13,216 matches
-
în aceste cazuri, respectivii epi-marks pot fi transmiși de la o generație la alta, trecând de la tată la fiică și de la mamă la fiu. Așa-numiții epi-marks constituie un "strat" suplimentar de informație adăugat structurii noastre genetice, pentru a controla expresia genelor. Genele conțin instrucțiunile de funcționare, dar epi-marks controlează modul în care sunt urmate aceste instrucțiuni: când, unde și în ce măsură o anumită genă se exprimă în cursul dezvoltării. Acești epi-marks sunt, în mod obișnuit, creați la fiecare generație, nu moșteniți, dar
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
aceste cazuri, respectivii epi-marks pot fi transmiși de la o generație la alta, trecând de la tată la fiică și de la mamă la fiu. Așa-numiții epi-marks constituie un "strat" suplimentar de informație adăugat structurii noastre genetice, pentru a controla expresia genelor. Genele conțin instrucțiunile de funcționare, dar epi-marks controlează modul în care sunt urmate aceste instrucțiuni: când, unde și în ce măsură o anumită genă se exprimă în cursul dezvoltării. Acești epi-marks sunt, în mod obișnuit, creați la fiecare generație, nu moșteniți, dar cercetări
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
dezvoltării. Acești epi-marks sunt, în mod obișnuit, creați la fiecare generație, nu moșteniți, dar cercetări recente demnstrează că, în unele cazuri, ei pot trece de la o generație la alta și astfel pot contribui la similarități între persoanele înrudite, imitând efectul genelor comune. Diferiți epi-marks protejează diferite caracteristici ale corpului de masculinizare sau efeminare: unii afectează organele genitale, alții identitatea sexuală, alții orientarea sexuală. În rarele cazuri în care acești epi-marks sunt transmiși de la o generație la alta, de la tați la fiice
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
hormoni androgeni sau ia un tratament cu efect androgenic și embrionul este de sex feminin. Mai există o situație în care mama care a mai avut băieți înainte împiedică masculinizarea creierului embrionului de sex masculin printr-o reacție imună. Pe lângă gene stresul prenatal joacă un rol în diferențierea sexuală a creierului și formarea orientării sexuale. În urma unor experimente pe șobolani, doctorul Ingebog Ward, psiholog și cercetător la Universitatea Villanova a descoperit că masculii cu mame stresate prenatal prezentau mai puține comportamente
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
mascul femelei în timpul actului sexual, leziune care a fost descoperită și la un număr mare de masculi. Musculița de oțet Este cea care stă la baza oricăror studii genetice, inclusiv a homosexualității. Conform studiilor, unii masculi posedă două copii de gene mutante care îi determină să se împerecheze exclusiv cu alți masculi. Aceste gene controlează comportamentul prin intermediul feromonilor, dar și alterează anumite porțiuni din creier.
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
număr mare de masculi. Musculița de oțet Este cea care stă la baza oricăror studii genetice, inclusiv a homosexualității. Conform studiilor, unii masculi posedă două copii de gene mutante care îi determină să se împerecheze exclusiv cu alți masculi. Aceste gene controlează comportamentul prin intermediul feromonilor, dar și alterează anumite porțiuni din creier.
