14,243 matches
-
cu sfințenie de-a lungul întregii vieți, smerenia inimii și dragostea față de Dumnezeu și față de oameni. Avea o figură blândă, pătrunzătoare și luminoasă, vindecătoare și aducătoare de multă pace. Cel care s-a rugat mult și a lucrat pentru binele credincioșilor cât a trăit pe pământ va continua să se roage și să ne ajute spiritual în drumul spre mântuire și de acolo, din împărăția veșnică a lui Dumnezeu. Era un om deschis, o persoană luminoasă și apropiată de oameni. Privirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
schimbe apa. I-a ajutat pe tineri să urmeze o școală, iar pe bătrâni i-a ajutat cu haine, cu bani, cu medicamente, cu lemne sau le făcea fântână lângă casă. A făcut și multe troițe prin sate. Neuitat de credincioși, de monahii și preoții pe care i-a format, monahul și duhovnicul Teofan al Mănăstirii Cetățuia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, petrece în veșnicie întru împărăția lui Dumnezeu, pe care L-a iubit și L-a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
frumoasă. Din anul 1971 a venit la Cetățuia și nu a mai plecat niciodată. De atunci și până în ultima clipă a vieții s-a rugat, a slujit și a muncit cu dăruire pentru Dumnezeu și pentru semeni. A spovedit mulți credincioși și mulți dintre ei i-au devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la sfinția sa, le
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pentru semeni. A spovedit mulți credincioși și mulți dintre ei i-au devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la sfinția sa, le dădea multe exemple de urmat din pateric, din scrierile Filocaliei, iar ceea ce m-a impresionat pe mine a fost canonul pe care-l dădea tinerilor, acela de a citi în fiecare zi câte trei capitole
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
1880”<footnote Inscripția se găsește pe acest policandru footnote>. Are 16 brațe, făuritorul lui nu-l cunoaștem. În Sfântul Altar, pronaos și pridvor mai sunt câte un policandru de dimensiuni mai mici. Strănile arhierească și domnească, dar și cele pentru credincioși care sunt așezate lângă pereții bisericii sunt lucrate de un meșter din Suceava în anul 1985. În anul 1988 starețul Mitrofan Băltuță a schimbat pardoseala din piatră cu una din marmură. XI. Colecția muzeală din palatul lui Duca Vodă Mănăstirea
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
adresat poliției, unui avocat; s-ar fi ajuns la un proces; daune morale, o mie de chestii; Thomas, temător, se tot gîndea. Nu avea rost să dea Înapoi, Dumnezeu, poate, așezase astfel totul, Își spunea. Nu era chiar atît de credincios Încît să creadă așa ceva, dar Îi trecuse prin minte. Se Încuraja singur. PÎnă spre ziuă, a dat de alte familii - multe - care Îi creșteau fiii, fiicele. Pe mai toate continentele avea urmași. Doar În Australia nici unul. Și un uter de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tot străduiau să dovedească savanții, să se nască iar viață, din care, pînă la urmă, să se ridice iarăși om. O planetă fără oameni. Nu sosise vremea, pentru că, altfel, În dimineața aceea, așa s-ar fi Întîmplat. Oricum, armate de credincioși ar fi fost În stare să pornească ele pîrjolul, pînă cînd cerul ar fi desăvîrșind lucrarea, arzînd, În final, chiar și aceste oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
voie, de nevoie - cu gîndul la un Creator. Care făcuse lumea. Universul. Și pe Creator cine Îl făcuse? Aici se Împotmolea totul. Thomas nu mai pricepea nimic. O minte de om - de fel, mărginită - vroia, În orice, margini. Doar adevărații credincioși vedeau dincolo. Așa spuneau. Se duceau acolo nu atît cu gîndul, cît cu sufletul. Erau cu Dumnezeu, ziceau ei, peste tot. Cu Isus. Numai cu Tatăl, unii. Cu Treimea, alții. Chinezii, de pildă, aveau planeta lor. Coborau de acolo doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Întorcea pe dos și nu se mai putea face nimic. America era condusă de un mulatru, cine și ar fi Închipuit vreodată asta? Urma să aibă și un președinte musulman: cel puțin teoretic, făcînd un calcul al ratei natalității credincioșilor lui Allah pe chiar pămînt yankeu, se ajungea, fie și peste un secol sau două, la o nouă majoritate; și Germania, peste o vreme, putea să aibă un cancelar turc; Franța cunoscuse gloria sub un italian, Rusia speriase lumea sub
