14,766 matches
-
ca Ducele de Clarence înainte de a moșteni tronul în 1830. William a locuit aici în vecinătatea Palatului St. James pe care-l considera prea înghesuit. Casa a trecut surorii sale, Prințesa Augusta Sophia și, după decesul ei din 1840, mamei reginei Victoria, Ducesa de Kent. În 1866, a devenit casa celui de-al doilea fiu al reginei Victoria, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Duce de Edinburgh până la moartea sa în 1900. Fratele său mai mic, Prințul Arthur, Duce de
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
Palatului St. James pe care-l considera prea înghesuit. Casa a trecut surorii sale, Prințesa Augusta Sophia și, după decesul ei din 1840, mamei reginei Victoria, Ducesa de Kent. În 1866, a devenit casa celui de-al doilea fiu al reginei Victoria, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Duce de Edinburgh până la moartea sa în 1900. Fratele său mai mic, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn, al treilea fiu al reginei Victoria, a folosit casa din 1900 până la moartea
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
devenit casa celui de-al doilea fiu al reginei Victoria, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Duce de Edinburgh până la moartea sa în 1900. Fratele său mai mic, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn, al treilea fiu al reginei Victoria, a folosit casa din 1900 până la moartea sa în 1942, timp în care casa a suferit daune provocate de bombardamentele inamice. Până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, casa a fost folosită de Crucea Roșie și de Brigada
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
a fost folosită de Crucea Roșie și de Brigada de Ambulanțe St. John; apoi a fost dăruită Prințesei Elisabeta și soțului ei, Ducele de Edinburgh. Prințesa Anne s-a născut aici în 1950. După decesul regelui George al VI-lea, regina mamă și Prințesa Margaret s-au mutat aici în 1953; în cele din urmă Prințesa Margaret s-a mutat într-un apartament de la Palatul Kensington.
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
(ANR) este o organizație nonguvernamentală din România, recunoscută ca utilitate publică prin Hotărâre de Guvern din septembrie 2008. Istoria asociației începe la data de 1 august 1906, când Regina Elisabeta, susținută de Regele Carol I și de înalți reprezentanți ai clasei politice a vremii, a fondat Societatea Orbilor din România. În anul 1949, Societatea Orbilor din România a fost desființată, de către regimul comunist, prin decretul care a desființat toate
Asociația Nevăzătorilor din România () [Corola-website/Science/321440_a_322769]
-
a primit ca zestre Franche-Comté și Artois, a fost transferat sub tutela regelui Ludovic al XI-lea al Franței, care a murit la scurt timp. Ea a fost educată la curtea regală franceză și pregătită pentru viitorul ei rol de regină a Franței. A fost crescută ca "fille de France" de Madame de Segré, sub supravegherea surorii logodnicul ei și regentă, Anne a Franței. Margareta a dezvoltat o adevărată afecțiune pentru Carol. Totuși, în toamna anului 1491, el a renunțat la
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
adevărată afecțiune pentru Carol. Totuși, în toamna anului 1491, el a renunțat la tratat și s-a căsătorit cu mama vitregă a Margaretei, Ana, Ducesă de Bretania, din motive politice Curtea franceză a încetat să-o trateze pe Margareta ca regină la începutul anului 1491. Ducesa de Bretania s-a căsătorit cu tatăl Margaretei prin procură dar mariajul lor a fost anulat. Margareta nu a întors la curtea mamei ei vitrege până în iunie 1493, după ce s-a semnat Tratatul de la Senlis
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
ei vitrege până în iunie 1493, după ce s-a semnat Tratatul de la Senlis în mai anul respectiv. Margareta a fost rănită de acțiunea lui Carol și a avut resentimente de durată față de Franța. În scopul de a realiza o alianță cu regina Isabela I de Castilia și cu regele Ferdinand al II-lea de Aragon, Maximilian a început negocierile pentru căsătoria Margaretei cu unicul lor fiu și moștenitor, Juan, Prinț de Asturias, precum și căsătoria fiului său Filip cu fiica lor, Joanna. Margareta
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]
-
