13,790 matches
-
urmărește atingerea perfecțiunii, a sublimului În care omul se regăsește pe sine ca ființă plenară În confruntarea sa cu lumea, pe care aspiră permanent să o stăpânească și să o depășească. Mitul prometeic concentrează În el sinteza tendințelor umanului, care reunesc pasiunile inimii și principiul rațiunii. Aceste aspecte au fost formulate de către T. Vianu (Știința culturiiă În felul următor: revolta Împotriva autorității creatoare; ideea smulgerii de sub constrângerea legii care copleșește individul; ideea transformării lumii după propriul său chip; sentimentul că orice
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite în Common house./ Din mansarda ei poeții/ au înălțat un zmeu:/ E manifestul târziei inocențe" (E). Mai reușite sunt textele în care una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neiertătoare, actantul central, un înger pe acoperiș(ul fierbinte?), își dezvăluie pornirile ucigașe, distrugând cu voluptate noua grădină a desfătărilor perverse, rod al unei puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile unei existențe vizând, cu obstinație, recuperarea totului, inclusiv a celui individual, poetic. Doar că maniera de lucru nu presupune transcrierea transparentă a filonului realist biografic, ci învestirea lui cu un coeficient semnificativ de mysterium fascinans. Nu numai evenimentele capitale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
distincte, ale divizării succesive și ale numerotării. Nu există, scrie el, o limită în analiza mitică, o unitate secretă care poate fi înțeleasă în urma despărțite unele de altele și că pot fi menținute separate doar pentru a constata că se reunesc din pricina unor afinități neprevăzute..." În această privință, miturile politice ale societăților contemporane nu se deosebesc deloc de marile mituri sacre ale societăților tradiționale. Le caracterizează o aceeași fluiditate esențială și aceleași contururi imprecise. Acestea se suprapun, se întrepătrund, se pierd
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
profund, impus de secolul Luminilor, între ordinea cunoașterii științifice și domeniul credinței. Deplîngînd faptul că "afinitatea naturală" a religiei și științei va fi negată sau ignorată, Joseph Maistre și-a exprimat speranța că, într-o bună zi, ele vor fi reunite "în mintea unui om genial". Dar preocuparea se regăsește la toți cei pe care, în acest secol, îi obsedează ideea unei "sinteze" ce trebuie reconstituită, a unui echilibru intelectual și moral ce trebuie restabilit. Acest lucru este exprimat fără echivoc
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ei forță vitală”, însă care sunt acești dușmani nici naratorul (victima) nu știe. Femeie instruită (este arhitectă), Matilda cade periodic sub puterea acestui rău incontrolabil și atunci femeia tandră și atrăgătoare devine de nerecunoscut: dă un spectacol lamentabil în fața familiei reunite cu ocazia unui botez, își lovește soțul și sparge, spumegând de furie, niște frumoase vitralii. „Știu - justifică ea în stilul eroilor dostoievskieni - eu am în mine și ceva grosolan”, însă căința e scurtă și, după oarecare timp, violența și grosolănia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
la grămadă”, conform recomandărilor ideologice, în volumul colectiv Debut 86, publicat de Cartea Românească. Îi reușește însă performanța rară de a redebuta, prin concurs, la aceeași editură, cu volumul personal de proză scurtă, Anotimpurile după Zenovie (1988). Cartea lui U. reunește în jurul nuvelei titulare un sistem de texte satelit, diferite ca valoare și dimensiuni. Considerate în ansamblu, ele proiectează o lume fictivă, un mediu social și o tipologie care îl plasează pe autor alături de Tudor Vlad și de Alexandru Vlad sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
tipologie, de la descriptiv la explicativ. (19) Era împărăția mărgeanului. În încrengătura zoofitelor și în clasa alcinarilor numără ordinul gorgoniilor, care cuprinde trei grupe: gorgoniile, isidiile și coralii. Din ultima grupă face parte mărgeanul [...]. Mărgeanul este o îngrămădire de animale mici, reunite pe un schelet fărîmicios și pietros. Polipii aceștia au o substanță comună, care le-a dat naștere prin înmugurire; fiecare își are viața lui proprie, luînd totodată parte la viața comună. Prin urmare, este un fel de socialism natural. J.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reducerea eterogenității dintre descriere și narațiune. 1. "... ambiția esențială a scriitorului este că trebuie în mod necesar să fie diferit", P. Valery. Pentru prezentarea acestor mecanisme, a se vedea Y. Reuter, 1981. 2. J. Ricardou denunță astfel complicitatea ideologică ce reunește sub același semn de "a avea ceva de spus" teoriile expresiei și reprezentării: " Dacă acest sens instituit privește aspecte ale Eului, manifestarea este în mod neobișnuit denumită expresie. Dacă sensul instituit se raportează la aspecte ale lumii înconjurătoare, manifestarea este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
