KorAP: Find »[drukola/base=râs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...509 510 511 ...569 >

14,215 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

Îi arunc o privire confuză lui Elinor. Păi, ideea e că... nu știu dacă o să am nevoie de ajutor. Deși e foarte frumos din partea ta... — N-ai nevoie de ajutor? Robyn își dă capul pe spate și izbucnește într-un râs zgomotos. Crezi că n-ai nevoie de ajutor? Te rog. Tu știi ce muncă organizatorică implică o nuntă? — Păi... — Ai mai făcut vreodată așa ceva? — Nu, dar... Multe fete sunt de aceeași părere cu tine, spune Robyn, încuviințând din cap. Știi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
simțit și mai vinovată decât mă simt deja. O, Doamne. Dacă aș găsi o cale să abordez situația, fără să se simtă atacată. Poate, dacă aș vorbi cu Janice... dacă i-aș spune despre vedetele de la Hollywood... Un hohot de râs care izbucnește lângă mine mă aduce iar la realitate, și îmi dau seama că am rămas singură. Mă uit în jurul meu, după cineva căruia să mă alătur. Ce e ciudat e că petrecerea asta cică a fost dată pentru mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ce părere are mama ta, cred că e foarte încântată, nu? — Păi... îhm... Iau o gură de șampanie, în încercarea de a evita răspunsul. Înțeleg că nu e aici în seara asta. — Nu. Ei, nu stă chiar aici, peste drum! Râsul îmi iese ușor strident și mai iau o înghițitură de șampanie, golindu-mi paharul. — Să-ți aduc altul, spune Luke. Și să o găsesc și pe mama. Se întreba pe unde oi fi... Tocmai l-am întrebat pe Michael dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
gogonată cu el care ar fi mare fermier. Danny trage din țigară. E o minciună sfruntată, așa-i? Vrei să spui că tu crezi că Tarquin ar trebui să se facă manechin? Nu-mi pot opri un hohot brusc de râs. — Ce? spune Danny defensiv. Arată super. Aș putea să fac o colecție întreagă în jurul lui. Prințul Charles combinat cu... Rupert Everett... combinat cu... — Danny, e hetero, știi asta, da? — Normal că știu asta! Ce crezi, că-s vreun tâmpit? Danny

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
care ești o femeie extrem de frumoasă, iubitoare și cu totul și cu totul deosebită și că, sincer, nu te merit. — Un răspuns destul de bun, cred, zic, încă necăjită. Acum spune-mi adevărul. — Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă-mă, trebuie să te las