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
era nelocuită până în secolul I, când, probabil au debarcat călători de origine indoneziană. Cele 18 etnii din Madagascar sunt: Ultimele cercetări în materie de ADN arată că materialul genetic al majorității unui malgaș este constituit aproximativ în masură egală din gene austroneziene și gene din Africa de Est, deși genetica unor comunități arată o predominanță din genetica austroneziană sau de origini africane sau unele de origine arabe, indiene sau europene. Cele mai mari grupuri etnice din republică sunt Bersimisaraka constituind aproape
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
secolul I, când, probabil au debarcat călători de origine indoneziană. Cele 18 etnii din Madagascar sunt: Ultimele cercetări în materie de ADN arată că materialul genetic al majorității unui malgaș este constituit aproximativ în masură egală din gene austroneziene și gene din Africa de Est, deși genetica unor comunități arată o predominanță din genetica austroneziană sau de origini africane sau unele de origine arabe, indiene sau europene. Cele mai mari grupuri etnice din republică sunt Bersimisaraka constituind aproape 14.9 % , Tsimihety
Madagascar () [Corola-website/Science/298121_a_299450]
-
a fost criticat și acuzat de necredință. Totuși, numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei acestuia despre evoluția speciilor și selecția naturală. Charles Darwin a dovedit că numai trăsăturile ereditare decid asupra schimbărilor speciilor și că cele mai puternice gene sunt transmise urmașilor. Darwin a argumentat această teză prin faptul că lupta pentru supraviețuire are loc nu numai între specii, dar și în interiorul acestora, iar acest lucru asigură transmiterea urmașilor a celor mai bune trăsături. Acest fenomen a fost intitulat
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
-n față... Printr-o fereastră dansantă, prin Mandorlă zărești, parcă, o promisiune de verde: împăcarea, în timp ce dinspre sorgintea luminii urcătoare primești adierea unei priviri distante apropiate totuși: iris albastru, iar la capăt de bumbac în chinuri- în șoapta lină dinspre geana/gena de stânjenel violet - presimți grija, mila iubirii fără de început și sfârșit. „Nașterea mai- nainte de toți vecii” „Privirea ca rugăciune” Cei vrednici, care au marcat cu exemplaritate cursul lumii, privesc în/din puncte de vedere diferite, tot așa cum și
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
parte, femeile care se supuneau răpitorilor ajungeau să câștige favorurile acestora, să aibă o viață mai bună și să aibă copii. De-a lungul generațiilor aceasta ar putea să fi avut un efect de a selecta în populația respectivă acele gene care favorizau pasivitatea și solidarizarea cu răpitorii. Sindromul Stockholm este recunoscut în legislația românească secundară, începând cu anul 2011.
Sindromul Stockholm () [Corola-website/Science/317175_a_318504]
-
Review of Books" intitulată "Against 'Sociobiology"' (Împotriva „Sociobiologiei”), scrisoare adesea citată ulterior. Această scrisoare deschisă a criticat „vederea deterministă a societății umane și a acțiunilor umane” propusă de Wilson. Gould și Dawkins nu sunt de acord asupra importanței date selecției genelor în evoluție. Dawkins a susținut că evoluția este cel mai bine înțeleasă ca o concurența între gene (sau replicatori), în timp ce Gould a susținut importanța concurenței la mai multe niveluri, incluzând selecția genelor, a liniilor celulare, a organismelor, demelor, speciilor și
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
vederea deterministă a societății umane și a acțiunilor umane” propusă de Wilson. Gould și Dawkins nu sunt de acord asupra importanței date selecției genelor în evoluție. Dawkins a susținut că evoluția este cel mai bine înțeleasă ca o concurența între gene (sau replicatori), în timp ce Gould a susținut importanța concurenței la mai multe niveluri, incluzând selecția genelor, a liniilor celulare, a organismelor, demelor, speciilor și cladelor. O critică a concepțiilor lui Gould poate fi găsită în capitolul 9 al cărții lui Dawkins
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
nu sunt de acord asupra importanței date selecției genelor în evoluție. Dawkins a susținut că evoluția este cel mai bine înțeleasă ca o concurența între gene (sau replicatori), în timp ce Gould a susținut importanța concurenței la mai multe niveluri, incluzând selecția genelor, a liniilor celulare, a organismelor, demelor, speciilor și cladelor. O critică a concepțiilor lui Gould poate fi găsită în capitolul 9 al cărții lui Dawkins "The Blind Watchmaker" (Ceasornicarul orb) și în capitolul 10 al lui cărții lui Dennett "Darwin
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
a fost denumit cel mai bun scriitor american în viață, indiferent de gen. Premiatul autor de science fiction Michael Swanwick spunea: " este cel mai mare scriitor de limbă engleză care trăiește în ziua de azi. Dați-mi voie să repet: Gene Wolfe este cel mai mare scriitor de limbă engleză care trăiește în ziua de azi! Pe bune. Shakespeare a fost un stilist mai bun, Melville a fost mai important pentru literatura americană, iar Charles Dickens a fost mai îndemânatic în
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