doar 1 mm3. Adăugați la aceasta un sistem elegant de conducte ce aduc materii prime și duc deșeurile, o patrulă mobilă de securitate și o enormă industrie chimică capabilă să sintetizeze sau să distrugă mii de substanțe într-o secundă. Reuniți toată această masă de aproximativ 1400 de grame în jumătatea superioară a craniului omenesc. Această descriere este, de fapt, palidul model, extrem de simplificat al creierului. L'Illustré, citat de D. Apothéloz, 1983, p. 32 Pe cînd (11) și (12) corespund
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de data aceasta, o relație sinecdotică (întreg-parte) la baza noii reprezentări descriptive care le integrează pe precedentele: Temă + sub-teme + calificări PRq (tot) (părți) (proprietăți PROPR) Rd3: Pasul Ursului (Rd1) decor verde (Rd2) stînci masive și de neclintit Lanțul semantic ce reunește aceste micropropoziții face să rezulte o structură ierarhică care, vom vedea mai tîrziu, corespunde în fapt, funcționării descriptivului: Schema 3 TEMA Pasul Ursului SUB-TEME decor stînci Proprietate Proprietăți verde masive (și) de neclintit Ultimul rînd introduce un predicat: are totul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
vorbit anterior despre ancorare și atribuire, concepte responsabile direct cu formarea bazei structurii descriptive. O dată cu comparația și cu asimilarea, propunem (împreună cu D. Apothéloz) să vorbim despre asimilare. 1. Asimilarea D. Apothéloz are în vedere această operație care constă în "a reuni fasciculele de aspecte ale două obiecte a priori străine unul de celălalt". El notează foarte clar că "analogia constă în a asimila provizoriu obiectul în cauză (cel de la care plecînd se începe formarea unei cunoașteri) cu un obiect mai bine
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de fitile arse, curățau înăuntru, puneau alt ulei. La căderea nopții, își reluau atribuțiunile; toate lămpile trebuiau aprinse la o oră fixă. N. Robatel, Au temps des metiers, Ovaphil, 1982, p. 230 Aici, diferitele acțiuni descrise ce ar putea fi reunite sub tema-titlu "a aprinde o lampă de stradă", servesc de fapt la a arăta calificările/funcțiile unei clase de actori: "aprinzătorii de lămpi de stradă". Ne apropiem astfel de noțiunea de "definiție a unui arhetip de personaj" (Ph. Hamon), descriere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
jumătate din aceste producții au fost tipărite; în schimb, unele au fost radiodifuzate în R. D. Germană și R. S. Cehoslovacă, iar câteva au obținut diverse premii. Culegerea Pensiunea doamnei Olimpia (1983), apărută în seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu, reunește, alături de piesa titulară, Hotelul astenicilor, Carambol, Curaj de vânzare (51%), Reprezentația (Regula jocului), Călătorie în doi. Autor de succes, Ș. atrăgea publicul anilor ’70-’80 îndeosebi prin ponderea comicului. Cele mai multe piese sunt comedii ușoare, de situații, farse, înveselitoare prin subiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
biologie et en sociologie, 1915. 8. Această lege a fost tratată în La Loi biogénétique et l'éducation, 1910. 9. ÉD. CLAPARÈDE, Educația funcțională, E.D.P., București, 1973. 10. La Liberté de l'enfant à l'école active, culegere de monografii reunite de Ad. Ferrière, Bruxelles, Paris, 1928. 11. GUY AVANZINI (sub redacția), La Pédagogie en 20e siècle, Privat, Toulouse, 1975. 12. R. COUSINET, Educația nouă, traducere de VICTORIA C. PETRESCU și ELVIRA BALMUȘ, E.D.P., București, 1978. 13. R. COUSINET, "La méthode
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le réel, Paris, Dervy, 1996, pp. 261-276. • Antoine Faivre, Accès de l'ésotérisme occidental, Vol. I-II, Paris, Gallimard, 1996, I: pp. 44, 358-360, 368, II: pp. 355, 357, 358. • Gilbert Durand, Champs de l'imaginaire, Grenoble, Ellug, 1996, texte reunite de Danièle Chauvin, pp. 76, 112, 164, 238. • Basarab Nicolescu, "Stéphane Lupasco: notice biographique", in La pensée transdisciplinaire et le réel, Paris, Dervy, 1996, pp. 292-294. • Marc-Williams Debono, L'Ère des plasticiens, Saint-Etienne, Aubin, 1996, pp. 31-40, 228-255. • José Anes
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a ajutat să descopăr muzica andină, care, alături de flamenco și de muzica arabă, este preferata mea. Tot la Paris am citit Un veac de singurătate și Pe malul apei. La Paris, iarăși, l-am descoperit pe Kurosawa, în care se reunesc acele trăsături ce au darul de a mă emoționa în cel mai înalt grad, compasiunea nesfîrșită a lui Dostoievski, obiectivitatea tragică a lui Shakespeare, simțul epic al lui Eisenstein. * Anul 1962-1963 a fost pentru mine un punct de cotitură, sub
