13,186 matches
-
dar pentru a face asta relatează întâi o alta (o copie nemodificată a povestirii "Remembering Siri" apărută în "Prayers to Broken Stones", despre care Simmons menționează că a oferit sămânța în jurul căreia au fost create "Hyperion" și "Căderea lui Hyperion"). Bunicii Consulului au fost Merin Aspic (de pe Lusus) și Siri (de pe frumoasa lume oceanică Maui-Legământul). Aspic a semnat un contract pe termen lung de a face o serie de călători pe Maui-Legământul pentru a construi un teleproiector (cu toate implicațiile date
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
a fost mare iubitoare de știință și natură, precum și poezie și muzică. În timp ce erau în Japonia, Maria Gabriela s-a îmbolnăvit grav. După întoarcerea în Bavaria, ea a suferit o intervenție chirurgicală pentru apendicită după care s-a recuperat complet. Bunicul lui Rupert, Luitpold, a devenit de facto conducător al Bavariei când atât regele Ludwig al II-lea al Bavariei cât și succesorul său Otto, au fost declarați nebuni în 1886. Constituția Bavariei a fost modificată la 4 noiembrie 1913 pentru
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
din orașul Starnberg, și la casa familiei din apropiere de Lindau. Educația a fost tradițională și conservatoare. A devenit primul membru al Casei Regale a Bavariei care a urmat o școală publică - atunci când a fost educat la "Maximilian-Gymnasium" din München. Bunicul lui Rupert, Luitpold, a devenit de facto conducător al Bavariei când atât regele Ludwig al II-lea al Bavariei cât și succesorul său Otto au fost declarați nebuni în 1886. În urma acestor evenimente, poziția lui Rupert s-a schimbat, deoarece
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
semn clar pentru susținerea Prințului Moștenitor. A murit la "Schloss Leutstetten" în 1955, la vârsta de 86 de ani; a fost tratat ca un monarh decedat și a primit funaralii de stat. A fost înmormântat la Theatinerkirche în München, lângă bunicul său Prințul Luitpold și str-străbunicul său, regele Maximilian I Iosif de Bavaria, între prima soție, Ducesa Marie Gabrielle de Bavaria și fiul cel mare, Prințul Luitpold.
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
a fost un prinț bizantin și ultimul guvernator al cetății Salonic cu titlul de despot ("despotēs"), între 1408 și 1423. Andronic Paleologul a fost un fiu al împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul și a soției acestuia Elena Dragaș. Bunicul matern a fost prințul sârb Constantin Dragaš. Printre frații săi se numărau împărații Ioan al VIII-lea Paleologul și Constantin al XI-lea Paleologul, precum și Teodor al II-lea Paleologul, Dimitrie Paleologul și Thomas Paleologul, care au domnit ca despoți
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
și a crescut în Los Angeles, California. Tatăl ei, Iosif, este de origine americano-liberian, iar mama ei, Natasha, este evreică (de origine rusă și poloneză). Tatăl Katerinei Graham a fost un și nașul a doi dintre copiii lui Quincy Jones. Bunicul ei a fost ambasador al ONU. Părinții ei au divorțat când ea avea cinci ani. Are un frate vitreg, Yakov, născut în Tel Aviv, Israel. a fost crescută în religia iudaică, a mamei sale, și a urmat școala ebraică. Ea
Katerina Graham () [Corola-website/Science/329659_a_330988]
-
mănăstire lângă Livorno, Italia, unde călugărițele sărbătoreau ziua sfântului Antoniu, fiind 19 martie. La mănăstire copilul este crescut până la vârsta de 10 ani. Apoi, acesta ajunge ucenicul unui negustor, John Bonnyfeather (Edmund Gwenn), care fără a ști este de fapt bunicul său adevărat. John îi dă numele "Anthony Adverse", din cauza adversității din viața copilului. Dar adversitatea lui abia a început, în timp soarta îl va duce în Cuba, Africa și la Paris. Inițial, pentru rolul titular au fost luați în considerare
Anthony Adverse () [Corola-website/Science/329808_a_331137]
-
nivelului cultural și moral al țăranilor români din Transilvania. Străbunicul său a fost revoluționarul pașoptist Iacob Deleu (1804-1880), care a luptat în armata împărătească și, întors acasă în 1848, în toiul evenimentelor revoluționare, s-a alăturat armatei lui Avram Iancu. Bunicul său, Daniel Deleu, a fost fruntaș de seamă al mișcării cultural-naționale românești sălăjene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ioan Sima a copilărit în Pericei, comună din apropierea Șimleului Silvaniei. Școala elementară a urmat-o în satul natal
