12,882 matches
-
Sandra G. Harding (n. 29 martie 1935) este o filozoafă feministă americană, având contribuții importante în epistemologie, teoria postcolonială, filozofia științei sau metodologia de cercetare. În prezent este profesoară de științe sociale la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și profesor de filozofie asociat la Universitatea Michigan. Ea a coordonat Centrul de Studii Feministe UCLA în perioada 1996-2000 și a
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
Harding (n. 29 martie 1935) este o filozoafă feministă americană, având contribuții importante în epistemologie, teoria postcolonială, filozofia științei sau metodologia de cercetare. În prezent este profesoară de științe sociale la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA) și profesor de filozofie asociat la Universitatea Michigan. Ea a coordonat Centrul de Studii Feministe UCLA în perioada 1996-2000 și a co-editat publicația Semne: Jurnalul Femeilor în Cultură și Societate (2000-2005). A contribuit la teoria obiectivă și la studiul multicultural al științei. În anul
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
Sociale ale Științei. După obținerea diplomei de licență la Universitatea Rutgers în anul 1956, lucrează timp de 12 ani ca cercetător, editor și profesor de matematică în New York și Poughkeepsie, iar în anul 1973 termină un doctorat la Departamentul de Filozofie al Universității din New York. Își începe cariera de profesor la Universitatea de stat din New York, urmând ca în anul 1976 să se ocupe de un program de Studii Feministe în cadrul Departamentului de Filozofie al Universității Delaware până în 1996 când devine
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
1973 termină un doctorat la Departamentul de Filozofie al Universității din New York. Își începe cariera de profesor la Universitatea de stat din New York, urmând ca în anul 1976 să se ocupe de un program de Studii Feministe în cadrul Departamentului de Filozofie al Universității Delaware până în 1996 când devine profesor de filozofie și de Studii Feministe la UCLA. A predat la mai mult de 300 de colegii, universități și conferințe în America de Nord, precum și în America Centrală, Europa, Africa și Asia. Cărțile ei, eseuri
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
din New York. Își începe cariera de profesor la Universitatea de stat din New York, urmând ca în anul 1976 să se ocupe de un program de Studii Feministe în cadrul Departamentului de Filozofie al Universității Delaware până în 1996 când devine profesor de filozofie și de Studii Feministe la UCLA. A predat la mai mult de 300 de colegii, universități și conferințe în America de Nord, precum și în America Centrală, Europa, Africa și Asia. Cărțile ei, eseuri, sau diferite capitole din carți au fost traduse în zeci
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
fost unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filosofia științei. Acest lucru a avut o influență deosebită în științele sociale și în studii de femei / de gen din toate disciplinele. Ea este considerată unul dintre fondatorii domeniului epistemologiei feministe și filozofia științei. Contribuția ei în acest domeniu a fost legată de dezvoltarea teoriei obiective și standarde puternice pentru obiectivitate. Teoria obiectivă este definită ca revendicările de a reprezenta lumea dintr-un anumit punct de vedere social care poate pretinde privilegiu epistemic
Sandra Harding () [Corola-website/Science/333648_a_334977]
-
Și-a început activitatea de pregătire pentru a deveni călugăr franciscan la gimnaziul de la Hălăucești în 1924 și a continuat-o ca elev de liceu la Beiuș, iar mai apoi ca novice la Săbăoani. Între 1932 și 1938 a studiat filozofia și teologia la "Colegiul Franciscan "Sfântul Bonaventura"" din Luizi-Călugăra, localitate în care fost sfințit ca și preot la 4 aprilie 1937. A obținut licența în teologie la Roma (1938). Urmând voința superiorilor săi a mers din nou la Roma pentru
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
rendez-vous-uri mortale", texte care au stat la baza spectacolului cu același nume, mențiune la Festivalul de Comedie, concursul de comedie 2006 - "Povestiri despre celălalt", volum de proză, editura Curtea Veche, București 2007 - premiul anual pentru literatură al Revistei facultății de filozofie "Luni" Diverse studii de specialitate în reviste de profil. Formație Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1994, clasa profesor Ion Cojar Experiență pedagogică 2012 - susține workshopuri Shakespeare la Festivalul Internațional de la Craiova și la Festivalul Dramaturgiei
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
este un filozof român, cercetător științific gradul I în cadrul Academiei Române, la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.Nicolăescu-Plopșor”, Craiova. Este absolvent al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1984. Debutează în același an în Revista de Filosofie. A obținut doctoratul în filozofie în anul 1999 cu lucrarea „O hermeneutică a conceptelor deschise” coordonată de academicianul Gheorghe Vlăduțescu. Între 1990-1991 a fost bursier al Guvernului Francez, la Universitatea Sorbona I, Paris. În anul 1999 a debutat cu volumul „Meditații asupra istoriei românești” pentru
Ion Militaru () [Corola-website/Science/333686_a_335015]
-
al Revistei Ramuri" și "Premiul Uniunii Scriitorilor", filiala Oltenia. Majoritatea cărților sale sunt publicate la Editura Academiei Române. În anul 2011, a primit "Premiul „Mircea Florian”" al Academiei Române, pentru lucrarea "„Autonomia umbrei”", publicată la Editura Academiei Române. Printre temele predilecte se numără filozofia culturii, istoria filozofiei, istoria ideilor.
