15,241 matches
-
făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor lucruri, ultra-cunoscute de unii, dar și uitate În același timp sau disprețuite de alții, care le ignoră și care nu posedă acea imaginație a trecutului fără de care, cum se spune pe drept, el, acest „trecut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau disprețuite de alții, care le ignoră și care nu posedă acea imaginație a trecutului fără de care, cum se spune pe drept, el, acest „trecut” și mai ales În formele sale dure, antiumane, anti-democratice, are toate șansele de a reveni... Insist deoarece este de datoria mea, a noastră, cei care am fost martori și uneori eroi ai timpului, de a depune mărturie, de a „mărturisi” În cât mai deplină onestitate și curaj, chiar și față de propriul nostru trecut, față de nu puținele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
filosofiei tinere românești, i-am invitat la mine Împreună cu prietenii de atunci, Nichita, Doinaș și Manolescu, Întinzându-le o mână prietenească și colegială, Încrezător nu numai În forțele lor intelectuale, dar și În viitorul lor și al cărților lor. Nu insist aici asupra „evoluției lor sentimentale ulterioare” după Revoluție față de subsemnatul, ci mă interesează, mai mult decât carierelor lor sociale spectaculoase, vocația lor afirmată În acei ani dificili, În care maestrul lor, Noica, credea, dar și eu și Încă câțiva. De
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ardeleană“, o mișcare culturală și națională urmărind scopul de a-i lumina pe români și de a obține pentru ei un statut similar cu cel al maghiarilor și germanilor. Printre argumentele invocate, istoria, și Îndeosebi originile, ocupau un loc-cheie. Se insista asupra vechimii românilor (anteriori celorlalte grupuri etnice) și totodată asupra originii lor latine, pur latine. Ce răspuns mai bun se putea da disprețului cu care aristocrații maghiari Îi priveau pe supușii lor români? În Ungaria, mai mult ca În alte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-i irita pe nemaghiari. De aici, nesfârșite proteste.<endnote id="16"/> Românii pretindeau revenirea la autonomia Transilvaniei (cerere la care au renunțat În 1905 — cu atât mai mult cu cât autonomia privea exclusiv fostul principat, fără Banat, Crișana și Maramureș — insistând de acum Înainte asupra unei depline egalități politice). Punctul culminant l-a constituit mișcarea „memorandistă“ din 1892, când o numeroasă delegație s-a dus la Viena pentru a prezenta Împăratului plângerile românilor. O ofensă pentru unguri: românii ar fi trebuit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În atâtea! — desigur tot Occidentul, care a făcut presiuni pentru ca Parlamentul României să modifice articolul de lege (faimosul articol 200) care incrimina homosexualitatea. Parlamentarii — stimulați și de Biserică — au rezistat pas cu pas. Occidentul, la rându-i, a continuat să insiste, și de aici o poveste interminabilă, care a creat unora dintre români impresia că homosexualii ar fi preocuparea majoră a Occidentului (În timp ce, dimpotrivă, tradiția românească și valorile ortodoxe ar exclude homosexualitatea). Într-o primă etapă, articolul a fost totuși „Îndulcit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
județe cu majoritate maghiară). Se poate pune Însă Întrebarea dacă o autonomie acordată numai secuilor n-ar slăbi poziția ungurilor din celelalte județe ale Transilvaniei, care, separați de nucleul lor cel mai puternic, ar rămâne și mai minoritari. Așa că maghiarii insistă În principal asupra unei cât mai pronunțate descentralizări administrative, asociată cu utilizarea oficială a limbii maghiare alături de română În zonele și localitățile unde procentul lor atinge un grad semnificativ. Problema universității maghiare s-a dovedit cu deosebire spinoasă (și rămâne
