14,387 matches
-
Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
pe ultimele două locuri (5 și 6) au retrogradat direct, iar echipele clasate pe locurile 3 și 4 au disputat un turneu de baraj împreună cu formațiile care au terminat sezonul pe locurile 2 și 3 în cele două serii ale Diviziei A. La capătul turneului de baraj, primele două echipe clasate au rămas sau, după caz, au promovat în Liga Națională. Conform clasamentului final al Diviziei A, la turneul de baraj au luat parte CSU Știință București (locul 2 în seria
Liga Națională de handbal feminin 2014-2015, promovare și retrogradare () [Corola-website/Science/334239_a_335568]
-
formațiile care au terminat sezonul pe locurile 2 și 3 în cele două serii ale Diviziei A. La capătul turneului de baraj, primele două echipe clasate au rămas sau, după caz, au promovat în Liga Națională. Conform clasamentului final al Diviziei A, la turneul de baraj au luat parte CSU Știință București (locul 2 în seria A), CS HM Buzău (locul 3 în seria A), CS Măgura Cisnădie (locul 2 în seria B) și CSM Slatina (locul 4 în seria B
Liga Națională de handbal feminin 2014-2015, promovare și retrogradare () [Corola-website/Science/334239_a_335568]
-
meciurile se vor disputa pe teren neutru, echipele fiind împărțite în două grupe de câte trei în care vor juca în sistemul fiecare cu fiecare. Ca și în edițiile anterioare, echipele clasate pe locul 1 în cele două serii ale Diviziei A au promovat direct în Liga Națională. Aceste echipe au fost CS Rapid București, câștigătoare a seriei A, respectiv HC Albă Sebeș, câștigătoare a seriei B, Echipele care au luat parte la turneul de baraj au fost împărțite în două
Liga Națională de handbal feminin 2014-2015, promovare și retrogradare () [Corola-website/Science/334239_a_335568]
-
clasate pe primele 12 locuri s-au calificat automat în sezonul următor. Barajul de promovare-retrogradare a stabilit ultimele două echipe care au luat parte la competiția din 2016-17. În afara celor 10 echipe rămase din ediția anterioară, au mai promovat din Divizia A echipele clasate pe locul 1 în cele două serii. Aceste echipe au fost CS Rapid București, câștigătoare a seriei A, respectiv HC Alba Sebeș, câștigătoare a seriei B. Alte două echipe au fost decise în urma unui turneu de baraj
Liga Națională de handbal feminin 2015-2016 () [Corola-website/Science/334271_a_335600]
-
direct în Divizia A. Echipele care au terminat pe locurile 11 și 12 după ultima etapă a competiției vor disputa un turneu de baraj împreună cu formațiile care au terminat sezonul pe locurile 2 și 3 în cele două serii ale Diviziei A. La capătul turneului de baraj, primele două echipe clasate vor rămâne sau, după caz, vor promova în Liga Națională. Ca și în edițiile anterioare, echipele clasate pe locul 1 în cele două serii ale Diviziei A au promovat direct
Liga Națională de handbal feminin 2015-2016 () [Corola-website/Science/334271_a_335600]
-
cele două serii ale Diviziei A. La capătul turneului de baraj, primele două echipe clasate vor rămâne sau, după caz, vor promova în Liga Națională. Ca și în edițiile anterioare, echipele clasate pe locul 1 în cele două serii ale Diviziei A au promovat direct în Liga Națională. Aceste echipe sunt: CSU Danubius Galați, câștigătoarea Seriei A, și CSM Bistrița, câștigătoarea Seriei B. Echipele care iau parte la turneul de baraj au fost împărțite în două grupe de câte trei. Tragerea
Liga Națională de handbal feminin 2015-2016 () [Corola-website/Science/334271_a_335600]
-
(n. 26 octombrie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 1 Vânători începând cu 26 octombrie/9 noiembrie 1918, distingându
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 1 Vânători începând cu 26 octombrie/9 noiembrie 1918, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 1 Vânători începând cu 26 octombrie/9 noiembrie 1918, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei și în lupta împotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919).
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de artilerie ușoară și patru de artilerie grea). Puterile Centrale au distrus apărarea rusească, și liniile rusești s-au prăbușit. Radko-Dimitreev a trimis rapid două divizii împotriva pătrunderii austro-germane, dar nefiind
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu 141 de piese de artilerie ușoară și patru de artilerie grea). Puterile Centrale au distrus apărarea rusească, și liniile rusești s-au prăbușit. Radko-Dimitreev a trimis rapid două divizii împotriva pătrunderii austro-germane, dar nefiind pregătite, acestea au fost anihilate fără a putea nici măcar să dea veste la cartierul general. Din punctul de vedere rusesc, ambele divizii au dispărut pur și simplu de pe hartă. Armata a III-a rusă a
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
apărarea rusească, și liniile rusești s-au prăbușit. Radko-Dimitreev a trimis rapid două divizii împotriva pătrunderii austro-germane, dar nefiind pregătite, acestea au fost anihilate fără a putea nici măcar să dea veste la cartierul general. Din punctul de vedere rusesc, ambele divizii au dispărut pur și simplu de pe hartă. Armata a III-a rusă a lăsat în mâinile inamicului circa 140.000 de prizonieri, și aproape că a încetat să mai existe ca unitate combatantă. Corpul al Treilea Caucazian, de exemplu, înființat
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
exemplu, înființat în aprilie cu 40.000 de oameni, s-a găsit redus la 8000. El a fost aruncat în bătălia de pe San contra Armatei I austriece și a reușit să ia circa 6000 de prizonieri și nouă tunuri. O divizie rămăsese la 19 mai cu doar 900 de oameni. Rușii au fost obligați să se retragă, Puterile Centrale au recucerit mare parte din Galiția, și amenințarea rusească față de Austro-Ungaria a fost îndepărtată. A fost deosebit de mulțumitoare recucerirea Przemyślului la 3
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
(n. 16 martie 1846, București - d. 7 februarie 1911, București) a fost un general de divizie român, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, al Corpurilor nr. 3 Armată la Galați, apoi și nr. 2 Armată la București precum diplomat militar. Familia generalului a fost de origine română din Macedonia
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
de Artilerie și Geniu din capitală (1896-1897). Numit general la 8 aprilie 1897, ofițerul a preluat comandatura Regiunii Întărite Focșani-Nămoloasa-Galați (1897-1900), apoi, din 1900-1906, a fost făcut șef al Statului Major Regal. După acea, trecut la rangul de general de divizie, a servit ca comandant al Corpului 3 Armată Galați (1906-1910), și 2 Armată București (1910-1911). Încă în luna noiembrie 1909, bun un an înaintea morții sale la vârsta de abia 64 de ani, generalul Warthiadi a fost sărbătorit de camarazii
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
de camarazii din Corpul 3 Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capșa, a avut loc întâlnirea promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianu și generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika. La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
Hermann Friedrich Staabs, din 1913 „"von Staabs"" (n. 11 martie 1859, Aachen - d. 7 septembrie 1940, Kassel) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Prusia), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]