13,885 matches
-
legitime. Politicienii au însă sarcini de ordin istoric. Chiar dacă ei sunt bine intenționați și competenți - caz ideal - nu pot merge radical contra curentului intern decât în condiții de dictatură. Text publicat în România Liberă, 7 noiembrie 2006 Fără mofturi și iluzii Comunismul nu este rău pentru toți oamenii. Poate de aceea nostalgicii săi sunt destul de numeroși. Vă rog pe ce tineri să vă închipuiți și pe cei maturi și vârstnici să vă reamintiți că trăiam într-o societate în care competiția
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de muncă, eventual intrați în șomaj la 40-45 de ani. Tranziția a fost, cel puțin în primul deceniu, o competiție pentru statutul de victimă favorită și de client privilegiat al statului. Urmele acestei „competiții” le vom resimți multă vreme. Dar iluzia că merge și așa nu mai este împărtășită. Avem un avantaj: am suportat deja marele șoc al tranziției. Se presupune că aceasta ne ajută să nu mai avem mari iluzii în privința statului parental, cel care are grijă de noi, deși
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
statului. Urmele acestei „competiții” le vom resimți multă vreme. Dar iluzia că merge și așa nu mai este împărtășită. Avem un avantaj: am suportat deja marele șoc al tranziției. Se presupune că aceasta ne ajută să nu mai avem mari iluzii în privința statului parental, cel care are grijă de noi, deși nu suntem orfani, persoane cu handicap, bătrâni, familii sărace monoparentale. Este un avantaj chiar față de noii noștri concetățeni europeni din Vest. Mulți dintre ei nutresc încă iluzia că statul trebuie
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai avem mari iluzii în privința statului parental, cel care are grijă de noi, deși nu suntem orfani, persoane cu handicap, bătrâni, familii sărace monoparentale. Este un avantaj chiar față de noii noștri concetățeni europeni din Vest. Mulți dintre ei nutresc încă iluzia că statul trebuie și poate să practice o politică foarte protectivă, inclusiv să protejeze contracte de muncă de-a lungul vieții. Aceste deprinderi foarte de stânga au fost formate în plin război rece. Ca să demonstreze că nu este nevoie de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
este reprezentat de marile sindicate și de mulți cetățeni care s-au învățat cu hiperprotecția statului încât a beneficia de aceasta le pare o a doua natură. Lucrătorii români, ca și alți est-europeni ajung în Vest fără „mofturi” și fără iluzii. Vestul marilor companii ajunge și el în Estul fără „mofturi” și fără iluzii. Cred că acesta este avantajul nostru principal în competiția europeană. Text publicat în România Liberă, 28 decembrie 2006 Zece pentru România: sau despre adolescența moravurilor și virtuților
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu hiperprotecția statului încât a beneficia de aceasta le pare o a doua natură. Lucrătorii români, ca și alți est-europeni ajung în Vest fără „mofturi” și fără iluzii. Vestul marilor companii ajunge și el în Estul fără „mofturi” și fără iluzii. Cred că acesta este avantajul nostru principal în competiția europeană. Text publicat în România Liberă, 28 decembrie 2006 Zece pentru România: sau despre adolescența moravurilor și virtuților Am urmărit pe 20 decembrie 2005 „Gala 10 pentru România” organizată de postul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
disputa între pedigriul universitar occidental și dreptul primului ocupant Revoluția universitară și agenții acesteia Patul academic a lui Procust. Partea a VII-a Trăim în cea mai bună Românie posibilă Puteam să nu pierdem primii 10 ani? Fără mofturi și iluzii 10 pentru România: sau despre adolescența moravurilor și virtuților Capitaliștii, natura și trecutul Diagnostic de țară Trăim în cea mai bună România posibilă Globalizare pe propria piele: lecții de viață Gânduri la intrarea în Uniune În loc de final Compunerea liberă: criteriul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
care-l făcea atent pe Labiș, promovarea artificială a unor serii de scriitori. A fi publicat de Tânărul scriitor, de Viața românească era pentru naivi suprema consacrare, dar G. Mărgărit îi făcea repede să înțeleagă că au căzut pradă unei iluzii. Nici succesele lui Labiș nu-i făceau vreo impresie și această atitudine, în cel mai bun caz rezervată, a constituit pentru viitorul mare poet un semnal a cărui descifrare, de care sa dovedit a fi în stare, a jucat un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un volum de versuri. Cu o memorie fidelă a tropilor, a scris curat și elegant, fără să se împiedice în formule neasimilate. Având la îndemână instrumentele, a fost scutit să producă o artă nouă iar ușurința asta i-a creat iluzia că e un maestru. Era ferm convins că va fi primul român laureat al premiului Nobel și asta a spus-o cu nonșalanță, undeva pe stradă, grăbindu-se la un seminar cu studenții de la filologie. Între literații, de regulă cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
