13,019 matches
-
a vizitat această țară. În 1927 Johan van Manen s-a întors în Olanda, în principal din motive medicale. El a ținut o prelegere la Institutul Kern. A urmat un al doilea concediu medical în Olanda în 1936. În 1937 Van Manen a fost numit Ofițer al Ordinului de Orania-Nassau. În timpul cât a exercitat funcția de secretar general numărul de membri ai societății a crescut. Multele sarcini de conducere care au reieșit din aceasta au reprezentat probabil cauza numărului mai redus
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
Ofițer al Ordinului de Orania-Nassau. În timpul cât a exercitat funcția de secretar general numărul de membri ai societății a crescut. Multele sarcini de conducere care au reieșit din aceasta au reprezentat probabil cauza numărului mai redus de studii pe care Van Manen le-a publicat după 1925. Nu a mai publicat studii după 1933. Totuși apar unele note în operele altor autori după 1933, din care reiese că ei s-au slujit de experiența lui. Ultima datează din 1939, în care
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
Nu a mai publicat studii după 1933. Totuși apar unele note în operele altor autori după 1933, din care reiese că ei s-au slujit de experiența lui. Ultima datează din 1939, în care A.H. Francke îi mulțumește lui Van Manen pentru punerea la dispoziție a materialului până atunci necunoscut al Eposului regelui Gesar. Un număr de studii cum ar fi "A Contribution to the bibliography of Tibet", "Minor Tibetan Texts: The song of the eastern snow-mountain" și în special
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
fost numit un asistent al secretarului general. În 1939 a apărut un articol în presa locală din Calcutta ce conținea critici foarte grave asupra administrării societății și de asemenea exprima acuzații la adresa modului de recompensare printre alții a lui Johan van Manen. Consiliul de Conducere a refuzat inițial să reacționeze, dar guvernul britanic al Bengalului dorea o anchetă asupra modului în care subsidiile acordate de-a lungul mai multor ani fuseseră cheltuite. Răspunsul dat de Johan van Manen a fost acceptat
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
alții a lui Johan van Manen. Consiliul de Conducere a refuzat inițial să reacționeze, dar guvernul britanic al Bengalului dorea o anchetă asupra modului în care subsidiile acordate de-a lungul mai multor ani fuseseră cheltuite. Răspunsul dat de Johan van Manen a fost acceptat, iar acuzațiile au fost găsite nefondate. Johan van Manen și-a prezentat însă demisia pe 1 iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
să reacționeze, dar guvernul britanic al Bengalului dorea o anchetă asupra modului în care subsidiile acordate de-a lungul mai multor ani fuseseră cheltuite. Răspunsul dat de Johan van Manen a fost acceptat, iar acuzațiile au fost găsite nefondate. Johan van Manen și-a prezentat însă demisia pe 1 iulie 1939. În 1940, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, el lucra pentru biroul însărcinat cu supravegherea (cenzura) publicațiilor de presă și era președinte al Comitetului Olandez, fondat pentru a
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
a ocroti interesele olandeze în India. El s-a mutat la Kalimpong, intenționând să lucreze la un dicționar tibetan pe care spera să-l termine. Dar în martie 1943 a avut un infarct și a decedat datorită efectelor acestuia. Johan van Manen colecționase personal un mare număr de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă. O mare parte a colecției a lăsat-o moștenire Institutului Kern, numit acum Centrul Național de Expertiză pentru Asia de Sud și Himalaya. Colecția constă din 1756
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
în limba Lepcha sau Róng, un dialect din familia de limbi tibeto-birmană. Ea este sub acest aspect cea mai mare colecție de felul ei din lume. Această bibliografie nu cuprinde articolele despre subiecte teosofice pe care le-a scris Johan van Manen cânt timp s-a aflat în Adyar (1909-1916).