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
o aură de mister (fern - îndepărtat, greu de ajuns și de pătruns), prospețimea, limpezimea și meandrele unui pîrâiaș de munte (bach), definind personalitatea omului și maestrului Ioan Fernbach, ce dezvăluie mereu noi și noi chipuri nebănuite, în aparenta sa nestatornicie. Bunicul din partea mamei a fost un bun clarinetist, iar sora sa, Felicia, a început să cânte, mai întâi, la acordeon (instrument tradițional al șvabilor), iar, apoi, a studiat pianul, instrument ce ocupa un loc de cinste în casa familiei Fernbach. Hansi
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Cuteanu, la Școala de muzică din strada Ungureanu. Își amintește de tratamentul dur pe care îl aplica profesorul său tuturor elevilor și de exigența acestuia. Odată, a fost pe cale chiar să abandoneze studiul viorii din această cauză. I-a spus bunicului său că nu mai vrea să cânte la vioară, însă, nu vrea să renunțe la a face muzică și vrea să studieze clarinetul. Și așa, au pornit-o amândoi, bunic și nepot, din poartă în poartă, pe la vecini, să întrebe
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
să abandoneze studiul viorii din această cauză. I-a spus bunicului său că nu mai vrea să cânte la vioară, însă, nu vrea să renunțe la a face muzică și vrea să studieze clarinetul. Și așa, au pornit-o amândoi, bunic și nepot, din poartă în poartă, pe la vecini, să întrebe dacă nu are cineva un clarinet de vânzare. Negăsind clarinet, s-a văzut nevoit să se reîntoarcă la vioară. Privind retrospectiv, cu maturitatea omului care a trăit și și-a
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh Karel Schwarzenberg) precum și succesorul lui, contele Ottokar Czernin, din 25 octombrie 1913 până în 27 august 1916 (apoi ministru al afacerilor externe în perioada 1916 - 1918). Urmare a stării de război dintre Austro-Ungaria și România, postul nu
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
consort portugheze. A fost a doua și una dintre singurele două regine consort ale Portugaliei care nu au fost prințese străine. Eleanor a fost fiica Infantelui Fernando, Duce de Viseu și a celei de-a doua soții, Beatrice a Portugaliei. Bunicii materni au fost Infante Joăo al Portugaliei și Isabella de Braganza. Sora Eleonorei, Isabella de Viseu, s-a căsătorit cu Fernando al II-lea de Braganza, care mai târziu a fost acuzat de trădare și executat de soțul Eleonorei, regele
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
și dedicate Sfintei Cruci. Biserica a fost planificată de la început ca loc al mormântului magnific al împăratului Maximilian I. Planurile pentru biserica-hală au fost executate de arhitectul Andrea Crivelli din Trento. Constructorul a fost Nikolaus Türing cel Tânăr, al cărui bunic originar din Memmingen a creat Acoperișul Auriu, iar după moartea lui Türing lucrările au fost continuate de Marx della Bolla. Interiorul bisericii este dominat de mormântul gol al împăratului Maximilian I, în jurul căruia se află grupate 28 de statui din
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
și Apolinarym Szeluto. Este considerat a fi unul dintre cei mai mari compozitori polonezi, alături de Frédéric Chopin. Szymanowski provine dintr-o familie poloneză stabilită în Ucraina de la Nipru încă din secolul al XVIII-lea. Satul Tymoszówka a fost moștenit de bunicul său, Feliks Szymanowski. Familia mamei (din casă de Taube) provenea din Kurlandia. Membrii familiei din care provine compozitorul au arătat un interes deosebit față de muzică: bunicul cântă la pian și violoncel, fratele Feliks era pianist iar sora, Stanisława Szymanowska-Korvin, soprana
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
de la Nipru încă din secolul al XVIII-lea. Satul Tymoszówka a fost moștenit de bunicul său, Feliks Szymanowski. Familia mamei (din casă de Taube) provenea din Kurlandia. Membrii familiei din care provine compozitorul au arătat un interes deosebit față de muzică: bunicul cântă la pian și violoncel, fratele Feliks era pianist iar sora, Stanisława Szymanowska-Korvin, soprana. La vârsta de 7 ani, Karol a început școlirea acasă, punând accentul pe muzica. Activitatea fizică i-a fost limitată datorită unui mic handicap la picior