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pașaport). Românii nu prea reușesc să priceapă cum poate cineva care nu e român (În sens etnic și cultural) să fie totuși considerat român. Și mai intervine ceva foarte supărător pentru ei. „țigan“ ajungând să fie un termen peiorativ, țiganii insistă acum să fie numiți romi (așa cum Își spun ei Înșiși). Iar rom seamănă neplăcut de bine cu român (deși cele două cuvinte au origini cu totul diferite). Cum să facă un străin o distincție atât de fină? Care e deosebirea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prea balcanicul, după ei, București). Și economicește Moldova a rămas În urmă, atât față de Muntenia, cât și de Transilvania (din această cauză dezvoltându-se un curent migrator intern, dinspre Moldova spre celelalte regiuni). Din motive ideologice, În România s-a insistat foarte mult asupra unității. Dar ceea ce frapează este tocmai diversitatea țării, a locurilor și a oamenilor. Nu există un peisaj românesc tip și nici un român tip. România este un caleidoscop de peisaje și de oameni. Este drept, urbanizarea și, Încă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
multitudine de roluri. Dar oare nu aceasta este menirea celor care poartă coroană? Vremurile „normale“ de după război i s-au potrivit mai puțin. În 1919, la Conferința de pace de la Paris, și-a avut partea ei În demersurile românești (România insistând pentru o frontieră cât mai avansată spre vest), cu totul neoficial, se Înțelege, fiindcă din punct de vedere strict constituțional nu avea nici un cuvânt de spus. Se pare că a reușit să-l mai domolească pe Clemenceau, supărat pe români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cerut să merg la o facultate de studii economice la UCLA (notele mele erau modeste, dar el avea relații), deși eu doream să mă înscriu undeva cât mai departe geografic posibil de el - o facultate de artă, continuam eu să insist peste urletele lui, unde nu se preda nici un curs de economie. N-am găsit o astfel de facultate în Maine, așa că am ales-o pe cea din Camden, un mic colegiu specializat în arte frumoase, pitit între colinele nord-estice din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a face cu copiii. Cum era cazul bărbaților singuri, prioritatea priorităților o constituia cariera. Duceam o viață de vis ca burlac și intenționam s-o continui. Am urlat la Jayne, am acuzat-o că mi-a întins o capcană, am insistat că nu-i al meu. Însă ea mi-a declarat că măcar atât aștepta de la mine, să nu neg că-i al meu, după care în martie a născut prematur un bebeluș la Cedars Sinai, în LA, unde locuiește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-mi aducă din nou faimă și mai multe milioane. Însă pentru asta trebuia să întreprind un turneu mondial de promovare. Am promis când am semnat contractul; e ceea ce mi se cerea pentru a deveni din nou multimilionar; pentru asta insistau și cei de la ICM ca să poată colecta comisioanele cuvenite unui contract multimilionar. Dar mă înfruptam puternic din prafuri puternice, iar un turneu lung de șaisprezece luni era considerat de către editură ca o situație potențial „precară“, din moment ce eram, conform lui Sonny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
avea pe a lui), analizându-mi părul din mai multe unghiuri. Îl vopsisem cu o zi înainte ca să acopăr firele albe de la tâmple, dar mi-era și teamă că urma să-mi cadă, ca al tatei, deși Joelle, coafeza mea, insista că pierderea podoabei capilare se trăgea din ramura de familie a mamei. Nu știu de ce, „aurita noapte de toamnă“ era o frază care îmi tot venea în minte în timp ce mă uitam la părul meu, și îmi plăcea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că era unul dintre studenții mei atunci când a dat cu ochii de el aici în prima săptămână din octombrie, tolăniți amândoi în camera media, urmărind un DVD cu American Psycho. Când m-a târât în bucătărie privindu-mă neîncrezătoare, am insistat: „Student la masterat, iubito. Masterat“. (Când Jayne și cu mine ne întâlneam în anii ‛80 era obsedată de înghețată - uneori exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