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
orice... — Și dumneavoastră nu sunteți tot anarhistă? - o întrebă Augusto pe mătușă, ca să zică ceva. — Eu? E o absurditate ca nimeni să nu comande. Dacă nimeni nu comandă, cine o să asculte? Dumneata nu pricepi că așa ceva e cu neputință? — Puțin credincioșilor, care ziceți că e cu neputință... - începu don Fermín. Și mătușa, întrerupându-l: — Foarte bine, dragă domnule don Augusto, ne-am înțeles. Mi se pare că ești o persoană de foarte bună calitate, bine educat, de familie bună, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mine; nu pot trăi decât rememorându-mi-l sau așteptându-l. Și m-am pripășit atunci în sălașul tuturor iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând un rozariu. Nu-i știu cine sunt, nici ei nu mă cunosc pe mine, dar ne simțim solidari, într-o comuniune intimă. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plicul. Se dădu jos din pat, se spălă, se îmbrăcă, ceru micul dejun, devorându-l numaidecât. „Nu, nu vreau s-o citesc aici“, își zise el. Plecă de-acasă, se duse la biserica cea mai apropiată, și acolo, printre câțiva credincioși care asistau la liturghie, deschise scrisoarea. „Aici va trebui să mă stăpânesc - își spuse el -, pentru că, nu știu, inima-mi spune ceva.“ Și scrisoarea spunea: „Stimate Augusto, când vei citi rândurile acestea, eu voi fi împreună cu Mauricio în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai desparte nimeni de mine; nu vom mai fi separați unul de altul! Vom trăi alături în viață și-n moarte. Tot răul spre bine, oricât de mare ar fi răul și de mic binele, sau invers. Tu, tu ești credincios, Orfeule dragă, tu ești credincios! Presupun ca uneori ai să-ți cauți o cățelușă, dar n-ai să fugi de-acasă din pricina asta, n-ai să mă părăsești din pricina asta; tu, tu ești credincios. Și uite, ca să nu trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu vom mai fi separați unul de altul! Vom trăi alături în viață și-n moarte. Tot răul spre bine, oricât de mare ar fi răul și de mic binele, sau invers. Tu, tu ești credincios, Orfeule dragă, tu ești credincios! Presupun ca uneori ai să-ți cauți o cățelușă, dar n-ai să fugi de-acasă din pricina asta, n-ai să mă părăsești din pricina asta; tu, tu ești credincios. Și uite, ca să nu trebuiască să pleci niciodată, am să aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
binele, sau invers. Tu, tu ești credincios, Orfeule dragă, tu ești credincios! Presupun ca uneori ai să-ți cauți o cățelușă, dar n-ai să fugi de-acasă din pricina asta, n-ai să mă părăsești din pricina asta; tu, tu ești credincios. Și uite, ca să nu trebuiască să pleci niciodată, am să aduc o cățelușă acasă; da, am să ți-o aduc. Căci acum mi-ai ieșit oare în întâmpinare mie, ca să mă consolezi de suferința ce ar trebui să mă-ncerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să ți-o aduc. Căci acum mi-ai ieșit oare în întâmpinare mie, ca să mă consolezi de suferința ce ar trebui să mă-ncerce, sau mă întâlnești la întoarcerea dintr-o vizită la cățelușa ta? Oricum ar fi, tu ești credincios, da, și nimeni nu te va alunga din casa mea, nimeni nu ne va despărți.