16,589 matches
-
cu domnul Costache Olăreanu, inspector șef al Inspectoratului pentru Cultură al municipiului București și apoi director general în Ministerul Culturii. Știam prea bine că amândoi, alături de Radu Petrescu, erau încă din tinerețe (când scoseseră la Târgoviște fiecare mai multe reviste manuscrise) niște pasionați caligrafi și devoratori de reviste literare, așa încât, cu gândul că vor deveni și colaboratori, le-am propus direcțiunea onorifică a revistei. Au acceptat cu plăcere, ceea ce a însemnat mult pentru tonusul nostru vital, iar Mircea Horia Simionescu mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în suplimentul "Pentru literatură" al ziarului județean din Baia Mare, coordonatori istoricul literar Nae Antonescu împreună cu scriitorul și traducătorul G. Georgescu, iar debutul editorial a fost cu "Figuri ale romanului", 1997, Editura Domino. Vă mai aduceți aminte de drumul parcurs al manuscriselor? Distanța de aproape 30 de ani care desparte debutul meu publicistic de cel editorial se datorește în mod evident fantasmagoricei vieți literare din așa-zisul regim democrat-popular comunist. Cititorul ar trebui să înțeleagă că, în ciuda atâtor scriitori, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aș fi preferat-o reală, pentru că îmi place comunicarea "live" cu oamenii, însă cum noi scriitorii suntem învățați cu imaginația, să facem și acest exercițiu. A.B.Ce v-ați propus pentru 2014 ? Știu că ați predat recent un nou manuscris, despre ce este vorba? Am predat editurii un alt roman. Până nu primesc răspunsul nu voi dezvălui titlul, dar este vorba despre un fel de "Munte vrăjit" al României sfârșitului de secol douăzeci și începutului de secol douăzeci și unu, cu atmosfera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orașul Winterthur, în numai șase luni, după ce mă gândisem la el mai mulți ani. Am simțit că trebuie să iau cu mine în spate, dacă pot spune așa, în acest roman, istoria familiei, cu prizonieratul sovietic al tatălui meu, cu manuscrisul său incredibil din anii cincizeci despre acea perioada a tinereții sale, găsit de mine după moartea sa când aveam opt ani, cu viață dinainte de 1989, dar și cu viață de azi, cu incursiunile mele în Occident, cu dezamăgirile, cu ratările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrie și să publice și la 50-60 de ani. Acum vreau să-mi reeditez cărțile însoțite de discuri. La Editura "Nemira" voi publica o antologie de poezie clasică însoțită de un compact disc. De asemenea, vreau să-mi adun toate manuscrisele care au apărut, fie cenzurate, mutilate sau pe fragmente. Cred că acesta este pariul meu cu viața de la vârsta asta, dacă Dumnezeu mă va ajuta, sper să îmi pun în ordine lucrările. Și mai aștept o carte pe care mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrie poetul Cezar Ivănescu? Am să vă spun un lucru foarte sincer: anul acesta aș vrea să stau mai mult acasă, să scriu; mă gândesc la faptul că sunt un om care scrie și trebuie să-și pună în ordine manuscrisele. Acum scriu tot timpul, dar îmi este foarte bine dacă îmi creez o anumită atmosferă, un acompaniament muzical. Și acum îți voi spune un lucru pe care l-am mai spus și la Iași: cred că o să fiu obligat să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ovidiu Cotruș, Radu Enescu, Dominic Stanca. Excepție fac Ștefan Augustin Doinaș și Ioanichie Oltean, mai de timpuriu cunoscuți din colaborările cu versuri la revistele bucureștene, alături de Radu Stanca ("Vremea", "Kalende" etc.), încât prin 1946-1947 ajunseseră în poziția de a avea manuscrise premiate în ideea editării la Fundație, la "Forum". Tipărirea acestora n-a mai avut loc, căci sfârșitul lui 1947 a coincis cu consolidarea dictaturii comuniste la noi, manifestată în cultură sub forma impunerii proletcultismului și a cenzurii draconice. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puțin 10 reviste literare scoase. Mă gândesc la acele vremuri și la cele de astăzi, fiind la îndemână Festivalul "Moștenirea Văcăreștilor" de la Târgoviște, din toamna anului '96, unde am fost președintele juriului. Am observat că unii concurenți și-au trimis manuscrisele trase la xerox, ceea ce ușurează enorm munca. Dacă noi am fi avut niște mașini de scris, ar fi fost extraordinar și am fi făcut mult mai multe lucruri, am fi fost fericiți. Am pornit mereu de la formă la conținut. