13,698 matches
-
bunică). Cel mai trist moment al serii a fost atunci când am realizat - după ce m-au întrebat - că nu aveam nici o fotografie a fiului meu. Au urmat întrebări despre Jayne, despre viața în suburbia de pe Coasta de East, despre vânătaia de pe obraz („Am căzut“). Surorile mele s-au minunat cât de mult am început să semăn cu tata acum, când intrasem în vârsta a doua. Am dat din cap și le-am întrebat despre recentele lor drame și triumfuri; una era asistenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să văd secția matale muzeală cu prilejul serbării semicentenarului liceului No. 2; dar, dacă nu se poate... M-am deprins să fiu tratat ca oaia neagră Între cele albe și aceasta pentru că n-am fost oportunist ca alții, nici fără obraz ca ei, să excursionez prin toate partidele politice, ca să trec de-a dreptul de la Închisoare - la demnități și titluri onorifice, ca să mă autozeific prin cele anuare, că altfel n-aș putea unde. Resemnarea este, de altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare. La scurt timp de la acel episod, care încă mai putea fi circumscris reglărilor de conturi interne, ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În mijlocul strâmtului perimetru se află o fântână de lemn, zăvorâtă, acoperită cu olane. Plouă cu aceeași morocănoasă insistență. Căutându-mi grupul, trec pe lângă pâlcurile de turiști (mulți nemți - e și istoria lor!), mai ales bătrâni albinoși, cu frunți ridate și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se întețește, se face tot mai frig, crește tangajul. Pe puntea inferioară, închisă din toate părțile, de unde se-aude muzica, podeaua dansează sub picioare, provocând suspinele asistenței. Legănarea navei pe valuri are ceva sexual, te excită, îți mână sângele în obraji. În sfârșit, după vreo oră și jumătate de drum, acostăm într-un fel de arhipelag situat în estuarul râului, înțesat cu hangare vechi și epave abandonate. VITALIE CIOBANU: Vesela și efervescenta noastră adunătură se sparge în grupuri, de îndată ce simțim teren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aplică un scenariu regizat în prealabil, de pildă: „De ce vă cramponați atâta de limba belarusă, de ce nu treceți la rusă?”. Acest „atac frontal” îl obligă pe Leonid - băiat educat și politicos - la mai multe explicații și justificări, care îi îmbujorează obrajii, îl fac să transpire ca în fața unui complet de jurați. Mă simt penibil. Însoțitorii mei de la Minsk veneau dintr-o republică recăzută sub influența Rusiei și trebuiau, iată, chiar și ei, niște scriitori, niște „spirite libere”, să-și confirme loialitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi contestată cu ușurință de cei cărora le este adresată, pe motiv de „revizionism teritorial”, „iredentism”, „destabilizare internă” etc. Și atunci, ce-am obținut? Încerc să-i explic asta lui Andriy, dar nu e de-acord. Păr blond, ochi albaștri, obraz îmbujorat - naționalist ucrainean intratabil. Îmi promite, totuși, că va mai reflecta. Însă textul rămâne neschimbat. Semnez, cu toate rezervele mele, deși îmi dau seama că șansele ca epistola scriitoricească să fie luată în considerare de autoritățile de la Moscova sunt minime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors fața către prietenul meu care mă privea fix cu acea atenție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noile obiective, enorme, industriale. Inși destabilizați moral și psihologic, o masă uriașă de manevră pentru „noul dictator”, care nu mai „lucra” cu armele primitive ale lui Dej și compania, teroare directă, pușcării pline și execuții sumare, ci - păstrându-și cumva obrazul de „democrat” în ochii partenerilor săi politici sau industriali din Europa, Asia, și Africa centrală! - acționa extrem de eficient prin mijloace simple, e drept, dar noi totuși, neașteptate, nu numai în „cadrul lagărului”, dar și în lumea modernă europeană: recursul la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Numele meu e legiune, zice Cel Rău, și pe bună dreptate. Un roi neobosit de insecte zburătoare, unele invizibile, dar și tăuni, musculițe, țânțari, pe care nu-i poți îndepărta în acest aer saturat decât cu palme răsunătoare date pe obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre aceste muscide, dovadă că evangheliștii n-au venit în persoană pe-aici (aviz domnilor scriitori: nu credeți în auzite). Pictorii noștri s-au încrezut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
văd lacrimi în ochii lui, și i-am salutat, prin el, pe toți disperații care nu se dau învinși. Am vizionat un film-portret al lui Edward Said turnat la New York cu câteva luni înainte de moartea sa. Leucemia îi marca trăsăturile, obrajii îi erau năpădiți de barbă. Pianist, critic literar, istoric, cosmpolit și patriot, el era fiul unui egiptean naturalizat american și profesor la Columbia. Rupsese cu Arafat, demisionase din OLP, dar îi mirosea mereu a pucioasă dinspre Babilon. De fiecare dată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
