14,807 matches
-
ne bucuram de spectacol, și atunci când ne căiam pentru păcate. Incoerența mediatizării fenomenului dădea apă la moară preotului local, un personaj complet nepăsător față de viața cotidiană a comunității, dar mare amator de spaime colective. Ținea slujbe mai des, stătea în genunchi în fața altarului, se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
genunchi în fața altarului, se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor spre iertarea păcatelor. Toată vara buruienile crescuseră în curtea școlii mai înalte decît copiii. Geamurile erau sparte. Toaleta nu mai avea uși. Printre bănci creșteau bălării. Cine să le smulgă? Cui îi ardea de asta? Ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ei proprietate, atunci naționalizată. Ca boieroaică, avusese până atunci D.O. (domiciliu obligatoriu) la Neamț. Bătrâna ne povestea cum l-a născut pe primul său băiat și cum taică-său, Lascăr Catargiu însuși, a căzut cu lacrămi în ochi, în genunchi, la patul ei de lehuză, rugând-o să-i dea copilul ca să-l înfieze deoarece, fără urmași de parte bărbătească, numele bătrânului se stingea. De la Dolhasca unde am cercetat, la Probota, mănăstirea lui Petru Rareș, am luat trenul spre Fălticeni
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le aburesc spinările. Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează despărțirea apelor de pământ. Oameni aspri și dârji, între ei s-au numărat adesea haiduci și hoți
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a ieșit pe malul celălalt șiroind ca un câine. Toate straiele i-au înghețat sloi în vântulețul de seară care începuse. Mie mi-a fost frică să-l imit, așa că am căutat o trecătoare unde n-am intrat decât până la genunchi în apă. Primele iubiri și Lupta cu inerția Imprudența aceasta curajoasă Labiș a dovedit-o până în ultima sa clipă. Poate că ei i s-a datorat și accidentul mortal. În mod sigur, lupta sa cu inerția comunistă. Avea acea demnitate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
desimea de lume și ajunsei la primele bănci. La amvon îl zări pe don Bosco care predica. Terminându-și predica, s-a îndreptat direct spre mine lăsându-și privirea-i dulce și pătrunzătoare asupra mea. Eu m-am aruncat în genunchi și am încercat să bolborosesc: „Oh, don Bosco! Eu sunt zero și mizerie!“, iar el, cu un zâmbet binevoitor, m-a consolat: „Zero și mizerie? Condiții bune, condiții bune!“. La drept vorbind, eu eram conștient că nu valorez nimic, că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-l cheme pentru a-i da niște explicații: «Eminență - îi răspunde don Calabria -, eu vreau să fac voința lui Dumnezeu. Dacă dumneavoastră doriți, eu trimit toți băieții; las totul în mâinile dumneavoastră și mă retrag». Și s-a pus în genunchi în fața superiorului său. Cardinalul devine gânditor; îl privește, și cu vocea emoționantă: «Dar, nu, nu! Rămâneți și continuați după cum vă inspiră Domnul. Eu vă dau binecuvântarea mea, dar nu pot să-mi asum oficial responsabilitatea directă. Stau la geam și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
partea materială». Dacă putem imputa vreun defect lui Besozzi acesta ar fi caracterul său milităros și coordonator. În rest, fratele Massimo era un religios model sub orice aspect. Dimineața se ridica foarte degrabă și petrecea multe ore în meditație, în genunchi. Timp de 15 ani a condus această viață neostoit. Sub conducerea sa, «Casa Buoni Fanciulli» a devenit un model de înălțare morală și profesională a copiilor foarte dezavantajați, meritându-și respectul chiar și din partea dușmanilor Bisericii. Pentru integrarea în muncă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vor fi planurile pe care Divina Providență le va împlini prin noi; dar depinde de noi dacă vom păstra aprinsă această lumină a lui Dumnezeu... dacă o vom alimenta cu uleiul credinței, al iubirii lui Dumnezeu și al carității... În genunchi și cu mâinile împreunate, vă rog, vă implor: îngrijiți-vă ca această virtute să fie necontenit suverană în Opera noastră, ca să înceteze pentru totdeauna criticile, murmurările, invidiile. Să ne amintim că toți suntem muncitori, agricultori ai aceluiași stăpân care e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mâna lui, cu o grafie aproape indescifrabilă, rescrisă la mașină, termină scrisoarea prin aceste cuvinte: «Isus să răsplătească iubirea sa cu aceste momente care sunt momentele lui Dumnezeu, care împlinesc planuri mărețe. Duhul Sfânt vă va spune mai multe. În genunchi vă cer binecuvântarea sfântă pentru bietu-mi suflet». Pe 15 aprilie 1951 a venit să-l viziteze monseniorul Angelo Grazioli, profesor de Teologie morală în seminar, timp de 42 de ani. Don Calabria părea să nu-l recunoască. Iar distinsul profesor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
masacrelor, dat de sultanul speriat, să fie respectat întocmai și imediat. Domnul Nelidov, pe atunci ambasador la Constantinopol, îmi povestea că a văzut de la fereastră o scenă tipică: un grup de armeni care fugeau, iar alții, deja resemnați, căzuți în genunchi, se aflau în fața cîtorva turci înarmați cu bîte și hangere. Deodată, aceștia din urmă, oprindu-se și înălțînd brațul ca pentru a da lovitura de grație, făceau semne că "s-a terminat", ridicînd chiar un adolescent leșinat la picioarele lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era pe trei sferturi distrus fiindcă era "grec". Colegul nostru, Coromilas, foarte excitat în fruntea coloanei, vorbea tot drumul despre soarta îngrozitoare a sărmanilor eleni asasinați necontenit de bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau cei care mai supraviețuiseră, în genunchi, cu brațele ridicate spre cer, jeluind și bocind în hohote. Din șea, Coromilas adresează frumoase cuvinte de condoleanțe și îmbărbătare în grecește acestei grămezi umane care îl împresoară și-i sărută mîinile, mulțumindu-i... în bulgară! Stupoare generală: funcționarul turc