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zi, cronica literară mă ispitește tot mai puțin. E o risipă superbă pentru care nu prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în "Cuvântul", o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu, căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că, în orice miriște uscată, poți da peste o floare exuberantă. A.B.Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar în zilele noastre? Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Prezidiul Marii Adunări Naționale a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață. Separat, a fost redactată o cerere de comutare a pedepsei pentru Aristotel Popescu, de către apărătorul său din oficiu, întrucât el refuzase să ceară grațierea. Rezoluția a fost notată manuscris pe cerere: 'Cu ord. secret nr. 09908 din 14.12.57 MJDTM comunică (sic!) că s-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață'. Nici unul dintre cei cinci nu a fost înștiințat că i s-a comutat pedeapsa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Când scriu aceste rânduri destinate cititorului cărții de față, manuscrisul e deja predat la editură. Sunt dator însă cu un cuvânt înainte. Cum cititorul va aprecia valoarea intelectuală a analizelor principalelor evenimente care sunt bornele tranzi‑ ției, dar, poate, și valențele conținute ale memorialelor politice, nu despre carte vreau să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mi-ar fi rușine nici astăzi cu niciunul dintre ei. V.A. : V-aș spune un lucru pe care poate că nu-l știți. A doua sau a treia zi de Crăciun eram la Editura Cartea Românească, unde aveam în manuscris un roman depus din ’83. A ajuns până la urmă pe la Comitetul Central, la Ardeleanu, după ce trecuse și pe la Dulea. MĂ rog, nu asta e important. M-am dus să văd ce e cu manuscrisul și acolo am dat peste un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Editura Cartea Românească, unde aveam în manuscris un roman depus din ’83. A ajuns până la urmă pe la Comitetul Central, la Ardeleanu, după ce trecuse și pe la Dulea. MĂ rog, nu asta e important. M-am dus să văd ce e cu manuscrisul și acolo am dat peste un liberal. E vorba de acel domn I.V. SĂndulescu, care avea și el, tot așa, o trilogie și, nu știu, volumul doi sau trei fusese de asemenea oprit de la apariție. De la el am aflat că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
s-a prezentat la redacția ziarului nostru dl. Dr. Focșaner, avocatul dlui Anhauch, însoțit de 3 polițiști speciali, pentru a ne face o minuțioasă percheziție, având împuternicirea Tribunalului penal. Poliția și reprezentanții dlui Anhauch ne-au cotrobăit toate sertarele și manuscrisele redacției.” De altfel, tot în Bucovina, Ziarul Vremea nouă, organul socialiștilor bucovineni, publică următoarea înștiințare și mai alarmantă: din cauza cenzurii „nu mai suntem în măsură să scoatem ziarul. Vom scoate totuși ziarul la timpul potrivit. Redacția și administrația.” (nr.207
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sorții poporului și atunci repede mă sculam, aprindeam lumina și mă apucam de lucru.” - spune C. Morariu. „Aproape tot ce s-a publicat în primii trei ani și jumătate ai foii, a trecut prin mâna mea, atât ca corectură de manuscris cât și de tipar, și cel puțin a treia parte din cuprinsul acelor ani e produsul meu, inclusiv 9 primarticole din 1893, toate primarticolele din 1894 și 1895 și din jumătate a anului 1896, afară de cel din numărul 2, apoi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
semnate de I.I. Bumbac, ca și partea științifică. Doar T.V. Stefanelli mai publica câteva comedii. Conștient de situație, probabil, I.I. Bumbac în 1884, schimbă subtitlul în: Revistă științifică-literară. Aurora devenise un organ de presă aparținând persoanei I.I. Bumbac. Acesta publică manuscrisele codicelui de la Voroneț, studiul Din istoria limbii și literaturii române, o critică la drama Despot Vodă, de Vasile Alecsandri, poezii de D. Petrino, alte și alte studii de istorie și filologie nesemnate. Devenind o publicație fără răsunet, Aurora, ca și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Piatra Neamț în 1941-1942 și la Râmnicul Vâlcea -1943-1944. Director:Leca Morariu (19351944); secretar de redacție: Octavia Lupu - Morariu (1940-1944); format 17x24 cm. Era consacrat cercetării vieții și operei poetului și publica articole, studii și note critice bazate pe extrase din manuscrisele poetului: Eminescu și germanii (fascicola 2); Influențe literare la Eminescu: Eminescu și Goethe (fascicolul 4); documente, scrisori, autografe, inedite (fascicolele 1,5,19). Rubrici: „Glose eminesciene”; „Biografie”, „Multe și mărunte”, „De toate” ș.a. reunesc contribuții documentare, cum ar fi: Procesul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
