13,844 matches
-
încă, nici măcar de țările cele mai industrializate, de vârf? Poligon de încercare, fără discuție, asta a ajuns țara. In mod real România, a devenit demult sclavă a intereselor străine ei. Iar conducătorii neamului ne țin predici, se hlizesc fotogenic la televizor și ne vând pentru mai puțin de treizeci de arginți. Sau, poate atât valorăm în realitate! Ajungi la vorba lui Fănuș Neagu Se spune, pe bună dreptate, că dacă după 60 de ani te trezești într-o dimineață că nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de milioane și acelea neimpozitate. Dar nu de asta plâng roțile trenului și chiar șinele, săracele. Problema este mult mai gravă, deși i se trage tot de la revoluție, ca și prietenului meu cel logic. Până prin 1990, atunci când era prezentat la televizor un accident feroviar, putea să nu ne spună, că știam aproape sigur că tragedia s-a întâmplat undeva prin India, Pakistan sau Bangladesh, țări desprinse prin anii '50 de sub stăpânirea trufașului Imperiu Britanic. De fiecare dată, la finalul știrii, crainicul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
0 (zero) km în 2010. Imaginați-vă dragi români, care-i îndopați pe „revoluționari" cu bani cum se îndopau cândva curcanii cu nuci, dialogul dintre telespectatorii pakistanezi, indieni sau de pe meleagurile Bangladeshului dacă ar vedea asemenea știri la ei la televizor. Prima replică ar fi o întrebare: „Auzi mă da' România asta nu cumva e țara ceea care a intrat acu' câțiva ani în Uniunea Europeană?". Iar răspunsul ar fi tot după capul lor: „Da, dar cum ne-am luptat noi cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și peneliști, pendulând aiurea, ca anumite chestii într-o găleată". Iar Elena auzind aceste cuvinte, a dat nițel ochii peste cap, a încălecat pe acel cal alb (nu știu dacă mai țineți minte faza, fiindcă a fost dată și la televizor) și-a plasat la locul potrivit frunza, ca să nu i se vadă principala armă politică, și a pornit la luptă sub deviza „Cu frunza înainte!". Sau „Cu frunza dinainte!", nu sunt prea sigur. In concluzie: Udrea - Baconshi, cuplu bun, „ca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Leanța Urdea, nu credeți? Vreau să mă fac de poveste Am avut un moment de revelație! Așa mi se întâmplă pe la ora 21, 43 de minute, 18 secunde și 82 de sutimi de secundă, de fiecare dată, când ascult la televizor un personaj chelios, cu tichia pusă șmecherește pe-o ureche, ca să se vadă sclipind mărgăritarele, chelios, care ne spune de fiecare dată povești, povești, nu de adormit copiii, ci de trezit adulții români, care din punct de vedere civic, dorm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nene acum libertate și trebuie să-ți fie de ajuns, întărește cu glas sfătos licheaua. Mă veți întreba cine-i aia, licheaua. Cum n-o știți? Sunt absolut sigur că toată lumea o cunoaște, mai ales din viața publică, de pe sticla televizorului, dar nu știa cum să-i zică. întrebați, de exemplu, la întâmplare, pe oricine despre „lichea", ce este de fapt jivina aia, și vă veți alege mai degrabă cu exemple nominale, decât cu o explicație sănătoasă. Licheaua, s- o știți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de sfânt. Un alt American dream. Eu tocmai sunt despuiat de sfințenie. Sunt violat cu multă drăgălășenie. Sabina se strecoară sub mine, îmi atinge părțile intime. Dacă nu o să știu ce trebuie să fac? O fi la fel ca la televizor, așa cum vedeam pe canalele sârbești înainte de ’89? Dar dacă nu e așa? Dacă lucrurile s-au schimbat? Îmi strecoară limba în ureche, îmi șoptește: vino, iubitule! Ce mă fac? Mă cufund în păcat fără să crâcnesc? Unde e Leo cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit obligat să-i întind o bancnotă. A luat-o, a răsucit-o de câteva ori, a privit-o în soare și mi-a înapoiat-o: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu că nu te chinuie reumatismele!. Așa că mezina familiei, la 92 de ani, făcea cumpărăturile, spăla, deretica, gătea și n-avea voie să se plângă de nimic. Tanti Clemanza îi zicea: Mizi dragă, adu-mi alt couteau, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât o bătrână deșirată, buclată și cu ochelari fund de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi bagă în buzunare napolitane, bani, portocale. Abia când ajunge la noi văd că pe pancardă scrie dezlânat: „Ajutațimă vă rog din tot suflețelul meu sămi iau televizor în culori”. La Romană coboară Sabina. Îi strâng puternic mâna: succes, iubito, dă-i gata, știi că ești cea mai tare! În urma ei rămâne o adiere înnebunitoare de Follow me. Pe fereastra vagonului îi urmăresc mersul provocator, linia fermă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos care merge la școală doar în pauza mare, își ia laptele și cornul, apoi repede acasă, la televizor. Suntem legați la același fir. Gigi bate cu pumnul în ușa blocată de bufetul care desparte viața lui de viața noastră: Leooo, vezi că întrebă un nemțălău de Sabina! Într-adevăr, la receptor e un glas încăpățânat care repetă: posso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de succesul pe care i-l asigură invazia aceasta. Dacă în prima fază dăduseră buzna toți pârliții din cartier, acum W.C. Club-ul era vizitat de cântăreți folk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când stătea ea mai mult pe-acasă ce ordine și curățenie era! Pornește televizorul, caută știrile de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii nemulțumiți de scumpirea benzinei. Pe DN-1 a avut loc o ciocnire între un Trabant și o căruță. Calul și-a rupt picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când în când: acilea, Piratule, lasă acilea! sau: mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe la prânz se apropie de Casa de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul era gândit genial. Dacă nu i se puneau bețe în roate, afacerea va merge cinci ani. Dacă însă politicienii îl vor săpa, va dura mai puțin. Nu mai puțin de doi ani, orice ar fi. Până atunci România va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înalt, cu plete albe, blajin, dar foarte stăpân pe el. Se înfruptă fără nazuri din pui și vin, în timp ce noi ne plângem de duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doriți să vă luăm? Cum era pronunțată sentința, elevul îl suna pe șeful comitetului de părinți, care alerta întreaga trupă operativă. Cei mai dificili erau inginerii. Ăștia voiau lămpi de pat cu picior sculptat și abajur cum văzuseră ei la televizor că avea președintele unui club de fotbal, fotolii legate în piele de struț galbenă etc. Faimos era cazul unei profesoare de rezistența materialelor. Fusese cadorisită cu o pereche de cercei din aur de 18K, cu diamante, dar ea se îmbufnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece mii de participanți. Oficialitățile și forțele de ordine spuneau că nu au fost mai mult de șapte mii. Urmează un talk-show pe tema Educație și Reformă, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tramvai”, încercând să se proiecteze într-o lume fabuloasă, unde inteligența și frumosul chiar înseamnă ceva. O altă concluzie posibilă ar fi că specia numită profesor s-a transformat lent și ireversibil în specia numită meditator cu metode moderne. Închid televizorul cu lehamite. În cameră e beznă. Pe fereastra deschisă se aud greierii țârâind de zor. Deși e octombrie, vremea se menține frumoasă. Mă gândesc că nu m-am mai rugat de un secol. Nici nu mai știu ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în fața televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi își sorbeau cafeaua și fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]