interpretat «semnele» predestinării lui Dumnezeu față de acest suflet excepțional și l-a ajutat să-și asume planurile lui Dumnezeu. În conflictele de conștiință, atât de ordin interior cât și exterior, don Giovanni alunga orice perplexitate ori teamă de greșeli și iluzii, abandonându-se, cu un simț de disciplină responsabilă, îndemnurilor categorice ale părintelui Natale. Înfăptuirea carismei Operei urma acest proces gradual: don Giovanni concepea planul sub influența Duhului Sfânt, părintele Natale îl examina și, eventual, îl aproba, recunoscând în el sigiliul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în mine ceva ca o voce: „Vorbește, fă să se audă glasul Meu; opera de care aparții este a Mea, și Eu am maturat-o pentru a împlini niște planuri speciale, și chiar și pentru asta... Oare să fie o iluzie, eminență? Pe de altă parte, am văzut din experiență că un cuvânt oricât de simplu, dar spus cu inima și atins în Coasta Sfântă a lui Isus Răstignit, a ajutat destul de mult... și chiar și acum, cred, că dacă Isus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la gradul de ministru plenipotențiar, în octombrie 1911, ca șef de misiune la Sofia. Sofia Războiul balcanic și declarația de război a României făcută Bulgariei ... Am sosit la Sofia plin de ardoare juvenilă aveam 36 de ani și de mari iluzii. Domnul Maiorescu, profesor de filosofie la Universitatea din București, pe atunci președinte de Consiliu al unui guvern conservator, îmi arătase încrederea pînă într-acolo încît îmi dăduse să aleg între Londra și Sofia. Londra ar fi fost o reședință plină
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
conduc o Legație. Această misiune la Sofia oferea perspective care puteau să asigure României beneficii, dintre care primul, în viziunea mea, foarte sincer, trebuia să fie o bună înțelegere durabilă cu vecinul bulgar. A trebuit, foarte repede, să-mi pierd iluziile... Suveranul, care domina scena, era Ferdinand I, Țarul "bulgarilor" (acest plural însemna deja un program...). Această uimitoare figură s-a stins, la 87 de ani, în Germania 99, după evenimentele tragice care se cunosc: războaie nefericite, abdicare, moartea celui mai
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după înfrîngerea turcă din Tripolitania și Balcani, se prezenta plină de riscuri pe care nu le înlătura în mod eficient crearea de către marile puteri a unui stat independent condus de un "Mbret", titlu de suveran menit să le dea albanezilor iluzia de a reveni, urcînd cursul istoriei lor, pînă la celebrul Scanderbeg, al cărui sceptru dacă a avut sceptru era în prezent încredințat de către Puteri prințului Wilhelm de Wied. Acest prinț mediatizat german era chiar nepotul reginei Elisabeta a României și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tinerețea le-a fost distrusă, viitorul le este închis: ce meserii? Ce cariere? Soldații vor merge în Asia Mică, dar la prima înfruntare serioasă riscați să iasă debandadă și să dezerteze". Venizelos protesta cu vocea sa sîsîită și își făcea iluzii în privința unui imperiu grec proclamat la Sfînta Sofia... Ce cădere, doi ani mai tîrziu! Cu trecerea anilor și în lumina evenimentelor bulversante care s-au petrecut de atunci, există ceva ca un avertisment ironic din partea destinului în alegerea locului pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
președintele consiliului, n-a lansat nici o excludere împotriva mea. Departe de a critica trimiterea mea la Quirinal, dimpotrivă a aprobat-o, și, astfel, după 14 ani, în ianuarie 1928, mă regăseam în Cetatea Eternă, în același palat Santa Croce, cu iluzia, privind doar cadrul, că timpul a fost abolit și că nimic nu se schimbase în jurul meu. O iluzie care se risipea imediat ce ochiul părăsea decorul pentru a privi oamenii și noile lor frămîntări: fascismul, pe care îl văzusem în 1923
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a aprobat-o, și, astfel, după 14 ani, în ianuarie 1928, mă regăseam în Cetatea Eternă, în același palat Santa Croce, cu iluzia, privind doar cadrul, că timpul a fost abolit și că nimic nu se schimbase în jurul meu. O iluzie care se risipea imediat ce ochiul părăsea decorul pentru a privi oamenii și noile lor frămîntări: fascismul, pe care îl văzusem în 1923, ca pe un corp expediționar mărșăluind prin peninsulă cu scopuri punitive, într-o atmosferă de război civil, depășise