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
timpul au un caracter iluzoriu. Aflat la studii la Calcutta (India britanică), un tânăr orientalist român își petrecea nopțile călduroase de toamnă plimbându-se pe străzile metropolei, împreună cu doi tovarăși mai în vârstă: fostul diplomat rus Bogdanof și bibliotecarul olandez Van Manen, cu care împărtășea aceleași preocupări. Cei trei prieteni se deplasează într-o seară la bungaloul industriașului Budge aflat într-o pădure din apropiere de Serampore (un oraș situat la aproximativ 15 mile nord de Calcutta). Ei revin acolo de
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
obscure sau neglijate ale culturii indiene”. El studiază în profunzime domenii diverse: tantrism, alchimie indiană, folclor, arheologie, religii primitive etc. Tânărul orientalist român afirmă în memoriile sale că i-a cunoscut în primăvara și vara anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat de Van Manen care i-a împrumutat manuale și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
afirmă în memoriile sale că i-a cunoscut în primăvara și vara anului 1931 pe cercetătorii Johan van Manen (1877-1943) și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat de Van Manen care i-a împrumutat manuale și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
și Leonidas Stanislas Bogdanov (1881-1945), cu care a legat o prietenie. El a început să învețe limba tibetană, încurajat de Van Manen care i-a împrumutat manuale și un dicționar. Cei doi orientaliști aveau puncte de vedere opuse cu privire la India. Van Manen se stabilise în India în 1909, lucrând în cadrul Societății Teosofice din Adyar; după o ședere de doi ani și jumătate la Darjeeling, el s-a mutat în 1918 la Calcutta, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar șef al Bibliotecii
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
îi cunoscuse acolo și a continuat să corespondeze printre alții și cu Leonidas Bogdanov. Cu toate acestea, îl mistuia teama că-i va uita pe oamenii pe care i-a cunoscut acolo, precum și călătoriile și trăirile sale intime. Orientaliștii Johan van Manen și Leonidas Bogdanov au devenit personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din realitate. Astfel
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
personaje ale nuvelei fantastice „”. Leonidas Stanislas Bogdanov a lucrat mai târziu, sub numele Leonidas Stanislas Dugin, ca secretar la Ambasada Franceză din Kabul. Aspectele biografice introduse în nuvelă sunt doar inspirate din realitate. Astfel, orientalistul român s-a împrietenit cu van Manen și Bogdanov după ce a revenit de la ashram-ul din munții Himalaya, unde l-a cunoscut pe Swami Shivananda, în timp ce în nuvelă ordinea acestor întâlniri este inversată. Mircea Eliade a scris în iarna anilor 1939-1940 nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger”, care
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
tip european, nu reușise să urce treptele inițierii, cunoscând evenimentele doar la nivel teoretic. Scriitorul nu oferă dezlegarea misterului, menținând o abordare ambiguă și enigmatică cu privire la întâmplările relatate. Personajele nuvelei reflectă o bipartiție ideatică, cei trei orientaliști (naratorul, Bogdanof și van Manen) aparținând culturii europene, iar autohtonii Suren Bose și Swami Shivananda - spiritualității indice. Nuvela „Nopți la Serampore” are ca temă călătoria în timp, punând în discuție posibilitatea existenței unor universuri paralele. Autorul prezintă o „irupție a fantasticului în cotidian”, el
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
colecție de artă Pinacotecii Academiei de Arte Frumoase din Viena. Colecția să formează și astăzi coloana vertebrală a Pinacotecii, ea înglobând o mulțime de lucrări de pictură a unor mari maeștrii cum au fost: Titian, Velasquez, Francesco Guardi, Rembrandt, Jan van Goyen, Jacob van Ruisdael și mulți alții. Împăratul Franz Joseph al Austriei a emis în anul 1872 o lege prin care a făcut din Academia de Arte Frumoase din Viena autoritatea supremă a imperiului în domeniul artelor. S-a construit
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
Pinacotecii Academiei de Arte Frumoase din Viena. Colecția să formează și astăzi coloana vertebrală a Pinacotecii, ea înglobând o mulțime de lucrări de pictură a unor mari maeștrii cum au fost: Titian, Velasquez, Francesco Guardi, Rembrandt, Jan van Goyen, Jacob van Ruisdael și mulți alții. Împăratul Franz Joseph al Austriei a emis în anul 1872 o lege prin care a făcut din Academia de Arte Frumoase din Viena autoritatea supremă a imperiului în domeniul artelor. S-a construit o nouă clădire
