KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...509 510 511 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

mult? Nu chiar. Totul se rezolvă în vreo treizeci de minute. Luăm un elicopter. Ce? Da, haide, haide, glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția că sunt un pic jenată să accept imediat, când poate ai oferit din politețe; și umor) O: Ești crudă. X : Sadică. O: Nu, crudă. Dacă vroiam să zic sadică, ziceam sadică. Crudă, adică a face ceva fără să-ți pese, să ai sentimente. Sadismul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ce zici de asta? Nu cred c[ mai e timp. Îmi dau lacrimile. Cu disperare: Te rog! Te implor! Și se oprește. Mă cam satur de asta. Mă trezesc ca și data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă trântește în portbagaj. Nu comentez nimic. Din nou, într-o cameră destul de plăcută. Miros scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă fusese pusă un pic cam abrupt. De vreme ce însuși el, Mircea Eliade, atoateștiutorul, după ce rămase mai mult de un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
să-și pocnească și călcâiele, și bău. Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea. Este muncitor lăcătuș. - Doamna dumneavoastră este una dintre acele persoane excentrice, pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar pe partea stângă, dacă erai un pic vigilent, dacă ai fi fost, cumva, cine știe ce formație renumită, ai fi putut să-ți zărești discurile. 228 DANIEL BĂNULESCU Nu-i promisese nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului, se mai jucă un pic cu pachetul de țigări, pentru a-și reveni complet și oftă. - Poate nu greșești... Altcumva nici nu se explică. Altfel n-ar fi izbutit să să ducă la bun sfârșit atâtea lucruri, într-un timp așa scurt... Bravo, domnule Floyd

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-l. O să-l învățăm mai târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul controversabilă... Ceea ce scriu acum, este, la rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
un punct. Doriți să ne comunicați cumva că vă îndoiți de capacitățile dumneavoastră? - Ei da, exact, asta doresc să comunic! Mă cam îndoiesc de capacitățile mele. Ce nenorocire este să te îndoiești? Și ce mare defect e să rămâi, un pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles bine din care motiv, o expoziție vernisată, în toamna anului 1921, la galeria

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
mai prețioasă boală din lume, boala de mâini a IF-ului. De abia întindea hoțomanul degetul cu chiureta către ușa casei de bani, că sub atingerea sa fermecată, încuietorile plezneau și săreau, ca broscuțele prin iarba din Cișmigiu, sub apăsarea picurilor ploii!... Molozul de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din pielițe și cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decât cât să

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
carne călători până la locul lui, străinul făcu un nou nod și își repuse în ordine trenciul și trebuiră să se scurgă destule secunde. Și mai trebui ca umerii stângi ai veșmintelor victimelor împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
jumătate în engleză. N-am bănuit pe cineva pe care să-mi fi rupt pagina despre "șaman". Aproape aș băga mâna în foc că nu mi-a rupt-o nimeni. - Ai auzit de Balzac? - N-am auzit de Balzac. - Nici un pic? - Nici. - Nu l-ai citit pe Mircea Eliade? - Nu. - Auziți, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
șaman". Aproape aș băga mâna în foc că nu mi-a rupt-o nimeni. - Ai auzit de Balzac? - N-am auzit de Balzac. - Nici un pic? - Nici. - Nu l-ai citit pe Mircea Eliade? - Nu. - Auziți, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