onoare. Vezi pe căpitanul Gârlea bălăbănindu-și capul și privind în juru-i cu spaima vițelului la poartă nouă, vezi pe domnul căpitan Nicolaescu care are trei dușmani în lume și în viață: muerea, alcoolul și tutunul, și care are un obraz tăbăcit, apoi uns cu catran și acum de curând spălat cu o perie aspră cu care se spală dușamelele; și mai vezi în sfârșit și pe domnul căpitan Holban 9, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu, un om care de la 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să nu visezi nici pe căpitani, nici pe maiori! 2 Septembre Sunt zece zile de când a murit căpitanul Ioanovici. Eram, la masă, la popotă, cu toții, și începuserăm a mânca supa. La amiază, căptanul Ioanovici, un om slab, blond, nalt, cu obrazul uscat, cu înfățișare nesimpatică, o fire închisă care-și închidea în sine mâniile și necazurile, trimisese o confidențială sublocotenentului Călciurescu, rezervist de-ai noștri, prin care îi făcea cunoscut că i-a dat două zile de arest, pentru că are cravată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vieții noastre, când râdicam steagurile pentru mărirea și înălțarea moșiei părintești! Iubiții mei camarazi! Ales între toate neamurile din acest colț de lume a fost poporul românesc. Trăind într-o țară mândră și îmbielșugată, blajin, creștin și primitor, senin la obraz și drept la inimă, a fost pus parcă aici anume de Dumnezeu ca să înflorească între pustiuri și neamuri sălbatice. Așa în vechi vremuri, aici, între Dunăre și Carpați, neamul nostru a făcut așezare frumoasă, după ce cu ajutorul Domnului și cu braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face, dar bun. Spărie lupul cu pielea oii. Vinzi castraveți la grădinar. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. [PRIN TRANSILVANIA ȘI BASARABIA]* D-na Ciordaș Vioara din Bihor. Beiuș. Amos Borlan Beiuș Cornel Pop. Vasile Sala Vazcău Horșa, senator. Sever Andru. Petre Dejeu profesor Gavril Petri notar Sâg (Sălaj) Marcian Caluțiu prefect Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avea decât cuvinte de laudă. Într-adevăr astăzi numai femeile mai stau în tradiția adevăratei arte a bunilor zugravi de odinioară. Pentru ele roșu-i roș, albu-i alb și negru-i negru; și aceste valori sunt întrebuințate la ochi, la obraz sau la buze ca să facă mai frumos ceia ce-i numai frumos, să producă iluzie, deci artă. Bărbații de multă vreme au rătăcit calea. Vorbesc de pictori căci ceilalți o cunosc. Pictorii de multă vreme au părăsit desemnul și coloarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Esculap se întâlneau totdeauna vesele și bine dispuse și-și exercitau foarte des arta, deschizând și închizând geanta. Bănuiesc dar sunt gata să retractez că onorariile angajamentului municipal erau în mare măsură transformate în arta ireproșabilă a simpaticelor lor obrazuri. Bănuiala mea are un temei, care e și cheia acestei mici anecdote. Zvonuri umblau de câteva zile printre lucrătoarele contra molimei. Adunate într-o dimineață, la o mică conferință, spre a primi instrucții nouă așteptau cu mare nerăbdare pe d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aș fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na Menzel. Puțintel cam prea umflat în cărnurile-i moi, cu obraji umflați și cu nasul fără nobleță, roșcovan și cu ochii șterși, cu părul cărunt tuns scurt, intra cu o salutare ușoară și foarte binevoitoare, trecea la locul lui de lângă fereastră, unde sta singur; înainte de a se așeza se oprea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sublocotenentul L..., oaspetele lui Ronetti Roman zice cu mare uimire: Dar bine, frate, eu nu înțeleg un lucru. Cum mai pot trăi oamenii din Hârlău cu atâția Jidani? Am tresărit; m-am întors spre junele camarad. Fața lui bucălae, cu obraji roși, era plină de mirare. Am pândit prilejul să-l trag deoparte și l-am întrebat grabnic: Știi unde ai găzduit astă noapte? Da, îmi răspunde camaradul cu nevinovăție, la Ronetti Roman proprietarul de aici. M-a ospătat și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sacru, ci în mediul familial, la un ospăț, și în plin refuz al vitalității: „El nici nu bea, nici nu mânca,/ Numai cu ochii se uita;/ Și el, frate, că-mi ședea/ Cu coate dalbe pe masă,/ Cu palmele pe obraze” (Roșiori - Ilfov). Absența comensualității are o pregnantă încărcătură inițiatică, sugerând un tabu, „în perioada de pregătire dintre copilărie și inițiere omului tânăr nu-i este îngăduit să se atingă de alimentele de căpetenie”. Interpretările au mers, de altfel, în direcția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-o năpădit./ Șî pi gurî șî pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî s-o băgat,/ Scoală, fată de-mpărat” (Leagăn de mătase IV, 80A). Strâns legată de somnolența ființelor apropiate (în colinda Leul III, 55B, animalul vânat doarme sub un spin înflorit, în timp ce iarba lungă, necălcată, se împletește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]