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
fluturi diferiți! Sunt cele mai uriașe torturi pe care le-am văzut în viața mea! Și ornamentele, Doamne, cum pot să arate! — Și toate astea au în interior tort de fructe? — Tort de fructe? Non, non, non! Antoine izbucnește în râs. Asta e o chestie foarte englezească, să ai tort de fructe la nuntă! Să luăm, de pildă, tortul ăsta... Îmi arată tortul cu fluturi. E un blat foarte fin, fiecare strat cu umplutură diferită: caramel de portocală, mango - fructul pasiunii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Se ia după mine. Eu trebuia să fiu doctoriță, nu ea. — Eu, când eram mică voiam să mă fac dentistă, spune cealaltă fată. Dar, la scurtă vreme după asta, mi-a venit mintea la cap. Urmează un val general de râs și mă uit nedumerită în jur, unde s-au adunat un grup destul de numeros de persoane. Ce se întâmplă aici? Ce se bagă toți în conversația noastră particulară? Mă uit înciudată spre broșura pe care o are în mână tipul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
asupra mea. — Păi, spun, cu obrajii în flăcări. Tocmai voiam să vă întreb... aveți voie să vă vopsiți halatele altă culoare? OK, poate că până la urmă n-am să ajung doctoriță. Deși chiar nu știu ce-au găsit atâta de râs. Pun pariu că mulți dintre ei ar fi vrut în adâncul sufletului să afle răspunsul la întrebare; de fapt, unele dintre fete au părut chiar foarte interesate de subiect. În momentul în care intru în camera lui Michael, încă îmi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
îndepărtat. Poate pentru că eu una am pornit întotdeauna de la ideea că într-o zi vom reveni definitiv în Anglia. Dar când? — Cred că n-aveți de gând să rămâneți acolo pentru totdeauna, nu? adaugă ea, cu un mic hohot de râs forțat. Nu știu, spun confuză. Nu știu ce vom face. — Dar cum să creșteți un copil în apartamentul ăla cât un chibrit? O să vreți să vă întoarceți acasă. O să vreți și voi să aveți o casă cu grădină! Mai ales acum. Acum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
trebuit s-o ascult, nu? Poate ar fi trebuit să-mi fac chiar și tatuajul ăla. — A vrut să-ți faci un tatuaj? Să avem amândoi la fel. Lucy Webster are un tatuaj! Fac un efort să nu izbucnesc în râs. Dar o clipă mai târziu, privindu-i chipul suferind, simt că mă apucă toți dracii. OK, bine, au fost unele momente în decursul anilor când Tom și cu mine nu ne-am înnebunit unul după celălalt. Dar nu merită așa ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe la ea. Spune-i să mă aștepte. Vin cât pot de repede. — E urgent? — Da. Foarte. Sediul firmei lui Robyn se află într-o clădire somptuoasă, chiar la capătul 96th Street. În clipa în care bat la ușă îi aud râsul în cascadă dinăuntru; deschid ușa încet și o văd așezată la birou, cu un pahar de șampanie în mână, telefonul în cealaltă și o cutie de bomboane desfăcută, în fața ei. În colțul încăperii, bătând la computer, e o fată cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
În timp ce eram în Anglia, am anulat nunta. Ți-am lăsat mesaj! Dar se pare că nu l-ai primit. În încăperea luxoasă se lasă tăcerea. Apoi, brusc, chipul lui Robyn se încrețește într-un surâs care se transformă într-un râs în toată regula. — Hahaha! Vai, Becky, ești de milioane! Nu e de milioane, Kirsten? — Robyn, vorbesc cât se poate de serios. Vreau să contramandez totul. Vreau să mă mărit în Anglia. Mama mea îmi organizează nunta. Totul e aranjat... — Cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
milioane, Kirsten? — Robyn, vorbesc cât se poate de serios. Vreau să contramandez totul. Vreau să mă mărit în Anglia. Mama mea îmi organizează nunta. Totul e aranjat... — Cum ar fi să faci una ca asta? zice Robyn, prăpădindu-se de râs. Evident, însă, nu poți, din cauza contractului prenunțial. Și, dacă o anulezi acum, te las în sapă de lemn! Râde amuzată la culme. Vrei niște șampanie? Mă holbez la ea, nefiind în stare de nici o reacție. — Ce vrei să spui, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
am început să vorbim despre unde să mergem în luna de miere și eu am ținut-o sus și tare că în Bali, Luke a zis că el vrea la Moscova și a urmat o ceartă zgomotoasă, printre hohote de râs aproape isterice care se întâmplă de regulă când ești fericit la culme și ușurat că toate s-au întâmplat după voia ta. A fost o seară minunată și fericită. Ar trebui să fiu supermulțumită. Însă acum sunt în pat, gândurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
îmi vine în minte câte o replică sau câte o imagine. Felul în care arăta Luke. Parcă un pic prea vesel. Cu ochi prea strălucitori. Și cum râdeam încontinuu amândoi, ca niște demenți. De parcă nu îndrăzneam să ne oprim din râs. Și alte lucruri. Cum arăta Elinor când am plecat. Conversația pe care am avut-o cu Annabel, acum mai multe luni. Ar trebui să-mi trăiesc triumful la cote maxime. Să mă simt răzbunată. Dar... nu mă simt deloc așa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
aici pentru că vrei să te măriți la Plaza. — De-asta crezi c-am venit? Mă uit la ea cu ochii cât cepele. Fiindcă sunt supărată că mi-a contramandat nunta de la Plaza? Mai am un pic și izbucnesc într-un râs isteric. Aproape că-mi vine să-i spun tot adevărul, de la începutul începutului. — Elinor, crede-mă, spun în cele din urmă. Nu ăsta e motivul pentru care am venit. Pot foarte bine să trăiesc și fără nunta de la Plaza. Da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu atenție la ei. Ăștia sunt prea uriași ca să fie porumbei. Cred că sunt curcani. — Ba nu sunt curcani! De ce, și curcanii pot să fie mesageri ai dragostei! — Luke, taci, te rog, murmur, făcând eforturi supraomenești să nu izbucnesc în râs. Sunt porumbei. Trecem pe lângă șir după șir de invitați îmbrăcați elegant, și toți ne zâmbesc cu căldură, în afara fetelor, care îmi aruncă Privirea Manhattan. — Cine naiba sunt oamenii ăștia? zice Luke, scrutând mirat rândurile de străini zâmbitori. — Habar n-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
se deschide încet și Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care nu o cunosc. Luke face o scurtă plecăciune, cineva izbucnește într-un râs extrem de sonor, de ușurare și curând întreaga asistență începe să aplaude. Îmi bate inima atât de tare, că nu știu dacă am să mă mai pot ține pe picioare. În clipa în care Luke vine lângă mine, îi iau mâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pune de acord în nici o privință, în afara uneia singure - „va trebui să fie pe picioarele lui“. Apoi s-a uitat la Luke, care s-a simțit dator să se ridice și să facă o piruetă, și toată lumea a murit de râs. Tati a continuat apoi spunând că i-a îndrăgit foarte tare atât pe Luke, cât și pe părinții lui și că asta nu e o nuntă, ci o înrudire între familii. Și a mai spus că știe că am să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
nu vrea să intre în amănunte, dar am avut ceva provocări și cumva am reușit să trec cu brio de toate. Fără să apeleze la un card Visa, a mai adăugat, și cortul a răsunat de un hohot general de râs. Și pe urmă a zis că a fost la multe nunți la viața lui, dar niciodată până acum n-a fost atât de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu mine vom rămâne împreună toată viața și că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546

