19,920 matches
-
ale economiei care era Iorga s-a referit vrînd-nevrînd la Vintilă Brătianu, autorul acestui concept de "prin noi înșine" în termenii următori: "Vintilă Brătianu a ținut un discurs demn de un birocrat expert într-ale finanțelor"64. Unii experți au acuzat sistemul lui Brătianu pentru motivul că înfăptuia industrializarea, dar nu obținea rezultate cum erau cele ale Elveției, Danemarcei, Olandei sau ale zonei boemiene a Cehoslovaciei, pentru că acolo industrializarea putea fi realizată "fără ruptură". Dacă ruptura putea fi evitată în țările
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
puritană! Iorga era cel aflat cel mai aproape de puritanism, astfel că relativismul rămîne în picioare. Cu atît mai mult cu cît corupția de toate felurile era atît de răspîndită, începînd cu Coroana (și de aici pînă jos). Cei care îl acuzau acum pe Iorga îl împroșcau cu noroi pe un om (proverbial de curat) de faptul că "s-a vîndut evreilor...". Așa cum o numeau membrii familiei Iorga în discuțiile cu autorul acestei cărți 138. Mahalaua bucureșteană a început să exagereze contribuțiile
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
radicalizat, cu moralitatea (și sărăcia) lui la limită adevărul? Nu era mai convenabil să declare că "Învățătorul națiunii", "Apostolul" (fostul "Apostol") era în solda lui Blank? Bursa bucureșteană de bîrfe a început să împrăștie povești și mai fantastice: Iorga era acuzat că era "vîndut și altor bănci evreiești" (cele ale lui Berkowitz, Lowey și Braunstein) și că făcea parte din Consiliul de Administrație al acestor bănci 140. Toate aceste acuzații nu aveau nici o bază. Regimul liberal le-a susținut cu înverșunare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
așa cum spera Eliade). Eliade continua presupunînd că Iorga nu-și studia sursele, citind doar titlurile capitolelor cărților pe care le cita (sau, uneori, doar indexurile); gîndindu-se astfel mai curînd după instinctul său istoric în loc să facă muncă de cercetare. Iorga era acuzat și de superficialitate, dezamăgindu-l pe Eliade. "Iorga nu-și schimbă metoda istorică". El își încheia recenzia la primul volum al Sintezei lui Iorga cu speranța că, întrucît volumul următor urma să se ocupe de domeniul lui Iorga, Istoria Bizanțului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Trăiască Cuza!" În ciuda reconcilierii sale cu Iorga, Cuza nu avea o influență restrictivă. Cu toate acestea, în 1931, atunci cînd Iorga le-a cerut trupelor să facă uz de arme la nevoie ca să stăvilească violența studenților, ziarele antisemite l-au acuzat că "vrea vărsare de sînge!" În februarie 1932, asociația "studenților și patrioților" cerea instaurarea unui guvern Cuza și "masacrarea evreilor". În cele din urmă, tulburările au dus la o grevă generală a studenților, ceea ce l-a făcut pe Iorga să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
toți studenții sînt politizați", a intervenit pe lîngă Tătărăscu și Guvern în legătură cu seriozitatea pericolului pe care îl reprezenta Legiunea, a cerut un concediu, l-a învinuit în Cameră pe Cuza că este împotriva lui și în favoarea lui Hitler și a acuzat guvernul de lașitate. Radicalii de dreapta au replicat, declarînd că "Iorga a pierdut legătura cu tineretul". O avalanșă de amenințări legionare cu moartea s-a abătut asupra lui, iar Legiunea i-a organizat un simulacru de "funeralii" la Vălenii de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Ceea ce l-a înfuriat și mai mult pe Iorga, care a creat o nouă definiție: "fildermanismul". Abia acum a intrat Iorga ("luptătorul") în luptă, scriind o nouă serie de articole asupra chestiunii evreiești: "Semănătorii ruinei și pustiului". El i-a acuzat pe evrei de provocarea unui dezastru ecologic, susținînd că antreprenorii evrei defrișau pădurile României fără să asigure replantări. Au urmat și alte acuzații de abuzuri capitaliste. Capitaliștilor evrei le păsa numai de bani, fără nici un respect față de frumos. Oferea drept