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ocazia să-i zărească pe acești zei din Olimpul Habsburgic decît cu ocazia a două sărbători religioase: cea a spălării picioarelor, cînd într-una din sălile de la Hofburg puteau fi văzuți Suveranul și arhiducii desemnați pentru acest serviciu, așezați în genunchi, simulînd prin cîteva mișcări de prosop, căni și lighene de argint, săpunirea extremităților celor doisprezece sărmani deghizați pentru această ocazie în figuranți de teatru manta neagră și tricorn. Pentru Sărbătoarea Domnului, Corpus Domini, Franz Iosif, înconjurat de mai mulți arhiduci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
giorno, noile săli de la Hofburg; împăratul făcea onorurile cu o ușurință afabilă pe care Kaiserul nu reușea să o concureze. Îmbrăcat în uniforma albă de feldmareșal austriac care nu-i stătea bine și ai cărei pantaloni răsuciți aveau buzunarele aproape de genunchi, maestrul Războiului adopta poze pe care le voia marțiale și armonioase, dar care aminteau mai degrabă de maestrul de arme în ținută de asalt în pauza unei lecții de scrimă. În afara acestei întîlniri excepționale, mai erau și balurile de la Curte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
printr-un colonel al casei sale, îmbrăcat pentru circumstanță ca un cavaler din secolul al XVI-lea, călare, însoțit de doi crainici, tot pe cai, costumați și sunînd din trompetă. Lordul primar, prevenit, trebuie să primească pe trimisul regelui, în genunchi, pe o perniță, în stradă, înconjurat de toți funcționarii într-o postură identică, iar pentru el cu specificația agravantă de a săruta sigiliul regal și cizma trimisului care, în sunet de trompetă, îi citește textul dojenitor și reproșurile regești... Colegul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Maramureșul istoric. Am vizitat și cimitirul din Săpânța, pe care îl știam deja din tot felul de albume: în poze era parcă mai frumos! Nu-i priește iarna. Ne-am fotografiat cam peste tot, iată-ne aici cu zăpada până la genunchi, în fața celei mai înalte biserici de lemn. Am fost și la Sighet, la închisoarea-muzeu. Undeva pe-o culme se vede o pădure, iar în pădure se află o mănăstire. Din cauza drumului desfundat de ploile abundente de până atunci, șoferul refuză
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mării, de la Port Lligat, pe gura căruia se află o lăcustă (încă una din fobiile pictorului). Din spatele acestuia se înalță nudul unei femei. Imaginea este completată de o figură masculină pe care o vedem doar de la talie în jos, cu genunchii sângerând din cauza unor tăieturi. Imaginile evocă atitudinile sexuale contradictorii și ambivalente ale artistului. Jocuri speculare Ceea ce îl atrage pe Dalí la paranoia este capacitatea ei de a integra elementele cele mai diverse într-un ansamblu care generează forme și sensuri
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Peste corbul ce zărește În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de ciocoi (genul lui Ed. About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Afară plouă, ninge; afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit... Așa-n singurătate, pe când afară ninge, Gândirea mea se primblă pe mândri curcubei Pîn' ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge, Și saltă cățelușu-mi de pe genunchii mei. Groaza de fenomenul boreal i-a prilejuit lui Alecsandri câteva strofe ce sunt mici capodopere. În Miezul iernii, joasa temperatură usucă pădurea în sunetul de orgă al vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-va Teiul, floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Dragostea e violentă, ferină. Când vede pe Ieronim gol Cezara răcnește. Femeia este un izvor "de-ucigătoare visuri de plăcere", care se așează pe genunchii bărbatului și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
religios mecanic, înăbușit de geologie. În chip obișnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure, se lasă pradă gurii bărbatului și apoi amândoi cad toropiți, fascinați de o ritmică dinafară, căderi de raze, de ape, de flori: Pe genunchii mei ședea-vei, Singuratice izvoare, Vom fi singuri-singurei, Blânda batere de vânt. Iar în păr, înfiorate, Or să-ți cadă flori de tei... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un cânt Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin detot, Vin șoaptele aceste. OCTAVIAN GOGA Tonul profetic, mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea pătimirii noastre" și cade în genunchi în fața lui Dumnezeu. Ideea politică e absorbită într-un text obscur de oracol cutremurător: Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că vorbește bărbatul: Tu care vrei alături cu mine să pășești, Nu crede că sunt robul pe care-l miluiești. Cu ochii tăi cei galeși în van vei aștepta Să îmi aplec genunchii cerșind iubirea ta. Nici lingușiri, nici lacrămi deșarte-n ochii mei, Chiar dac-ai fi "minune aleasă-ntre femei"... Un biet pribeag sunt, însă merg drept, cu fruntea sus, Și n-oi ști să fiu orbul care se lasă dus
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe ziduri Pe piatra nici unui templu, Icoane să-mi aducă aminte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe ziduri Pe piatra nici unui templu, Icoane să-mi aducă aminte Doamne, Că mă vezi, Și nu te-am preamărit Tu, Cu semnul sfânt prin care, Ce mi-ai dat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]