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
Posthuma ( ]; născut pe 12 decembrie 1992), este un cantautor olandez. A câștigat talent-show-ul olandez „De beste singer-songwriter van Nederland” "(Cel mai bun cantautor din Olanda)", creat și prezentat de Giel Beelen. Douwe este specializat în muzică folk și country. El a reprezentat Olanda la Concursul Muzical Eurovision 2016, din Stockholm, Suedia. , fiul lui Simon Posthuma, cunoscut pentru perioada
Douwe Bob () [Corola-website/Science/334847_a_336176]
-
14 ani, Douwe și-a descoperit pasiunea pentru chitară. Că și cântăreț, el a fost inspirat de stilul country, muzica folk și de fenomenul pop dintre anii '50 și '70. În 2012, a luat parte la concursul "De beste singer-songwriter van Nederland". În cadrul competiției, a cântat "Standing Here Helpless", "Icarus", iar, în finală, "Multicoloured Angels", cu care a și câștigat ediția. Cel din urmă cântec a ajuns pe locul 17 în clasamentul muzical Dutch Top 40. Albumul sau de debut, „Born
Douwe Bob () [Corola-website/Science/334847_a_336176]
-
ajuns pe locul 17 în clasamentul muzical Dutch Top 40. Albumul sau de debut, „Born în a storm”, a post publicat pe 3 mai 2013. Majoritatea cântecelor sale au fost scrise în timpul vacantelor petrecute de el în Maroc împreună cu Matthijs van Duijvenbode. În 2013, Bob a cântat în cadrul Pinkpop. La sfarsitul aceluiași an, Douwe Bob a fost protagonistul unui reportaj intitulat „Whatever Forever: Douwe Bob”, în care a vorbit despre relația cu tatăl său. În 2014, a fost desemnat unul dintre
Douwe Bob () [Corola-website/Science/334847_a_336176]
-
(n. 19 mai 1593 la Anvers - d. 18 octombrie 1678 la Anvers) a fost, alături de Peter Paul Rubens (căruia i-a fost discipol) și Anthony van Dyck, unul dintre marii pictori ai barocului flamand. A fost un exponent de seamă al Școlii de pictură de la Anvers și a jucat un rol important în evoluția picturii flamande a secolului al XVII-lea. Precum majoritatea reprezentanților școlii de
Jacob Jordaens () [Corola-website/Science/332421_a_333750]
-
a colaborat cu ocupanții ca parte a Regimului de la Vichy. Weygand s-a născut în Bruxelles. Nu se cunosc date despre părinții lui. Au existat supoziții că ar fi fost fiul nelegitim al împărătesei Carlota a Mexicului (cu generalul Alfred Van der Smissen) sau al fratelui acesteia, regele Leopold al II-lea (cu amanta lui poloneză). Van der Smissen a părut tot timpul un tată posibil datorită asemănării mari dintre el și Weygand. În 2003, ziaristul francez Dominique Paoli a pretins
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
Nu se cunosc date despre părinții lui. Au existat supoziții că ar fi fost fiul nelegitim al împărătesei Carlota a Mexicului (cu generalul Alfred Van der Smissen) sau al fratelui acesteia, regele Leopold al II-lea (cu amanta lui poloneză). Van der Smissen a părut tot timpul un tată posibil datorită asemănării mari dintre el și Weygand. În 2003, ziaristul francez Dominique Paoli a pretins că a găsit dovezile conform cărora tatăl lui Weygand a fost într-adevăr van der Smissen
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
lui poloneză). Van der Smissen a părut tot timpul un tată posibil datorită asemănării mari dintre el și Weygand. În 2003, ziaristul francez Dominique Paoli a pretins că a găsit dovezile conform cărora tatăl lui Weygand a fost într-adevăr van der Smissen, dar că mama ar fi fost Mélanie Zichy-Metternich, doamnă de onoare a Carlotei și fiică a cancelarului austriac Klemens Wenzel von Metternich. Paoli afirmă de asemenea că Weygand s-ar fi născut pe la mijlocul anului 1865, nu în ianuarie
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
de Sunderland până în 1857 și Marchiz de Blandford între 1857 și 1883, a fost nobil britanic. Marlborough a fost fiul cel mare a lui John Spencer-Churchill, al 7-lea Duce de Marlborough și a soției acestuia, Lady Frances Anne Emily Vane, fiica lui Charles Vane, al 3-lea marchiz de Londonderry. A fost fratele mai mare al lui Randolph Churchill, care a fost tatăl lui Winston Churchill. A fost educat la Colegiul Eton între 1857 și 1860, apoi a intrat în
George Spencer-Churchill, al 8-lea Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/332492_a_333821]