12,919 matches
-
reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de înaintarea în aval ale aliaților. Comandanții americani Bradley, Hodges și Collins au ajuns la concluzia că cel mai scurt drum spre baraj traversează pădurea. Istoricii militari sunt de altă părere însă. Istoricul american Charles B. MacDonald a descris acțiunile din pădurea Hürtgen ca fiind „o bătălie prost concepută și esențialmente inutilă, care putea fi evitată”. Pădurea Hürtgen ocupă o regiunea accidentată dintre
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
împăratul Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman și episcopul principe Filip de Freising au ratificat un contract, prin care granița Tirolului s-a mutat până la un kilometru de sudul satului. În anul 1633, Tirolul a obținut dreptul pentru construcția unui baraj de apărare pe pasul Scharnitz împotriva avansului suedezilor pe timpul Războiului de Treizeci de Ani, numit în cinstea prințesei Claudia de Medici "Porta Claudia". Resturile fortificații pot fi văzute și astăzi. Prin tratatul de la 29 octombrie 1656, bucata de teritoriu din
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
de pe Nistru (în ) este o (CHR) aflată în construcție pe cursul superior al Nistrului, lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care creează rezervorul inferior al hidrocentralei, a fost finalizat. Aprobarea construcției CHR de pe Nistru a avut loc în 1988, construcția începând în același an. Trei ani
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]
-
lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care creează rezervorul inferior al hidrocentralei, a fost finalizat. Aprobarea construcției CHR de pe Nistru a avut loc în 1988, construcția începând în același an. Trei ani mai târziu, în 1991, construcția a fost suspendată din cauza lipsei de finanțare drept urmare a
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]
-
în Germania nazistă în al doilea război mondial. În contrast cu acțiunea și dramă descrisă în film, transportul de artă pe care germanii au încercat să-l scoată din Paris la 1 august 1944 a fost oprit de Rezistență franceză cu un baraj nesfârșit de documente și din cauza birocrației și nu a mers mai departe decât până într-un depou la câteva mile în afara Parisului. Interceptarea efectivă a trenului a fost inspirată de evenimente din viața reală din jurul trenului nr. 40.044 care
Trenul (film din 1964) () [Corola-website/Science/335308_a_336637]
-
munte ale regiunii nord-estice (Moldova și Maramureș): Bistrița cu afluenți, Trotuș, regiunea superioară a Dâmboviței și Ialomiței, regiunea superioară a Bicazului la Lacul Roșu. Este o specie mai rară ca zglăvoaca comună. Sporadic în cursul superior al Nistrului și sub barajul Novodnestrovsc. Duce o viață asemănătoare cu zglăvoaca comună. Este o specii de apă dulce, trăiește în râuri și lacuri de joasă altitudine cu apă rece, limpede, curată, bine oxigenată, cu fundul pietros sau nisipos. Este moderat eurihalină, și poate fi
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
parte din arealul său de distribuție. La nivel local există populații amenințate de poluare, mai ales de deversările de ape reziduale de origine organică, și de schimbările de mediu, cum ar fi modificarea albiilor, crearea de obstacole în calea migrației (baraje, diguri) și retragerea excesivă a apei în timpul perioadelor cu debit scăzut. În România și Republica Moldova este o specie rară și pe alocuri vulnerabilă cu declin numeric continuu. În România au fost desemnate mai multe situri pentru conservare porcușorului de nisip
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
capacității sale de adaptare la diferitele situații istorice, fără a-și schimba însă natura. Confruntându-se cu acest adevăr incomod - barbaria bântuie umanitatea - Gérard Rabinovitch lucrează la fundamentarea unei etici a deziluziei, o etică care permite persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care este constitutivă speciei umane. Gérard Rabinovitch își aprofundează și își ilustrează reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
Escadrilei 149 a fost singura care a reușit să lanseze bombele împotriva vaselor din portul Wilhelmshaven. Au fost lansate șase bombe de 500 de livre (225 kg). Nu se știe dacă bombele au atins vreo țintă. După ce bombardierele ieșiseră din barajul antiaerian, formațiile erau dezorganizate. Formațiile lui Kellett și Harris erau în bună ordine, dar avionul comandantului Guthrie era mult în fața restului Escadrilei 9, iar Escadrila 37 din spatele formației făcea eforturi să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au mai menținut formația organizată. "Oberleutnant" Johannes Steinhoff, pilotând un avion Bf 109D din cadrul 10.("Nacht")./JG 26, escortat de doi camarazi din II./JG 77, au atacat la 13:30 atacat un grup de bombardiere britance imdediat după încetarea barajului de artilerie. Steinhoff a raportat doborârea a două bombardiere, iar camarazii lui doborârea a încă cinci. Cel care a doborât primul bombardier era "Unteroffizier"ul Heolmayr.. La 13:40, o formație de două avioane Bf 110 din cadrul ZG 26 condusă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
raza de acțiune și capacitatea de încărcare ale bombelor mai mari decât ale B-17, dar în schimb nu putea să mențină formația de zbor la altitudini mai mari de 21.000 picioare, ceea ce îl făcea mai vulnerabil la focul de baraj al artileriei antiaeriene și la atacurile avioanelor de vânătoare. Comandamentul american nu luase în considerație nevoia pentru dotarea cu avioane de vânătoare cu rază lungă de acțiune în 1942 și, la fel ca RAF, considerase că bombardierele vor putea tot
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cele două brațe (râul Mare și Râul Mic); Cugir (cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
cu afluenții Râul Mic, râul Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Strei și Sasul); Lotrioara (cu afluenții Valea Ursului și Sterpu) și bazinul superior al Lotrului. Pe suprafața teritorială a sitului se află trei lacuri de acumulare: Barajul Oașa (lac de acumulare executat pe râul Sebeș), Barajul Negovanu (pe râul Sadu), Barajul Vidra (pe râul Lotru); precum și câteva lacuri de origine glaciară (Iezerul Șurianul, Iezerul Mare, Iezerul Mic). Aria naturală „Frumoasa” a fost desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
eleve ale Școlii Sportive Piatra Neamț care au fost angajate la Combinatul de Fibre Sintetice Săvinești, astfel încât, pentru prima dată, două treimi dintre handbaliste erau angajate ale uzinei. Echipa a câștigat în mod constant Campionatul Județean și a jucat meciuri de baraj, dar abia în 1976 a reușit să promoveze în Seria I a fostei Divizii B, actuala Divizie A. Începând din 1979, echipa și-a desfășurat meciurile de pe teren propriu în nou-construita Bază Sportivă Relonul, în apropierea pieței centrale din oraș
AS FibrexNylon Săvinești (handbal feminin) () [Corola-website/Science/333572_a_334901]
-
de contact a Subcarpaților Prahovei cu prelungirile sudice ale Munților Baiu), ocupând teritoriile administrative ale comunelor: Bertea, Brebu, Secăria, Șotrile și Valea Doftanei; și cel al orașului Comarnic. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ102L care leagă localitatea Seciuri de Barajul Paltinu; baraj (aflat în arealul sitului) construit între anii 1968-1971, pe valea râului Doftana. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr.
