12,743 matches
-
în prezența regizorului Bogdan Mirică, a actorilor Șerban Pavlu, Maria Obretin, Andreea Vasile și a altor membri ai echipei. Andrei Dăscălescu (Premiul de debut la TIFF 2009) revine cu Planetă Petrila, documentarul despre salvarea exploatării miniere recent închise, iar în Eu sunt Hercule (r. Marius Iacob), publicul va vedea ce a rămas din stațiunea în care, cu secole în urmă, regi și regine își odihneau trupul în apele vindecătoare. Vor mai rula în Ziua HBO documentarul Mitul Slenderman: un caz terifiant
Începe TIFF. Clujul devine capitala filmului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105447_a_106739]
-
și implicare, cu un focus particular pe ideea de alteritate, pe necesitatea acută a empatiei, toleranței și incluziunii. Creată sub semnul salutului antic al civilizației Maya IN LAK’ECH ALA K’IN - care se traduce prin TU EȘTI UN ALT EU / YOU ARE ANOTHER ME - ediția de anul acesta a invitat publicul la un exercițiu de empatie, punând în discuție abilitatea fiecăruia dintre noi de a ne transpune în pielea semenilor noștri. Am considerat demersul acesta o necesitate acută în special
Marele Premiu BIEFF 2017 sfidează granițele – 489 Years, o incursiune în zona demilitarizată coreeană by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105640_a_106932]
-
Creată sub semnul salutului antic al civilizației Maya IN LAK’ECH ALA K’IN - care se traduce prin TU EȘTI UN ALT EU / YOU ARE ANOTHER ME - ediția de anul acesta invită publicul la un exercițiu de empatie, punând în discuție abilitatea fiecăruia dintre noi de a ne transpune în pielea semenilor noștri. Considerăm demersul acesta o necesitate acută în special în momentul
Sold out la Gala de deschidere BIEFF. Despre empatie și sfidarea granițelor – Competiția Internațională în centrul atenției by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105664_a_106956]
-
-TU EȘTI UN ALT EU / YOU ARE ANOTHER ME--- Competiția Internațională revine așadar cu cinci programe concentrate în jurul a cinci teme de mare relevanță pentru societatea contemporană, provocând publicul la dezbatere și implicare, cu un focus particular pe ideea de alteritate, pe necesitatea acută a
Festivalul de film experimental BIEFF 2017 invită la sfidarea granițelor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105737_a_107029]
-
placenta disruption, Solipsistic hierophany... Dan Dermengiu naște lumi care implică privitorul la toate nivelurile de lectură, de la plăcerea estetică pură, produsă de universul de forme și culori, la zona intelectului provocat să descopere relația dintre imagine și titlu, până la sondarea Eului profund în care logica și vaga intuiție a unei lumi care scapă simțurilor se împletesc. Dacă rămâne la latura strict estetică, privitorul apreciază polifonia de culori și semne, “decorativul” formelor și al compoziției, sugestia muzicală a elaborărilor patronate de legile
Rigoare și emoție, matematică și visare în arta lui Dan Dermengiu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105953_a_107245]
-
eternitate o putem simți. Venit din lumea științei, în contact timp de o viață înteagă cu partea cea mai întunecată și mai tristă a existenței, care este medicina legală, Dan Dermengiu sublimează experiențele sale în subtile punți de legătură cu eul profund al oamenilor și cu visarea cosmică. Evoluția și entropia, cele două constante care guvernează nu numai specia umană, ci universul în întregul lui, se urmăresc, se înfruntă și, în cazul creației lui Dan Dermengiu, prima triumfă. Video-ul din
Rigoare și emoție, matematică și visare în arta lui Dan Dermengiu by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105953_a_107245]
-
peizaje). Poate că prin-tr-o atare apreciere nu e chiar respinsă, cum crede Nicolae Balotă, semnatar al unui generos Cuvînt înainte, "tema preeminenței lirismului" în creația în chestiune, întrucît modul pamfletar nu e, în fond, altceva decît o expresie incendiară a eului, o paroxistică izbucnire a acestuia, lăsînd la o parte, în cazul în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului eu. Se cade a vedea într-o asemenea autoexcludere orgolioasă rădăcina sediției argheziene, în care se intersectează condiția dată de "dezmoștenit" cu osîrdia celui ce-și transfigurează damnarea în prilej al edificării de sine. Firește, textele "satiriconului" devin astfel o autentică
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
pro vita sua. Situîndu-se sub zodia sumbră a negației, ele nu se mulțumesc a respinge un aspect sau altul al realului reprobabil, ci execrează întreaga societate, mai mult: întreaga constituție a lumii, în direcția unei rupturi globalizate, fidelă oglindă a eului liric turbulent în năzuința sa spre o "revoltă pură", analoagă "artei pure". Vom reveni. "Apocalipsa cuvîntului" (e titlul unei secțiuni a eseului lui Ștefan Melancu) constituie exercițiul acestei furori destructive, neîngrădite de nimic, în care negația corespunde afirmării de sine