“ Intră în casă și nici nu se pomeni bine-năuntru, că-n suflet i se dezlănțui furtuna ascunsă sub calmul aparent. Îl invadă un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-ar spune în spaniola populară, orice cristos poate învia, acel antisilogism stă la baza a ceea ce am numit sentimentul tragic al vieții și reprezintă esența agoniei creștinismului. Și toate acestea constituie divina tragedie. Divina Tragedie! Și nu așa cum Dante, credinciosul medieval, proscrisul ghibelin, și-a numit-o pe-a sa: Divina Comedie. Cea a lui Dante era comedie, iar nu tragedie, pentru că în ea exista speranță. În cântul douăzeci din Paradisul e o terțină care ne arată lumina care strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și este și politica. Celălalt mare proscris, cel mai mare fără îndoială dintre toți cetățenii proscriși, ghibelinul Dante, a fost și este și continuă să fie un foarte înalt și foarte profund, un suprem poet și un politician și un credincios. Politica, religia și poezia au fost în el și pentru el un singur lucru, o intimă trinitate. Cetățenia, credința și fantezia lui l-au făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sigur că nu au făcut-o din proprie inițiativă; nu aveau exercițiul unei astfel de îndeletniciri de a face ceva din inițiativă proprie. Toată cariera lor se baza pe ascultarea comenzilor și îndeplinirea lor întocmai și la timp, ca „soldați credincioși ai partidului”. Undeva sus, în preajma lui Ceaușescu, în noaptea aceea, se rupsese lanțul. Probabil că un grup de generali și tehnicieni ai puterii și-au dat seama că trebuie să joace o altă carte dacă vor să câștige și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
miturile antropogenetice nu s-au lipsit de lut în crearea materială a omului, e un fapt deja menționat aici și la îndemâna oricărui om mediu interesat de almanahuri eu-știu-tot și enciclopedii aproape-tot. Nu la fel se întâmplă, de regulă, și cu credincioșii de diferite religii, o dată ce, pe căile organice ale bisericii din care fac parte, ei primesc și incorporează această informație și multe altele de importanță identică sau asemănătoare. Totuși, cel puțin într-un caz, lutul a trebuit băgat în cuptor pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și chiar ce-i mai rău Îl așteaptă. — Te numesc sahib-khabar. — Sahib-khabar, eu, șeful iscoadelor? — Șeful informațiilor din imperiu. Nu răspunde În pripă, nu-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod exemplar, oricare ar fi vinovatul. Cum să afli dacă nu știu ce cadiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Malik Șah, până atunci reticent. Părintele său, Alp Arslan, nu-i recomandase oare să se opună acestui tip de politică? „Când Îți vei fi strecurat pretutindeni iscoadele, Îl prevenise acesta, adevărații tăi prieteni nu se vor teme, pentru că se știu credincioși. În vreme ce mișeii vor fi cu băgare de seamă. Ei vor dori să cumpere iscoadele. Încetul cu Încetul, vei Începe să primești rapoarte defavorabile adevăraților prieteni și favorabile dușmanilor tăi. Or, vorbele, bune sau rele, sunt asemeni săgeților, când tragi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceea ce-l privește pe Hasan, el trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor din divan, Înconjurat de o mână de credincioși. Cu trei zile Înainte de data fatidică, Khayyam vrea, totuși, să Încerce o ultimă mediere. Se duce la Hasan și stăruie să-l vadă, dar i se cere să revină peste un ceas, sahib-khabar fiind la sfat cu vistiernicii. Omar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Între credința mea și aceea a părinților mei. Aceștia m-au Învățat Întotdeauna că ar trebui să Îndurăm răbdători stăpânirea dușmanilor noștri, așteptând să revină imamul ascuns, care va aduce pe pământ domnia dreptății și Îi va răsplăti pe adevărații credincioși. Propria mea credință este că trebuie să acționăm de pe-acum, să pregătim, prin toate mijloacele, venirea imamului nostru În acest ținut. Eu sunt Înaintemergătorul, cel care netezește pământul pentru ca acesta să fie gata să-l primească pe imamul Timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]