și putea fi identificat după semnul bătut în cuie de pe ușă pe care scria: „Pericol: Adolescent Toxic“. Băiatul a oftat din rărunchi și s-a uitat prin cameră. Posterele cu Cameron Diaz în diverși bikini microscopici începuseră să arate un pic cam lipsite de gust, așa că puștiul și-a făcut o notă mentală să le înlocuiască rapid cu niște imagini și suveniruri gotice. La fel procedase și cu vechiul lui trenuțel, care acum stătea îndesat pe șifonier, alături de dovezile obsesiei lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu capul în mâini. Probabil că tribunalul o să fie de partea ta și-o să mențină plățile la valoarea actuală. Luca a oftat, atât de profund și de prelung, încât Alison s-a temut că nu i-a mai rămas nici un pic de aer în plămâni. N-are nici un sens, a șoptit el obosit. Chiar dacă am ajunge la tribunal și, așa cum spui tu, autoritățile mi-ar înțelege punctul de vedere, plata costurilor de judecată ar fi atât de ridicată, încât gestul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
trupului ei. Mai ales că erau bordați de niște gene obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau nevoie decât de foarte puțin rimel sau deloc. Iar cei doi dinți din față erau puțin încălecați, făcându-i zâmbetul un pic strâmb, însă efectul putea fi descris cu termenul de drăgălaș, nu rizibil și tocmai din acest motiv femeia nici nu se deranjase să-și îndrepte dentiția. În schimb, nasul și-l transformase dintr-un soi de gogoșar într-un năsuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
era o femeie splendidă, numai că, asemenea multor frumuseți, în adâncul sufletului era teribil de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai un pic, o umplea de teamă. Ușile liftului s-au deschis și cei doi au pășit în magazin. Julia scana rapid și fără milă, ca o adevărată profesionistă, rafturile din fața ei. S-a îndreptat direct către rochiile de seară. James avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Fiona era încântată, în sufletul ei, că puștiul nu avea să le mai întunece casa și în week-end-ul ăla. După ce a stors pliculețele de ceai de marginea cănilor, femeia le-a aruncat la coș, după care a adăugat câte un pic de lapte în fiecare recipient. Ceai pentru doi și doar doi la ceai, a ciripit ea. —Măi, măi, cineva e vesel în casa asta. Fiona s-a întors surprinsă. David stătea în cadrul ușii de la bucătărie și-i zâmbea. Femeia s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cap. Da. Plănuisem să petrecem o zi minunată împreună cu Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l omor... dar cu drăgălășenie? Eu mă gândisem la ceva un pic mai dureros. Susan a început să-și fluture furculița, indicând astfel că voia să vorbească, numai că, momentan, gura îi era paralizată cu lasagne. Dacă a fost așa cum zici tu și s-a certat cu maică-sa, atunci ăsta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
îl asigurase că s-ar fi mulțumit și cu o ceremonie scurtă la starea civilă, urmată de o cină la restaurant cu familia și câțiva prieteni, dar Nick îi răspunsese că voia să aștepte până când își puteau permite ceva un pic mai deosebit. Susan îi acceptase punctul de vedere cu un zâmbet, deși, în adâncul sufletului, își dădea seama că reținerea lui Nick ținea de mai mult decât ceea ce-i spusese ei. Mai exact, ținea de posibila reacție a lui Jenny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
bărbatul s-a întors și i-a zâmbit lui Susan. Deci? Cum te-ai simțit? Susan a întins o mână în față și a clătinat palma deschisă dintr-o parte în cealaltă. —Așa și-așa. Cred c-a fost un pic mai bine. Când am venit, Jenny mi-a spus „draga mea“. A spus-o frumos sau a fost sarcastică? — Cred c-a spus-o frumos. Mi s-a părut mai relaxată. Probabil pentru că e pe teritoriul ei. În plus, știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
că vrei să fii prietena mea. Noi două n-o să fim niciodată prietene. Chiar dacă n-ai fi fugit cu soțul meu, tot n-am fi fost prietene. Te consider o femeie obsedată de sine, superficială și, sinceră să fiu, un pic cam plictisitoare. Deborah a tăcut și s-a șters la colțurile gurii cu șervetul. Ducând o mână la piept, Julia a tras adânc aer în piept. —Plictisitoare? Plictisitoare? Pe-a mă-tii! Nu prea cred! Faptul că fusese descrisă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ar gândi să bage rufele la spălat. Din punctul ăsta de vedere, el e mai tradiționalist. — Vrei să spui leneș. Alison n-a contrazis-o. —Oricum, m-am gândit să te sun să văd cum mai ești. Am fost un pic îngrijorată din cauza ta după ce ne-am despărțit ultima dată. În urmă cu câteva zile, cele două femei se întâlniseră spontan, la o cafea, după ce Alison o sunase pe Fiona pe mobil și aflase că amândouă erau la cumpărături în aceeași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]