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui Maniu și a partidului acestuia. I-a promis de mai multe ori lui Maniu că "regele îl va distruge". Maniu și Legiunea au încheiat o alianță electorală pentru a da la iveală abuzurile comise în timpul alegerilor. Iorga l-a acuzat pe Maniu că încearcă să "inducă în eroare tineretul cuminte" (un epitet neobișnuit de expeditiv ca să fie folosit la adresa Legiunii)42. Exista un dezacord clar între Iorga și goga-cuziști în privința politicii externe și a antisemitismului lor comun. Cu toate acestea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cîteva săptămîni la cîteva zeci de mii de duri înarmați. Un val scandalos și fără precedent de jaf, distrugeri turbate, șantaj și teroare a cuprins întreaga țară. Pe măsură ce excesele creșteau în intensitate, Iorga a primit o scrisoare în care era acuzat că "s-a pus în slujba unei campanii care pregătea o distrugere de proporții cosmice". A replicat prompt că "orice nedreptate și orice violență sînt străine de mine, dar că totuși sînt român". Intelectualii evrei au făcut apel la Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat de Codreanu. Iorga a scris un editorial violent, acuzînd Legiunea de acțiuni subversive în legătură cu funcționarea restaurantelor legionare. Codreanu i-a răspuns lui Iorga prin două scrisori. Doamna Liliana notează în Jurnalul ei (la 27 martie 1938): "Tata a primit o scrisoare de la Codreanu, datată din 17 martie", în care
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga a început să traducă Istoria românilor în limba franceză, dar aceasta nu a fost niciodată tradusă în întregime. Criticii acestor zece volume monumentale susțin că Iorga nu a analizat cu atenție faptele prezentate; dar, deoarece protagoniștii Școlii noi îl acuzaseră că scrie doar bazîndu-se pe intuiție, fără o documentație suficientă, Iorga și-a însoțit concluziile din cadrul acestor zece volume cu cea mai densă documentație, alcătuită din miile de documente adunate de el pe parcursul cercetărilor sale. Putem găsi în aceste zece
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul unei cooperări internaționale în contextul deja discutat mai sus. Iorga a fost adesea acuzat de inconsecvență și de înclinație spre paradox. Paradoxuri, da, dar nu au existat nici inconsecvențe și nici contradicții în activitățile sale dacă avem tot timpul în fața ochilor credința sa sămănătoristă. Iorga a fost foarte consecvent în naționalismul său cultural, toate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
toate aparentele inconsecvențe și contradicții fiind tactici puse în slujba strategiei sale sămănătoriste. Un politician mult mai bun decît Iorga, Bismarck, atunci cînd a pus capăt așa-numitei Kulturkampf ca să nu se ajungă la divizarea nouîntemeiatului Reich și a fost acuzat de "inconsecvență" și "că se contrazice", a replicat: "O voi face din nou!" Ceea ce voia să spună arhitectul politicii realiste era că el prefera războiul împotriva Franței sau a Austriei unui război civil. Dar dacă Iorga ar fi avut o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a descris întoarcerea unor ostași români răniți din Bulgaria. Ajunși noaptea, au cerut adăpost la un conac boieresc. Au fost insultați murdar de către servitori și alungați în ciuda rănilor lor sîngerînde. "Timpul", 28 decembrie 1877 65 Antijunimiștii (în special liberalii) îl acuzau pe Eminescu de "filogermanism", dobîndit datorită educației sale și a "procesului său formativ spiritual". Vezi Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu și romantismul german, București, 1986. Ștefan Zeletin îl considera pe Eminescu cea mai mare figură a reacției românești împotriva clasei burgheze române
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acesta ca să-și convingă basarabenii să voteze revenirea Basarabiei la România. Lui Iorga îi convenea să uite că Stere a început să colaboreze cu germanii numai după ce negocierile infamului Stürmer von Jagow au ajuns de notorietate publică. El l-a acuzat pe Stere de Lese-majesté, uitînd că Regele Ferdinand îl decorase pe acesta pentru meritele lui în unirea Basarabiei cu România 39 Profesorul Iorga și-a continuat campania împotriva lui Stere terorizîndu-i pe toți politicienii (printre care și pe Maniu) ca să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