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ungariei, în timpul dictatului de la Viena. Își revizuise frumoasa declarație de prietenie din 1928: Nici un deget de pămînt românesc pentru Ungaria... Astfel se putea constata valoarea negativă a acestui tratat italo-român imaginat de Averescu. Cred că guvernul fascist nu mai nutrea iluzii în această privință încă din 1928, și fapt este că nici o clipă nu s-a arătat doritor să pună în practică acele contacte, prevăzute în anexa secretă, dintre Marile State Majore. Nu a existat niciodată vreo întîlnire sau schimb de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe aceasta alături de Ungaria și împotriva Pragăi și a Belgradului?". Aceste precizări pe care le relatez în avans, nu le aveam la Roma în anii 1928-1929-1930, dar ceea ce se simțea în aer era suficient pentru a nu-mi face vreo iluzie asupra valorii prieteniei italo-române. Oamenii politici de la București nu păreau conștienți de adevăratul rol jucat de Italia fascistă. Fără a mai vorbi de mareșalul Averescu care continua să exploateze filonul italian pentru reclamă personală, domnul Maniu, șeful Partidului Național Țărănesc
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a continua să onorăm semnătura statului român și să plătim ratele datoriilor în străinătate, se impuneau economii deosebite în care bugetul Afacerilor Externe era menit a fi prima victimă a tăierilor masive, paralizînd acțiunea utilă a departamentului. Nu-mi făceam iluzii asupra valorii activității mele minsteriale în asemenea condiții financiare. Plecarea mea de la Roma, după dejunul de adio ritual, prezidat de Dino Grandi, era însoțită de semne de stimă cordială, prelungite pînă la un vagon-salon special, atașat la coada rapidului de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe care l-am reîntîlnit la Geneva, în martie, la dezbaterile de la Societatea Națiunilor pe care avea onoarea să le prezideze din septembrie. Întotdeauna visase să fie omul chemat să creeze o situație normală între U.R.S.S. și noi, nutrind iluzia că prin tranzacții abile va face să fie recunoscută apartenența Basarabiei la România. Desigur era de talia celor cărora le reușesc toate tranzacțiile, căci era un jurist fără pereche ce se desăvărșise prin intrarea în cariera diplomatică. Mai era însă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ljubljana, și intenția sa de a stabili curtea regală, trei luni în Croația, alte trei luni în Slovenia și șase luni în Serbia pentru a marca bine noua structură a Iugoslaviei. Față de bulgari, dorința sa de apropiere se legăna în iluzii generoase (pe care s-a străduit să le realizeze printr-un tratat "de prietenie perpetuă" cu Sofia) față de care îmi permiteam să-i reamintesc suveranului cum au procedat bulgarii în Macedonia, așa cum i-am văzut la fața locului, procedee inspirate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în aprilie 1931, ca postul de la Roma să rămînă vacant, administrat de excelentul consilier Zănescu, ca însărcinat cu afaceri, un decret regal mă renumea ca ministru pe lîngă Quirinal la cîteva zile după căderea guvernului. Nu-mi făceam prea mari iluzii în privința activității de acolo. Fascismul, după ce în zilele ce au urmat războiului din 1914-1918, a reprezentat o forță organizată în stare de a repune pe picioare ordinea pe care guvernele anterioare, corupte, se arătaseră incapabile să o restaureze, suferise soarta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru a ne taxa de oameni ce deranjează și care nu și-au ținut cuvîntul. Scadența acestui tratat nefericit se apropia de la o zi la alta, pe măsură ce cădea o filă de calendar. Titulescu, ajuns ministrul Afacerilor Externe mai nutrea încă iluzii asupra valorii prieteniei italiene. Într-o discuție telefonică îmi spunea că era gata să vină personal pentru semnarea reînnoirii tratatului, spre a-i reda un pic de strălucire și de substanță. În fața pasivității și a indiferenței palatului Chigi, eram obligat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
umbră care ar trebui lămurite, nu văd de ce să pierdem atât timp și să ne irosim atâta energie. De pildă, discuția despre NATO. Săptămâna trecută am crezut că până la urmă îl convinsesem cât de cât. Nici pomeneală! Era doar o iluzie de procuror - de astă dată el era avocatul! - care își încheie rechizitoriul și-și închipuie că acuzațiile sale sunt atât de grave, încât apărarea o să renunțe să mai ia cuvântul. Recunosc că m-a luat gura pe dinainte și am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]