minunat furia interpretând rolul gazdei șarmante în timp ce eu îl așteptam nerăbdător pe domnul McInerney, care ținea o lectură undeva în oraș și telefonase pentru a i se mai spune o dată care era adresa noastră. La un moment dat Jayne a insistat să mă înham la chitara pe care o țineam în birou (o rămășiță a zilelor de la Camden când m-am băgat în niște trupe și credeam că voi deveni următorul Paul Westerberg) pentru a masca frunza de marijuana, după ce remarcase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nebunie. A tăcut câteva clipe. - Adică dormi tot pe canapea? - E doar camera de oaspeți și nu-i decât o fază - da’ ia stai, cum de știai? A tras din țigară, dezbătând dacă să-mi spună sau nu. - Jay? am insistat. De ce crezi că dorm în camera de oaspeți? - Helen mi-a spus că Jayne a zis ceva despre faptul că visezi urât. Mulțumit că aveam o portiță de ieșire, am zis: - Nu mai am nici un fel de vise. Expresia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din pod sau de pe acoperiș, dar în mod sigur și de la extremitățile casei. Auzise zgârieturi la ușa lui, spunea el, iar când se trezise dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
blocaje. - Atunci crezi că ai avea timp de o paranteză? - Da, dar cartea asta e titlul de atac al celor de la Knopf pentru la toamnă, ceea ce înseamnă că trebuie s-o termin prin ianuarie, nu? - Bine, Bret, dar tu ai insistat că o poți termina în șase luni, zise ea. Nimeni n-a crezut, dar acum data e în contract și nemții care conduc editura nu se prea împacă cu prelungirile. - Te-aud cam sfioasă, Binky, am zis, renunțând la țigară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un vis în fiecare săptămână ca să-l putem interpreta, dar accentul ei era atât de puternic, încât jumătate din timp nu înțelegeam o iotă; în plus faptul că nu mai visam făcea aceste sesiuni aproape insuportabile. Dar Jayne continua să insiste (și mai și plătea) să particip în continuare, așa că era mai simplu să îndur orele cu pricina decât să fiu terorizat pentru că nu merg la ele. (Mai mult, șarada asta reprezenta singura mea cale de a-mi procura rețete valide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mi-a răspuns atât de firesc, încât n-am reușit să-mi dau seama dacă minte sau nu. Iar dacă venise neinvitat, de ce-ar recunoaște acum? - Chiar? Credeam că te-am văzut acolo. Nu mă puteam abține să nu insist. - Hm, nu, nu eram eu. Stătea acolo, în fața biroului, așteptând. Mi-am dat seama că trebuia să spun ceva care să-l ajute să plece. - Mi-a părut bine Clayton. - Da, și mie. I-am întins mâna. Mi-a strâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intre. Am dus paharul urină cu multă atenție la baie, observând din nou mocheta mai închisă la culoare de sub pașii mei - bejul dând acum într-un verde pal, și mai flocoasă (prima reacție: mocheta crește). Rosa aspira cu aspiratorul Hoover insistând asupra unei zone anume. M-am apropiat cu mare grijă, până când am văzut urmele pașilor cu cenușă și m-am gândit: de ce oare nu le aspirase ieri? Când Rosa și-a ridicat privirea, a oprit aspiratorul, așteptând să spun ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împreună ca de obicei, miercurea, fiindcă asta nu mai conta în vis. La Buckley erau peste tot gărzi de pază. Începeau de la poartă, inspectând mașinile cu lanterne și verificând numele înscrisă pe lista lor. În parcare, alte gărzi - unele înarmate - insistând să verifice cărțile de identitate. Întregul contigent de elevi de la Buckley, de la grădiniță la clasa a 12-a, număra doar șase sute de suflete (în fiecare clasă aproximativ 40 de copii), iar în seara asta fuseseră invitați numai părinții copiilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
soluție de a descrie evenimentele petrecute la 307 Elsinore Lane pe 6 noiembrie dimineața devreme decât simpla relatare a faptelor. Scriitorul vroia s-o facă el, dar l-am descurajat. Raportul următor nu necesită artificiile pe care scriitorul ar fi insistat să le introducă. Cândva în jurul orelor 2.15 Robby avut un coșmar din cauza căruia s-a trezit. La 2.25 Robby a auzit „sunetele“ unei entități din casă. Robby credea că sunt eu înainte de a fi auzit ceva care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]