prea știa ce să-i răspundă... Dănuț se gîndea că, dacă e să vadă la o fată, el va fi băiat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cît puteam. O dată însă, spre groaza mea, am avut ocazia să-i intru în casă. Era iarnă și eu făceam un om de zăpadă. Asta s-a nimerit să fie chiar sub geamul ei. Nu aveam mănuși și mîinile mă dureau de cît erau de înghețate. La un moment dat, m-am tăiat într-un ciob ascuns în zăpadă și sîngele a început să-mi curgă destul de tare. Atunci i-am auzit vocea. Stătuse și mă privise de la geam și acum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
inconvenient minor, pentru că cea ruptă putea fi oricînd înlocuită cu o alta, de o altă culoare). și o calitate incontestabilă : lăsau pe piele un model simpatic, în pătrățele, de la așa zisul racordaj. Acest model avea doar o funcție estetică, nu durea prea tare. Oricum, ai mei nu m-au bătut niciodată așa cum mi-a povestit Svetlana că făcea tatăl ei, care o bătea la fund cu cureaua de nu mai putea să se așeze pe scaun cîteva zile după aia... În
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cîteva ore, pînă la plecarea trenului. Experimentasem nu știu cîte tehnici, eram tot mozolit și roșu pe la gură, ajunsesem să nu mai simt nimic. După ce am condus-o la tren, pe drumul de întoarcere de la gară, am realizat că mă dor testiculele îngrozitor. Aurora în general, copiii din fața blocului nu puneau mare bază pe Dănuț, rareori îl cooptau în jocurile lor, iar atunci cînd o făceau era doar pentru că aveau nevoie de oameni și nu mai găseau pe nimeni pe-afară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]