XIV, 1943, fascicolul 21 și anul XV, 1944, fasciculul 22 Râmnicul Vâlcea). Numărul 21 se deschide cu o serie de idei din manuscriptele Eminescu adunate de regretatul G. Bogdan Duică. Dl. G.T. Kirileanu își publică cuvântarea rostită la radio București „Manuscrisele lui Eminescu” despre care face un scurt istoric și din care dă la iveală probe de poezie necunoscută sau mai puțin cunoscută. Mai departe, se dau fragmente din studiile „Pământul nostru în poezia lui Eminescu” de At. C. Bălăcescu și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dați Cezarului), Dim. Dan (Un autor român - bucovinean din anul 1826), A. Tăutu (Îngrijirea vieții trupești), preot I. Doliscinschi, P. Jitariu (Autoritatea morală a preotului) I. Zugravu (Cugetările la patimile lui Hristos ale Sfântului Dimitrie, mitropolitul Rostovului - o traducere în manuscris de la 1837), P. Popescu, D. Spânu (Femeismul ca mișcare socială pentru drepturi civile și politice), Aurelian Ionescu, M. Mihăiceanu-Pitești. Numerele 8-11 (august septembrie 1922) apăreau deabia în martie 1923 - întrevăzând schimbarea programului tematic ca urmare a reapariției, tot la Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Critica oficială și drumul românismului” de George Macrin, păreau materiale de adâncime, unele cuminți, neofensive, dar doctrinare. Cititorul neavizat păstra un semn de întrebare chiar de la nr.1.5. 1936, când la rubrica redacțională, i se spusese: „cărțile, revistele și manuscrisele se vor trimite pe adresa camaradului prof. Liviu Rusu” și că „secretariatul revistei e făcut de camaradul Mircea Streinul”... Se dumirește pe deplin când, ulterior, citește articolele: „Poezia legionară, de Mircea Streinul „Ce este cântecul legionar” de Liviu Rusu, „Cranii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se află, în original, în arhiva Eliade de la Chicago - Regenstein Library, iar prima scrisoare, din 1948, cu care se deschide această corespondență, s-a păstrat doar sub formă de ciornă în Arhiva SW. Pentru a reda cât mai fidel paginile manuscrise, am recurs la o serie de adnotări, marcate în josul paginii cu cifre romane minuscule, însoțite de un minim cod de transcriere filologică a particularității manuscriselor; îi mulțumesc domnului profesor Dan Slușanschi pentru îndrumarea inițială în acest sens. Legenda acestor semne
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
doar sub formă de ciornă în Arhiva SW. Pentru a reda cât mai fidel paginile manuscrise, am recurs la o serie de adnotări, marcate în josul paginii cu cifre romane minuscule, însoțite de un minim cod de transcriere filologică a particularității manuscriselor; îi mulțumesc domnului profesor Dan Slușanschi pentru îndrumarea inițială în acest sens. Legenda acestor semne este următoarea: < > - pentru indicarea literelor care lipsesc în original. ( ) - pentru completarea fie a cuvintelor prescurtate, fie cu termeni necesari pentru fluiditatea transcrierii. Ș Ț - pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cunoscute într-o zi, există destule argumente care susțin oportunitatea acestui act editorial. Ele corespund mai multor criterii, dar centrul focalizator se află în intențiile lui Eliade, care în ultimii ani ai vieții, prevăzând condițiile testamentare ale donației bibliotecii și manuscriselor, își închipuie bunăoară că o fotocopie a variantei integrale a jurnalului ar putea ajunge într-o instituție românească 2. Apariția recentă a Jurnalului portughez, a cărui sinceritate depășește intensitatea oricărei corespondențe, certifică o dată în plus dorința lui ca toate manuscrisele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
manuscriselor, își închipuie bunăoară că o fotocopie a variantei integrale a jurnalului ar putea ajunge într-o instituție românească 2. Apariția recentă a Jurnalului portughez, a cărui sinceritate depășește intensitatea oricărei corespondențe, certifică o dată în plus dorința lui ca toate manuscrisele sale să fie cunoscute, dar după moartea sa3. În altă ordine, publicate deja în fascicule, în originalul francez, aceste scrisori s-au bucurat și continuă să se bucure de interesul crescând atât al comunității academice internaționale, cât și al celei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]