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se contureze, și iată-ne astfel trăind un an zero planetar în care viitorul, în momentul în care scriu aceste cuvinte, nu a căpătat încă un chip. Rămîne mereu valabilă necesitatea de "a înscrie incertitudinea în gîndirea noastră", "de a reuni riscul și șansa în spiritul nostru" (infra, p. 251): "Noua conștiință europeană este conștiința că totul este nesigur, că amenințările sînt ele însele amenințate și că, așa cum spunea Hölderlin, odată cu primejdia sporește deopotrivă și ceea ce izbăvește" (p. 190). În orice
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
naturale (Discurs asupra științelor și artelor, 1750, Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, 1755). Iar începînd din 1770, Sturm und Drang-ul german anunță noua etapă în care Romantismul va răspunde Luminilor. A izbucnit însă Revoluția franceză, care pare să reunească armonios rațiunea filozofilor și fraternitatea rousseauistă. Ea aduce libertatea, apoi Teroarea, pacea, apoi războiul, Republica, apoi Imperiul. Tinerii germani care salutaseră "sublimul răsărit al soarelui" au fost cuprinși de o imensă confuzie. Vedeau intențiile și ideile transformîndu-se în contrarul lor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lor. Îi vedeau pe eliberatori transformîndu-se în asupritori. Speranța și deznădejdea, nemărginite și una și cealaltă, aduse de Revoluția franceză se contopesc într-un vîrtej, adesea în aceleași conștiințe. Hegel este gînditorul cheie al acestui moment zbuciumat. În el se reunesc antagonismul raționalismului și cel al romantismului. El înfruntă contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează în centrul gîndirii sale. Aceasta este complexitatea însăși, căci prin acceptarea contradicției și menținerea raționalității, ea depășește limitările rațiunii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
o dată, o laicizare absolută instalează în mod inconștient divinizarea absolută în obiectul laicizat. De-a lungul întregului secol al XIX-lea și pînă astăzi, reconstruirea Lumii va continua prin descoperirea "Legilor" care guvernează interacțiunile sale fizice și speranța de a reuni aceste Legi într-o Lege supremă. Însă de la mijlocul secolului al XIX-lea începe deconstrucția acestei aceleiași lumi, care se desfășoară în concurență cu reconstrucția sa. În fapt, dezordinea își face apariția odată cu cel de-al doilea principiu al termodinamicii
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
reduceam pe Dostoievski la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor și voința specifică de a salvgarda identitatea rusă. Astfel, efervescența culturală a devenit intensă pretutindeni sub efectul represiunii culturale devenite mai puțin intensă; contrar aparențelor, cultura europeană nu se află nicidecum în declin în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și în Meta-Națiune. Ca orice identitate, identitatea europeană nu poate fi decît o componentă a unei poli-identități. Trăim cu iluzia că identitatea este unică și indivizibilă, în vreme ce aceasta este întotdeauna un unitas multiplex. Sîntem cu toții ființe poli-identitare, în sensul că reunim în noi o identitate familială, o identitate locală, o identitate regională, o identitate națională, o identitate transnațională (slavă, germanică, latină) și, eventual, o identitate confesională sau doctrinară. S-a în-tîmplat adesea ca ciocnirile dintre identități să se dovedească tragice, cum
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înțelepți au prevăzut inevitabila sa decădere, urmată de revenirea la barbarie și haos; ei decid să depoziteze pe o planetă periferică, devenită "Fundația", ansamblul cunoașterii și informațiilor necesare pentru a face civilizația să reînflorească pe parcursul mileniilor viitoare). Ideea de Fundație reunește în sine conservarea/păstrarea realizărilor culturale/civilizaționale ale trecutului (nu doar european) și pregătirea transformărilor viitoare. Acum trebuie să salvăm trecutul pentru a salva viitorul. Însă trebuie de asemenea să sădim germenii unui viitor capabil să scoată omenirea din epoca
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unui viitor capabil să scoată omenirea din epoca de fier planetară. Miza europeană se suprapune acestei mize planetare. Europa deține două vocații "fondatoare", una culturală 33, cealaltă politică. Trebuie să avem în vedere o "a doua Renaștere" europeană care să reunească aceste două dimensiuni. Cea dintîi, plecînd de la experiența nihilismului și a problematizării generalizate, ar trebui să deschidă dialogica europeană către aporturile culturale exterioare și să consacre această a doua Renaștere civilizării ideilor barbare, deschizîndu-le către complexitate, cercetării principiilor ascunse care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]