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
a Subcarpaților Prahovei cu prelungirile sudice ale Munților Baiu), ocupând teritoriile administrative ale comunelor: Bertea, Brebu, Secăria, Șotrile și Valea Doftanei; și cel al orașului Comarnic. Aceasta este străbătută de drumul județean DJ102L care leagă localitatea Seciuri de Barajul Paltinu; baraj (aflat în arealul sitului) construit între anii 1968-1971, pe valea râului Doftana. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de zbor să fie de necontrolat. Acest dispozitiv a fost folosit pentru prima oară pe 18 august 1940. Pe lângă aceste parașute cu cabluri, au mai fost folosite baloane de baraj de care au fost atașate cabluri tăietoare, capabile să smulgă aripile bombardierelor. În dimineața zilei de 18 august, condițiile de zbor erau ideale - cer fără nori și un soare strălucitor. Albert Kesselring, aflat la cartierul său general de la Bruxelles, a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au fost avariate. Mai multe clădiri au fost distruse iar două hangare avariate. În schimb, nu au existat victime umane. Bombardamentul în picaj fusese precis, nefiind lansată nicio bombă în afara instalațiilor militare. De asemenea, au fost doborâte 10 baloane de baraj, iar alte două au fost avariate. Atacul escadrilelor RAF Nr. 43 și 601 a dezorganizat raidul german împotriva Thorney Island, iar distrugerile provocate de bombardament nu au fost atât de grave. Două hangare și două clădiri au fost grav afectate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avut ca rezultat o influență puternică asupra familiei regale. Andong fost site-ul de lupte intense în timpul războiului din Coreea de la începutul anilor 1950, în bătălia de la Andong. Deși orașul a fost aproape distrus, a fost reconstruit rapid. În 1976 Barajul Andong a fost construit, oferind orașului o sursă sigură de energie electrică. Andong are alimente celebre locale, originare din oraș, cum ar fi heotjesabap, Andong jjimdak, Andong soju (un vin de orez), Andong sikhye (un punch), Geonjin guksu (un fel
Andong () [Corola-website/Science/333137_a_334466]
-
a testa apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a trimis navele sale țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau încontinuu. Nava-țestoasă s-a desprins în mai multe nave, surprinzându-i pe japonezi. Temând-se că soldații japonezi s-ar retrage te uscat și în munți făcând raiduri asupra unui sat coreean ca să se răzbune, amiralul Yi a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de pământ. Patru alte buncăre erau în construcție la începerea războiului. Pe lângă acestea, lucrările defensive în zonă constau în tranșee, obstacole antitanc și antipersonal, garduri de sârmă ghimpată și mine. De asemenea existau planuri pentru inundarea zonei folosind acumulările din barajele de pe râurile Biebrza și Narew, dar vara din 1939 a fost una din cele mai secetoase din istoria Poloniei și nivelul apelor era foarte scăzut. Deși nu toate buncărele erau gata la începutul războiului liniile defensive poloneze erau bine pregătite
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Malamocco (pentru zona industrială). Gurile de intrare sunt în curs de reconfigurare majoră prin proiectul Mose, cu crearea de diguri noi pentru a reduce influența vântului scirocco și de porturi de refugiu și bazine capabile să asigure traficul, precum și de baraje mobile contra acqua alta. În 2006 , portul a avut un trafic de 30.936.931 tone, cu circa 14.541.961 tone în sectorul comercial, cu 316.641 TEU (Twenty-Foot Equivalent Unit) și 1.453.513 pasageri, 5.033.484
Portul Veneția () [Corola-website/Science/333403_a_334732]
-
înceată, în principal datorită rezistenței germane, în special din pădurea Hürtgen, zonă prin care s-au dat principalele lupte. Spre mijlocul lunii decembrie, aliații au atins în cele din urmă cursul Rurului și au încercat să își asigure controlul asupra barajelor. În aceste momente, germanii au lansat propria lor ofensivă, "Wacht am Rhein". Pentru stăvilirea Ofensivei din Ardeni, ofensiva aliaților a trebuit oprită până în februarie 1945. În iunie 1944, aliații au executat debarcarea din Normandia și au deschis al doilea front
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]