Ion Militaru () [Corola-website/Science/333686_a_335015]
-
și "Premiul Uniunii Scriitorilor", filiala Oltenia. Majoritatea cărților sale sunt publicate la Editura Academiei Române. În anul 2011, a primit "Premiul „Mircea Florian”" al Academiei Române, pentru lucrarea "„Autonomia umbrei”", publicată la Editura Academiei Române. Printre temele predilecte se numără filozofia culturii, istoria filozofiei, istoria ideilor.
Ion Militaru () [Corola-website/Science/333686_a_335015]
-
timp și spațiu, cauză și efect ; să releve universul omului- știință și conștiință, libertate și finalitate, adevăr și valoare etc. Și în acest volum, autorul pune în evidență spiritul său iscoditor, căutând argumente pentru teza pe care o propune cititorilor "filozofia nefilozofilor" . "Devenirea întru ființă" s-a format treptat prin diverse mutații și evoluții, printr-o uimitoare evoluție culturală, ajungându-se la strămoșul omului - "omul de Cro-Magnon, omul sapiens" care, spre deosebire de ipostazele lui anterioare, a putut prelucra informația din percepții, de
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
Discuția referitoare la " Homo faber" și lumea ideilor a condus la "Homo philosophus" și la " Homo religiosos", existând între ei relații de apropiere, de diferențiere și interferențe. Cu spirit analitic, deosebit de nuanțat, autorul aduce nota de originalitate,privind aspectele de "filozofie si filozofare", care trebuie văzute în accepțiuni interdisciplinare. Volumul îl arată pe profesorul filozof - - ancorat în realitățile contemporane, dovedind prin articolele cuprinse în volum că este un spirit constructiv pomovând un jurnalism civic, izvorât din frământările acestei lumi, ocolind patetismul
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
de teme, idei, trăiri, cuvinte, cuvinte... prin care relevă forța imaginii creatoare izvorâtă dintr-un gând șoptit referitor la profunzimile trăirilor sale sau ale semenilor. Primele 12 creații sunt poezie de idei,un omagiu adus marilor gânditori ai lumii ca: "Filozofie", "Aristotel", "Kant", "Heidegger", "D.D Roșca", "Blaga" etc.
Ion Irimie () [Corola-website/Science/333751_a_335080]
-
ideologic al romanului, provocând o campanie de presă îndelungată, în care oficialitățile republicane au luat o atitudine drastică față de dilogia lui Druță, susținând că scriitorul instigă populația la nesupunere civică. Un reprezentant al Academiei de Științe a Moldovei, doctorul în filozofie Dumitru Tăbăcaru, a publicat la 12 martie 1970 în cotidianul "Moldova Socialistă" un articol defăimător la adresa romanului și al lui Ion Druță, articol intitulat „O ciutură de băutură amară”. Ion Druță era învinuit că are „lipsuri de ordin ideologic” și
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
metal, concluzionând: „Cele trei teme pe care cititorul le găsește în acest roman (uniunea dintre iubire și a moarte, preeminența răului, estetica urâtului) au mai fost explorate nu doar în muzică, dar și în poezia romantică și simbolistă; mai mult, filozofia existențialistă și chiar filmele horror contemporane au tratat astfel de teme.” Romanul a fost recompensat cu premiul Visul (2010) pentru "Cel mai bun roman publicat în 2009-2010", premiul Galileo (2011) pentru "Cel mai bun volum SF&Fantasy publicat în 2010
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
1999), C. Rădulescu-Motru - Nietzsche. Viața și filosofia (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1999); Vasile Conta - Încercări de metafizică (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2003), Lucian Blaga - ediții anastatice: Saeculum. Revistă de filosofie,1943-1944 (Editura Ardealul Târgu-Mureș, 2008), Discobolul (idem, 2009), Spațiul mioritic (idem, 2010), Filozofia stilului (idem, 2011), Pietre pentru templul meu (idem, 2012), Religie și spirit (idem, 2014); a Alte două lucrări distincte fiind: antologia de texte Polemica Blaga-Botta (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2001) și volumul de interpretări critice Lucian Blaga - filosofie și destin (culegere
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
la Hălăucești a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție - profesoara de geografie "Elena Dascălu" din Fălticeni, cu care s-a căsătorit în 1954. Condițiile existente de după război, au făcut ca profesorul să ajungă să predea noțiuni de la matematică la filozofie, trecând ulterior prin etică, estetică și sociologie, mitologie, hermeneutică, drept, economie, psihologie, filozofie, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logică, organizare și legislație statistică. Ceea ce l-a făcut cunoscut a fost însă activitatea pe tărâm cultural, efortul pe care l-a