azi! Pe bune. Shakespeare a fost un stilist mai bun, Melville a fost mai important pentru literatura americană, iar Charles Dickens a fost mai îndemânatic în crearea personajelor. Dar dintre scriitorii în viață, niciunul nu se poate apropia măcar de Gene Wolfe ca strălucire a prozei, claritate a gândirii și profunzime a înțelesurilor". Printre alții, scriitorii Neil Gaiman și Patrick O'Leary l-au indicat pe Wolfe ca inspirație. O'Leary a spus: "Uitați 'ficțiunea speculativă'. Gene Wolfe este cel mai
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
poate apropia măcar de Gene Wolfe ca strălucire a prozei, claritate a gândirii și profunzime a înțelesurilor". Printre alții, scriitorii Neil Gaiman și Patrick O'Leary l-au indicat pe Wolfe ca inspirație. O'Leary a spus: "Uitați 'ficțiunea speculativă'. Gene Wolfe este cel mai bun scriitor în viață. Punct. Și, așa cum a spus odată Wolfe (referitor la Gaiman), 'Toate romanele sunt fantezii. Unele sunt mai sincere în legătură cu asta'. Fără comparații. Nimeni - chiar nimeni - nu se apropie de ceea ce face acest
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
multe analize și exegeze au fost publicate în fanzine și formate de presă mici (ex. "Lexicon Urthus" ISBN 0-9642795-9-2). Întrebat despre "Cei mai supraapreciați" și "Cei mai subapreciați" autori, Thomas Disch i-a ales pe Isaac Asimov și, respectiv, pe Gene Wolfe, scriind: "...prea mulți au luat-o deja pe pantă în jos după ce au dus acasă câteva trofee. Singura excepție este Wolfe... Între 1980 și 1982 a publicat "Cartea Soarelui Nou", a tetralogie de o inteligență și o sensibilitate scrisă
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
și aproape continue în toate subpopulațiile studiate. Diversitatea alelică a fost măsurată între 2,7 și 3,3 în subpopulațiile eșantionate, iar heterozigoția a fost în intervalul 0,386 - 0,467. Conform unui studiu realizat de Menna Jones, „fluxul de gene pare extinsă până la 50 km”, semnificând o rată crescută de atribuire a alelelor la populația sursă sau la populațiile vecine aproapiate „în acord cu datele de mișcare a animalelor. La scără mai mare (150-250 km), fluxul de gene este redus
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
fluxul de gene pare extinsă până la 50 km”, semnificând o rată crescută de atribuire a alelelor la populația sursă sau la populațiile vecine aproapiate „în acord cu datele de mișcare a animalelor. La scără mai mare (150-250 km), fluxul de gene este redus, dar nu există nicio dovadă ce ar demonstra izolarea popualțiilor datorită distanței". Efectul insular ar fi putut contribui, de asemenea, la scăderea diversității genetice a acestor animale. Perioadele de densitate scăzută a populației ar fi putut crea, de
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
a determinat o creștere în consangvinizarea. O sub-populație de diavoli de tasmania în partea de nord-vest a statului sunt distincți din punct de vedere genetic de celelalte populații, însă există unele interacțiuni între cele două grupuri. Analiza polimorfismelor genetice ale genelor complexului major de histocompatibilitate (MHC) de clasa I prin metoda SSCP la indivizi provenind din mai multe regiuni ale Tasmaniei a demonstrat existența a 25 de tipuri diferite și a identificat un model diferit de tipuri ale MHC în nord-vestul
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
diavolii de Tasmania se încadrează în aceste categorii MHC. Din cele 25 de tipuri de MHC, 40% sunt exclusive pentru populațiile din vest. Deși populația din nord-vest este global mai puțin diversificată genetic, ea are o mai mare diversitate a genelor complexului MHC, care le permite să dezvolte un răspuns imun la infectarea cu celule ale tumorii faciale. Conform acestui studiu, amestecarea populațiilor de diavoli de Tasmania poate crește riscul de boală. Din cele 15 regiuni diferite din Tasmania în care
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
Dominantă în genetică este (la nivelul genei) o relație de afinitate între alelele unei gene prin care o alela poate să mascheze (atenueze) expresia fenotipica a altei alele existente într-un locus. Inversul dominantei se numește în acest caz recesivitate, adică o stare de alela, în care
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
Dominantă în genetică este (la nivelul genei) o relație de afinitate între alelele unei gene prin care o alela poate să mascheze (atenueze) expresia fenotipica a altei alele existente într-un locus. Inversul dominantei se numește în acest caz recesivitate, adică o stare de alela, în care alela se manifestă fenotipic numai dacă nu este
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
care alela se manifestă fenotipic numai dacă nu este prezentă (prin acțiune) o altă alela. Dominantă apare pentru că genă dominantă e transpusa în proteine mult mai eficient decât cealaltă. Relațiile interalelice sunt relațiile genotipice care se stabilesc între alelele unei gene la organismele diploide și care modifică expresia lor fenotipica. Organismele diploide au câte două alele pentru fiecare genă (sau, generalizând, pentru fiecare locus, indiferent dacă acesta corespunde unei regiuni codante sau nu), fiecare fiind situată pe câte unul din cromozomii
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]