ascuns În sine, parcă ar cloci o taină și i-ar fi frică să nu i se ghicească - ovreiul cela este un fenomen unic În istoria omenirii. Ars pe rug, căznit cu unelte Înspăimântătoare, jefuit și alungat, prigonit pretutindeni, de râsul oamenilor și de batjocura copiilor, tremurând noaptea de grija zilei de mâine, și ziua de groaza ce-i poate aduce noaptea, el totuși trăia ca mai-nainte, ceva mai smerit, ceva mai sfiicios, dar tot el - ovreiul” <endnote id="(650

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
265)"/>, pentru că prima le-a fost dată boierilor, iar cel de-al doilea „l-au luat jidanii”. Ei au primit În schimb „lucrul” (munca) : „Și de aceea lucrul e sfânt, căci e de la Dumnezeu”. Iar țiganilor le-a rămas doar „râsul” : „«De râs să fiți», le-a zis Dumnezeu. Și chiar de râs au rămas” <endnote id="(259, p. 46)"/>. După cum se vede, principalele caracteristici etico-etnice atribuite evreului sunt „binele”, obținut fără „lucru”, și „banii”, obținuți pe căi necinstite. Tot sub

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
prima le-a fost dată boierilor, iar cel de-al doilea „l-au luat jidanii”. Ei au primit În schimb „lucrul” (munca) : „Și de aceea lucrul e sfânt, căci e de la Dumnezeu”. Iar țiganilor le-a rămas doar „râsul” : „«De râs să fiți», le-a zis Dumnezeu. Și chiar de râs au rămas” <endnote id="(259, p. 46)"/>. După cum se vede, principalele caracteristici etico-etnice atribuite evreului sunt „binele”, obținut fără „lucru”, și „banii”, obținuți pe căi necinstite. Tot sub semnul Înșelăciunii

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
doilea „l-au luat jidanii”. Ei au primit În schimb „lucrul” (munca) : „Și de aceea lucrul e sfânt, căci e de la Dumnezeu”. Iar țiganilor le-a rămas doar „râsul” : „«De râs să fiți», le-a zis Dumnezeu. Și chiar de râs au rămas” <endnote id="(259, p. 46)"/>. După cum se vede, principalele caracteristici etico-etnice atribuite evreului sunt „binele”, obținut fără „lucru”, și „banii”, obținuți pe căi necinstite. Tot sub semnul Înșelăciunii este pus evreul și Într-o legendă ungurească, intitulată Ce

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
din fiară, Cel mai sărac de pe pământ. Eu sunt un mag de legea nouă, Un biet nebun, orbit de-o stea, Ce-am rătăcit să v-aduc vouă Poveștile din țara mea. [...] Și printre voi Îmi duc povara Stropit de râs și de noroi, Căci vai de cine-și pierde țara Ca să și-o ceară de la voi. Un ecou târziu al acestui tip de retorică - practicat de Octavian Goga și de alți scriitori naționaliști ardeleni până la Marea Unire din 1918 - Îl

Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu (2012) [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]