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
Elena Dascălu" din Fălticeni, cu care s-a căsătorit în 1954. Condițiile existente de după război, au făcut ca profesorul să ajungă să predea noțiuni de la matematică la filozofie, trecând ulterior prin etică, estetică și sociologie, mitologie, hermeneutică, drept, economie, psihologie, filozofie, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logică, organizare și legislație statistică. Ceea ce l-a făcut cunoscut a fost însă activitatea pe tărâm cultural, efortul pe care l-a depus ducând la promovarea valorilor autentice ale culturii naționale și la îmbogățirea patrimoniul
Gheorghe A. M. Ciobanu () [Corola-website/Science/333033_a_334362]
-
origine, formă și înțeles de substantivul ”pacient” (cineva care suferă), și de răbdare, participiul aceluiași patior, și este asemănător cu verbul grecesc πάσχειν (=paskhein - a suferi) cât și înrudit cu substantivul πάθος (patos). Clasată ca o mare virtute în numeroase filozofii, compasiunea este considerată în aproape toate tradițiile religioase una din cele mai mari virtuți. Au fost propuse trei perspective teoretice pentru compasiune, contrastând în predicțiile și abordările lor. Identificarea cu o altă persoană este un proces esențial pentru ființele umane
Compasiune () [Corola-website/Science/333043_a_334372]
-
a fost încă din antichitate considerată ca fiind rotundă. Mari gânditori precum Pitagora, Thales din Milet, Eratostene au susținut acest lucru. Thales din Milet (640 î.Hr. - 550 î.Hr.) a fost un filozof grec, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor. Lui îi sunt atribuite teoremele geometrice: cercul este împărțit în două de diametrul său, unghiurile opuse la vârf ale unor drepte care se intersectează sunt egale, unghiurile de bază ale unui triunghi isoscel sunt egale, unghiul
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
A învățat la teologul Yehuda Ben Yakar, autor de Tosafot, și cu Meir ben Avraham din Trinquetaille, originari din Franța de asemenea a studiat Cabala cu Ezra sau Azriel din Girona. De asemenea a urmat studii de medicină și de filozofie. Din adolescență și-a a câștigat reputația de învățat. La 16 ani a scris primele sale scrieri în domeniul legii iudaice Halaha. În cartea sa „Milhemot Hashem” (Razboaiele Domnului) a apărat pozițiile adoptate de rabinul Alfassi împotriva criticilor lui Zerahia
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
la afirmațiile învățaților „dintâi” („rishonim”) se datora poate, pietății, sau influenței școlii de gândire a evreilor așkenazi din nordul Franței. Se mai crede ca ea se datora și unei reacții la rapida acceptare în rândurile evreilor spanioli și provensali a filozofiei greco-arabe. mai ales după difuzarea cărții lui Maimonide, „Călăuza rătăciților”. Această lucrare dăduse un avânt tendinței de a da o interpretare alegorică a povestirilor Bibliei și de a reduce însemnătatea miracolelor. Ramban s-a împotrivit cu înverșunare acestei tendințe, mergând
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Păcatul” care i se impută celui supranumit “omul care a prezis aproape totul” este refuzul lui de a se specializă într-un domeniu și insistența de a se pronunța cu egală competența în domenii că istoria instituțiilor, drept, teologie, sociologie, filozofia “tehnologiei”, mass-media. A fost unul dintre puținii intelectuali francezi anticomuniști influențați de Marx, fiind catalogat că marxist, calvinist, determinist, tehnofob, pesimist sau anarhist. Ellul nu este ușor de clasificat și nici una din etichetele de mai sus nu îi pot descrie
Jacques Ellul () [Corola-website/Science/333227_a_334556]
-
criza algeriană și există multe similitudini între personajul Daru și creatorul său, Camus. Ambii sunt algerieni francezi exilați prin alegerile pe care le-au făcut. Principalele teme ale povestirii " Oaspetele" sunt decizia și responsabilitatea. Camus subliniază, un lucru tipic pentru filozofia existențialistă, că există întotdeauna o alegere, că singura alegere indisponibilă este cea de a nu putea alege. Daru alege cum se va ocupa de problema lui Balducci și dacă îl va elibera sau nu pe prizonier; prizonierul alege dacă să
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]