posesivitate, dorința de a înșfăca și de a reține, care nu se manifestase în gândurile mele mai recente legate de Lizzie. Poate că fusese un miracol, sau poate mai curând o lipsă de imaginație, acea „idee abstractă“ de care mă acuzase ea. Asemenea reflecție nu făcea decât să-mi sporească iritarea împotriva lui Gilbert. Mă determina să accentuez și să definesc un instinct care până atunci fusese sublim de generos și de vag. Ciorovăiala dintre noi era meschină și lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stradă, poate că nu m-ai recunoscut? — Da. Te-am văzut acum vreo trei săptămâni. Te-am recunoscut. Nu te-ai schimbat. Nu am avut forța să-i răspund: „Nici tu nu te-ai schimbat“, deși mai târziu m-am acuzat singur pentru că n-am spus-o. Oare cât suferă femeile când își pierd frumusețea, în ce măsură își dau seama? Dar pe moment m-a prins în gheară și m-a înspăimântat un alt gând: — Și dacă m-ai recunoscut, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un miracol de iubire păstrată cu sfințenie. Și cât de limpede curgea acest izvor din trecutul îndepărtat! Da, va trebui să ne culegem în liniște trecutul, să-l culegem într-o tacită înțelegere, fără crize și drame, fără să ne acuzăm sau să ne disculpăm, fără conflicte. Și ce miraculos de posibil părea totul, acest tăcut proces de răscumpărare, în timp ce recapitulam mica noastră conversație din biserică, atât de pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ai părăsit. — Era convins că ne-am menținut în legătură. Credea că ne întâlnim în secret. Hartley, cu ochii acum uscați și privirile ațintite în gol, părea, cu expresia ei de jale și fruntea palidă și brăzdată, aproape să mă acuze. — Hartley, iubito, oamenii nu pot crede lucruri total nebunești, pentru care nu există nici un fel de dovadă. Trebuie să știe că nu ne-am mai întâlnit. — Cum ar putea ști? Eram singură toată ziua, uneori chiar toată noaptea. El se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu pot să mă întorc acasă, o, de ce-am fost atât de nesăbuită, de smintită, e exact ce fac întotdeauna, înrăutățesc lucrurile, le fac să pară și mai groaznice, ar fi trebuit să știu cât e ceasul. Nu te acuza singură, încearcă să vezi lucrurile altfel, nu ți-ai luat ceasul dinadins, ca să te lași în mâinile mele, și acum ți-ai creat condiții imposibile, nu te mai poți întoarce, deci cu atât mai bine! Nu trebuia să vin aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fărâme. Iar eu am fost evacuat prin bombardament. Ea a plecat. Nici măcar nu știu unde este. — Nu-i aici, dacă asta ți-ai imaginat. — O, nu... Presupun că mă socotești pe mine vinovat. Asta ai venit să-mi spui? — Nu, nu. Nu acuz pe nimeni. Destinul, sau poate că Dumnezeu, sau poate că eu însumi. Bătălia vieții și felul în care te lupți. Cine m-a recrutat pe mine în această luptă, a făcut o mare greșeală. Acum că a plecat, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mamă, nu i s-a îngăduit așa ceva? Dar ce-și puteau spune? — Noi n-am știut unde ești, unde ai plecat, am încercat și am tot încercat să te regăsim, am încercat, am întrebat... Îi vorbea ca și cum Titus ar fi acuzat-o că nu reușise să-l găsească. — Da, da, sunt bine, mă simt foarte bine, sunt bine, răspunse el unei întrebări care nu-i fusese încă pusă. — Ești bine și-ți vezi de munca ta, sau ești încă... unde locuiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce s-a întâmplat.) Am ademenit-o să urce în mașina mea, spunându-i că Titus se afla la mine acasă, ceea ce era un fapt real. Când a sosit la mine, am încuiat-o. Așadar, ai fost îndreptățit să mă acuzi că am «răpit-o». Nu a încetat o clipă să-mi ceară să se întoarcă la ea acasă. E de la sine înțeles că nu am avut «relații» cu ea. S-a împotrivit tot timpul la toate propunerile și planurile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scrisori mi-a înghițit toată seara. Era, într-adevăr, o scrisoare dificilă și forma ei finală era departe de a mă mulțumi. Prima versiune fusese mai belicoasă, dar James, căruia i-o arătasem, mi-a atras atenția că dacă-l acuz pe Ben că-i un despot și un tiran, ar putea reieși că Hartley s-a plâns de el. N-aș fi putut justifica asemenea acuzații fără să arunc o umbră asupra „loialității integrale“ pe care jurasem, comițând un sperjur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semn prevestitor de rele. Dar ce va urma? Ce face un om, într-o societate civilizată, când cineva încearcă să-l asasineze? Nu mă puteam adresa justiției, și nu numai din lipsa oricărei dovezi. N-aș fi putut să-l acuz pe soțul lui Hartley într-un tribunat public și să las ca vulgaritățile legii să mânjească situația noastră. Și nici nu mai puteam gândi să mă duc cu prietenii mei și să-i facem lui Ben vreun rău. Însă aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]