Oxford al limbii engleze, termenul este derivat din umorism și din noțiunea de „scurgere” a unei substanțe morbide din sânge în articulații și în jurul acestora. Totuși, guta este o afecțiune cunoscută încă din antichitate. În istorie, a fost atestată ca „regina bolilor și boala regilor” sau „boala bogaților”. Pentru prima oară a fost consemnată în Egipt în anul 2600 î.e.n. într-o descriere a artritei degetului mare al piciorului. Medicul grec Hipocrat, în jurul anului 400 î.e.n., a comentat asupra bolii în
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
A doua zi, Magellan a poruncit oamenilor săi să-și ancoreze corăbiile pe malurile insulei Homonhon. Acolo, el s-a împrietenit cu Rajah Kulambu și cu Rajah Siagu, căpetenia de pe Insula Limasawa, care l-au condus către Cebu. El și regina sa au fost botezați în religia creștină catolică, luându-și numele creștine Carlos (în cinstea regelui Carol al Spaniei) și Juana (în cinstea mamei regelui). Pentru a comemora evenimentul, Magellan i-a dăruit Juanei Santo Niño, o imagine a copilului
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
dintre ei fiind antologate de Lin Carter în seria "Flashing Swords!". De asemenea, a fost unul dintre primii membri ai "Society for Creative Anachronism"; în "impersonarea" Bevan Fraser de Stirling, a primit rangul de contesă, conducând Regatul de Vest că regina consort în anii '70. De asemenea, a contribuit la o serie de antologii. Manuscrisele originale ale operelor autoarei sunt păstrate la John M. Pfau Library, California State University, Sân Bernardino.
Katherine Kurtz () [Corola-website/Science/321522_a_322851]
-
Prințul ("Leopold George Duncan Albert"; 7 aprilie 1853 - 28 martie 1884) a fost membru al familiei regale britanice, fiul reginei Victoria și al Prințului Albert. Mai târziu Leopold a fost numit Duce de Albany, Conte de Clarence și Baron Arklow. A fost diagnosticat cu hemofilie din copilărie, lucru care a dus la vârsta de 30 de ani la decesul său
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
a dus la vârsta de 30 de ani la decesul său. Leopold s-a născut la 7 aprilie 1853 la Palatul Buckingham din Londra. Mama sa a fost Victoria a Regatului Unit iar tatăl Prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha. În timpul travaliului, regina Victoria a ales să folosească cloroformul și deci să sancționeze anestezia la naștere, recent descoperită de profesorul James Young Simpson. Cloroformul a fost administrat de dr. John Snow. Părinții l-au numit Leopold după unchiul său, regele Leopold I al
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
au fost: vărul său primar George al V-lea de Hanovra, vara sa Prințesa William a Prusiei, văra să primară Prințesa Mary Adelaide de Cambridge și Prințul de Hohenlohe-Langenburg (unchiul matern prin căsătorie). Leopold a moștenit hemofilia de la mama sa, regina Victoria, și și-a petrecut mare parte a copilărie ca semi-invalid. În 1872, Leopold a intrat la Christ Church, Oxford pe care a absolvit-o în 1876 cu un doctorat în drept civil. A călătorit în Europa iar în 1880
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
patron al artelor și al literaturii și a servit ca secetar neoficial al mamei sale. Prințul Leopold a fost numit Duce de Albany, Conte de Clarence și Baron Arklow la 24 mai 1881. Prințul Leopold axfisiat de dorința mamei sale, regina Victoria, de a-l ține lângă casă, a văzut căsătoria drept o speranță pentru independența sa. Din cauza hemofiliei, a avut dificultăți în a-și găsi o soție. Moștenitoarea Daisy Maynard a fost considerată o posibilă mireasă. S-a sugerat faptul
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg. După ce a fost refuzat de aceste femei, mama lui Leopold a intervenit pentru a preveni ceea ce ea vedea drept posibilități nepotrivite. Insistând asupra faptului că urmașii unui monarh britanic ar trebui să se căsătorească cu familii protestante, regina Victoria a sugerat o întâlnire cu Prințesa Elena Friederike, fiica Prințului de Waldeck și Pyrmont. La 27 aprilie 1882, Leoplod și Elena s-au căsătorit la Castelul Windsor. Au avut o căsnicie scurtă și fericită. În 1883, Leopold a devenit
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
Wilhelmina ("Wilhelmina Helena Pauline Maria"; 31 august 1880 - 28 noiembrie 1962) a fost regina Olandei din 1890 până în 1948. A domnit timp de aproape 58 de ani, cea mai lungă domnie a unui monarh olandez. Prințesa Wilhelmina Helena Pauline Marie a Olandei, Prințesă de Orange-Nassau, s-a născut la 31 august 1880 la Haga