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
ca o sursă de semnificație, ca o interioritate invizibilă pe care o exterioritate vizibilă o exprimă, o dezvăluie treptat, o materializează. Potrivit acestei concepții, faptul că subiectul este incapabil de a învesti spațiul urban cu semnificație arată că relația dintre eu și mediu s-a dezechilibrat. Astfel, premisa de la care am pornit ne conduce la o concluzie firească: presupunând că identitatea autentică este cea pe care subiectul o recunoaște ca fiind expresia eului său interior și având în vedere faptul că
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
spațiul urban cu semnificație arată că relația dintre eu și mediu s-a dezechilibrat. Astfel, premisa de la care am pornit ne conduce la o concluzie firească: presupunând că identitatea autentică este cea pe care subiectul o recunoaște ca fiind expresia eului său interior și având în vedere faptul că eroul lui Musil nu are conștiința acestui lucru, atunci ajungem la concluzia că eroul trăiește înstrăinat de modul său autentic de a fi. Așa cum voi demonstra mai departe, Musil vine cu un
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
corespondent în exterior. Ceea ce este și mai ciudat este faptul că subiectul musilian nu va găsi semnificația înlăuntrul său, după cum nu a găsit-o nici în formele sociale și spațiale din afara sa. De fiecare dată când încearcă să-și exprime eul profund, se lovește de clișee și stereotipuri, ajungând în cele din urmă să se rătăcească într-un peisaj interior de obiecte mentale pietrificate. Nu mai avem voci interioare," se plânge, la un moment dat, unul dintre personaje. Cu alte cuvinte
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
mentale apar ca niște combinații întâmplătoare de elemente străine. Ceea ce se întâmplă în interiorul minții, ne lămurește naratorul, nu este decât o simplă coliziune a "ceva impersonal." În încercarea de a găsi modalitatea prin care să imprime camerelor sale amprenta propriului eu, Ulrich descoperă posibilități nelimitate de a genera noi perspective în-tr-un joc de idei aflat în permanentă expansiune. Un spațiu care să corespundă unui astfel de psihic proteic ar trebui să fie dotat cu "odăi mișcătoare, interioare caleidoscopice, un decor
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
nou fel de subiectivitate. Dar unde duce această trecere? Nu poate să ducă în afară. Asta ar însemna întoarcerea subiectului în lumea alienantă a orașului sau regresiunea într-o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu autentic, căci în romanul lui Musil nu există eu. Nu mai există nici interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
chiar la amintirile copilăriei pentru a defini ceea ce el numea der andere Zustand, "cealaltă condiție": starea de a te afla mai degrabă între identități decât în interiorul sau în afara uneia sau alteia, sentimentul că sinele s-a împrăștiat în lume și eul a încetat să mai fie un agent de sine stătător.[...] Analiza pe care o realizez aici, aceea a tensiunii dintre subiectul musilian și spațiul urban, merge, însă, într-o altă direcție. De fiecare dată când naratorul lui Musil se aventurează
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
în Olanda. Aceștia trebuie să aplice direct la municipalitatea pe raza căreia locuiesc pentru verificarea șederii legale, urmând procedura care se aplică în prezent statelor care au aderat la Uniune în 2004, respectiv utilizând formularul „Application for verification of the EU community law (proof of lawful stay)” și obținerea unui card de identitate pentru cetățeni UE, care poate fi emis pentru o durată de maximum cinci ani și face dovada șederii legale în Olanda, fiind necesar în relația cu autoritățile fiscale
Ce trebuie să ştim pentru a lucra legal [Corola-website/Journalistic/296320_a_297649]
-
deșertului în fundal. La "polul plus" (cum spune Ion Barbu în Oul dogmatic), fenomenul ninsorii în spațiul montan m-a fascinat pe la începutul anului 1969; Năvala nordului este o veritabilă negare a realului sub perdelele de fulgi, venind din însuși eul liric (De ce mai sunt?): O lume se așează din înalt legând tărâmul viu de celălalt: adaos din adaos, orb și mut, pământul cu uimire a crescut. (...) De ce mai sunt? De ce nu m-am întins, trunchi negru nins, lăsându-mi întradins
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
conștient. M-a necăjit nepăsarea manifestată uneori față de textul compozitorului și față de indicațiile acestuia. Alteori a lipsit voința de construcție a pieselor, fiind neclare contururile formei, a lipsit voința de stil și expresie. Am întâlnit și cazuri de supradimensionare a eului personal în dauna adevărului muzical, suficiență, emfază, manierism, rutină, oboseală sufletească sau mulțumirea cu o miză artistică minoră. Aroganța și limitarea intelectuală nu sunt atribute care să împodobească personalitatea unui tânăr aflat la vârsta celor mai frumoase idealuri. De aceea
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]