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
fost un important umanist, teolog și scriitor polonez, din perioada renascentistă. A fost numit "„tatăl democrației polone”". A fost fiul lui Jakub, primar al Wolbórz-ului, căruia i se spunea „Frycz”, poreclă ce provenea de la cel de-al doilea nume al bunicului său, Andrzej Fryderyk. Familia Modrzewski făcea parte din nobilimea poloneză (unii autori consideră ca făcea parte din nobilimea scăpătată) și deținea titlul ereditar de primar al Wolbórz-ului. La vârsta de 11 ani, Modrzewski pleacă la Cracovia pentru a învăța la
Andrzej Frycz Modrzewski () [Corola-website/Science/328112_a_329441]
-
(n. 10 iunie 1835 în Lublin, d. 31 martie 1880 în Moscova) a fost un compozitor și violonist polonez. Bunicul lui Wieniawski, Herszek Mejer, a fost bărbier-chirurg în cartierul evreiesc Wieniawa din Lublin. Tatăl, Wolf Helman (Tobias Rufe Pietruszka) și-a schimbat numele în Tadeusz Wieniawski, după numele cartierului în care locuia, pentru a se integra în mediul polonez. Înainte de
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
numele de Rainulf, el a fost uneori numit ca Rainulf al III-lea. Soția sa, Matilda, era sora lui Roger al II-lea al Siciliei. Rainulf II a fost fiul lui Robert, conte de Alife și de Caiazzo, cu Gaitelgrima. Bunicul său a fost Ranulf I de Alife, frate al lui Richard I de Capua. În iulie 1127, ducele Guillaume al II-lea de Apulia a murit. Contele Roger al II-lea de Sicilia a considerat că ducatul îi revine de
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
un rol politic important, fiind una dintre cele trei familii puternice din Sevilia. Familia sa e emigrat în Tunisia, după căderea Seviliei în mainile Reconquistei (1248). În timpul dinastiei tunisiene hafside, familia sa a deținut câteva funcții politice. Totuși, tatăl și bunicul său părăsesc viața politică, urmând a se dedica unui ordin mistic. Și-a pierdut părinții în timpul marii ciume ce a lovit Tunisul în 1348-1349. Originea și situarea înaltă a familiei sale i-au permis lui Ibn Khaldun să studieze cu
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul antecesorilor săi. Cu toate acestea, sănătatea sa era fragedă și în curând a căzut bolnav. În cele
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Brătianu”, în Pitești, Costin Petrescu s-a transferat la o școală din București, în urma unor neînțelegeri pe care le-a avut cu tatăl său. Costin Petrescu a avut legătură cu pictura încă din copilărie, deoarece atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari. Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile "Școlii de Belle Arte", sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
care să îi fie dat Constanței ca succesoare, în cazul eventualului deces al lui Henric fără moștenitori. Această prevedere se va dovedi, contrar așteptărilor sale, fatală regatului normand. Neavând posibilitatea de a reînvia visul unui imperiu african (atât de drag bunicului său, Roger al II-lea), Guillaume și-a direcționat atacul asupra Egiptului, de unde sultanul ayyubid Saladin amenința Regatul Ierusalimului. În iulie 1174, 30.000 de soldați au debarcat în fața Alexandriei, însă sosirea lui Saladin i-a silit pe sicilieni să
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
Tancred (n. 1138 - d. 20 februarie 1194), membru al dinastiei normande Hauteville, conte de Lecce, a devenit rege al Siciliei între 1189 și 1194. El a moștenit titlul de "conte de Lecce" de la bunicul său, regele Roger al II-lea, fiind mai cunoscut în literatura de specialitate drept Tancred de Lecce. Tancred era un fiu nelegitim al ducelui Roger al III-lea de Apulia, la rândul său fiul mai vârstnic al lui Roger al
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
24 decembrie 1588 - 10 iulie 1631) a fost regină consort a Poloniei ca a doua soție a lui Sigismund al III-lea Vasa. Constance a fost fiica lui Carol al II-lea de Austria și a Mariei Anna de Bavaria. Bunicii paterni au fost Ferdinand I, Împăratul Roman și Ana de Boemia și Ungaria. Constance a fost, de asemenea, sora mai mică a lui Ferdinand al II-lea, Împăratul Roman, a Margaretei de Austria, Leopold al V-lea de Austria și
Constance de Austria () [Corola-website/Science/327543_a_328872]