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
a doua în ordinea succesiunii la tronul olandez. Când Wilhelmina avea patru ani, fratele său vitreg a murit, iar ea a devenit moștenitoare prezumptivă. Regele William al III-lea a murit la 23 noiembrie 1890, iar Prințesa Wilhelmina a devenit regina Olandei. Wilhelmina fiind minoră, mama ei, Emma, a fost numită regentă. Wilhelmina a fost educată la castelul Het Loo, unde a fost izolată de către mama sa, care i-a impus un regim de lucru foarte strict. Pe tot timpul regenței
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
persoanele străine. Wilhelmina a fost încoronată la 6 septembrie 1898. La 7 februarie 1901, la Haga, Wilhelmina s-a căsătorit cu Hendrik, Duce de Mecklenburg-Schwerin. La 30 aprilie 1909 s-a născut singurul copil al cuplului, Juliana a Olandei. Poreclită "regina de oțel", ea va da dovadă de mult curaj în timpul celor două războaie mondiale pe care le traversează ca regină. În anul 1918 reușește să țină de partea sa opinia publică, în timp ce multe tronuri europene se clătinau sub presiunea social-democraților
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
cu Hendrik, Duce de Mecklenburg-Schwerin. La 30 aprilie 1909 s-a născut singurul copil al cuplului, Juliana a Olandei. Poreclită "regina de oțel", ea va da dovadă de mult curaj în timpul celor două războaie mondiale pe care le traversează ca regină. În anul 1918 reușește să țină de partea sa opinia publică, în timp ce multe tronuri europene se clătinau sub presiunea social-democraților, care cer abolirea monarhiei. Ea acordă azil lui Wilhelm al II-lea al Germaniei și refuză să-l extrădeze atunci când
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
europene se clătinau sub presiunea social-democraților, care cer abolirea monarhiei. Ea acordă azil lui Wilhelm al II-lea al Germaniei și refuză să-l extrădeze atunci când se fac presiuni asupra sa. La 13 mai 1940, în pragul capitulării armatei neerlandeze, regina, împreună cu tot guvernul se autoexilează (ajunge la Londra, unde o primește regele George al VI-lea) și refuză să accepte înfrângerea, continuând lupta din exil. Revine în țară la 5 mai 1945, după capitularea Germaniei. Din motive de sănătate, la
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
a Marii Britanii, fiica regelui George al II-lea al Marii Britanii. Ca deviză el și-a ales: ""Gloria ex amore patriae"" ("Slavă, prin dragostea de patrie"). Christian s-a născut în primele ore ale dimineții de 29 ianuarie 1749 în apartamentul reginei de la Palatul Christiansborg, reședința regală din Copenhaga. A fost singurul fiu al regelui Frederic al V-lea al Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa Louise a Marii Britanii. A fost botezat câteva ore mai târziu în aceeași zi. Nașii lui au
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
a Marii Britanii. A fost botezat câteva ore mai târziu în aceeași zi. Nașii lui au fost: regele Frederic al V-lea (tatăl lui), regina-mamă Sophie Magdalene (bunica paternă), Prințesa Louise (mătușa lui) și Prințesa Charlotte Amalie (mătușa lui). Mama lui, regina Louise, a murit la doar 27 de ani, în 1751, la doi ani după nașterea sa. Anul următor, tatăl său s-a recăsătorit cu Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel. Toate înregistrările din acele timpuri sunt de acord că el a avut
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
Prințesa (22 octombrie 1858 - 11 aprilie 1921), a fost ultima împărăteasă a Germaniei și regină a Prusiei. A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a Prințesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg. Bunicii materni au fost Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și Prințesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
regină a Prusiei. A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a Prințesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg. Bunicii materni au fost Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și Prințesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei Victoria. La 27 februarie 1881, Augusta s-a căsătorit cu Prințul Wilhelm al Prusiei într-o ceremonie care a durat opt ore și care a cerut tuturor celor prezenți să stea în picioare. Cancelarul Otto von Bismarck a fost un
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]