13,885 matches
-
Tot așa se întâmplă și cu individul uman care se știe de neînlocuit. Mai ales umanoidul aflat într-un post de conducere, unde beneficiază de toate avantajele posibile. Nu contează dacă privilegiul e unul autentic și durabil sau numai o iluzie. Comportamentul nemuritorului e același: doarme pe lauri... Somnul guvernului creează monștri! De pildă, somnul prim-ministrului, al dlui Năstase, a cărui nemurire politică e asigurată după intrarea României în NATO. Uitați-vă cum doarme cu ochii deschiși, pleoapele-i grele
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tara și din lume și înțelegem, de fiecare dată, că ne referim la o boală mintală, fără a face apel însă la vreo descriere psihiatrică precisă, pentru că ni se pare că știm despre ce vorbim. Nu suntem oare victimele unei iluzii? În ciuda ubicuității paranoiei și a literaturii bogate asociate ei, în mod paradoxal nu există deocamdată un consens unanim asupra definiției maladiei. Se pot, desigur, distinge unele invariante în încercările de până acum de a fixa conceptual realitatea din spatele vocabulei, dar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
el e lăsat în voia sa, deviază curând într-o stare de mânie și furie, care a primit numele vulgar de folie raisonnante și în care nu mai e vorba de devieri ale imaginației ori de viziuni fantastice (pp. 21-25) - iluzii dintr-acestea se observă în afecțiunile ipohondrice și melancolice. Johann C.A. Heinroth (1773-1843), conducătorul primei Catedre de psihiatrie de la Leipzig (Germania), extinde sensul inițial al termenului (folosind germ. Verrücktheit și "paranoia" ca sinonime) pentru a cuprinde și percepțiile false
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fals, pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o tenacitate extremă. Pacientul și-a format o viziune delirantă asupra lumii și din această perspectivă interpretează noi experiențe. Astfel, persecuția devine tot mai fantastică. După cum am putut constata, halucinațiile adevărate nu joacă nici un rol. Această boală distinctă, în care iluzia de a fi tratat rău și exacerbarea stimei de sine se dezvoltă destul de încet, fără tulburări ale vieții emoționale și fără ca voința să devină proeminentă, o vom numi "paranoia", sau "tulburare mintală". Boala evoluează de obicei spre o viziune delirantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
base d'interprétations délirantes) sau, mai pe scurt, "delir de interpretare" (délire d'interprétation). În timp ce primele se bazează pe tulburări senzoriale dominante și cvasi-permanente, celelalte au la bază, aproape exclusiv, ceea ce ei denumesc délire d'interprétation, fenomen distinct de halucinație, iluzie, idee delirantă, interpretare falsă, un raționament "având ca punct de plecare o senzație reală, un fapt exact care, în virtutea asociației unor idei legate de porniri și de afectivitate, dobândește, cu ajutorul deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul astfel
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
conduce la demență" (pp. 3-5). Delirul de interpretare (délire d'interprétation), la rândul lui, este parte a unui grup mai mare de stări delirante cronice pe care autorii le numesc sugestiv "nebunii inteligente" (folies raisonnantes) și le caracterizează astfel: Cu excepția iluziilor bine circumscrise (délire partiel), pacienții își păstrează vivacitatea intelectuală, fiind adesea foarte dispuși să-și argumenteze și să-și apere propriile convingeri. Subiecții nu se califică pentru epitetul "nebun" (aliénés), ei rămânând în contact cu mediul lor și părând normali
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu semnificații interconectate. Figura așezată și ușor aplecată în față a lui Narcis devine o mână osificată ținând un ou (simbol al vieții), spart însă, din care crește o narcisă, floarea amintirii, tribut adus tinereții și frumuseții eroului. Relația dintre iluzie și realitate este perfect întruchipată de mitul lui Narcis care s-a îndrăgostit de propria imagine și s-a înecat încercând să o atingă. Descoperim astfel, în prim plan, la stânga, o imagine dublă ce conține "fantasma" într-o stare latentă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la dinozaurul Dino, alungat pe geam din casă cu acel clasic Yabadabadouuuu. Din păcate, Dino e singurul dinozaur din film, în vreme ce, în era noastră geologică, există mult mai mulți. Popeye marinarul poate fi orice tînăr jucător care se hrănește cu iluzia spanacului unui contract în străinătate. Bluto, în schimb, are mai multe elemente comune cu Gigi Becali, fără ca în ecuație să existe suava și filiforma Olive. Din lampa lui Aladin pot ieși oricînd duhurile lui Gheorghe Ștefan sau Jean Pădureanu, cu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Real și Lyon, sînt extratereștrii, iar noi, doar simpli și muritori pămînteni. Pe rănile Stelei se pun pansamente comode, sterilizate de orice vinovăție. Întîi au comandat culcaturi cei din superechipa Lyonului, apoi au venit galacticii Realului și ne-au folosit iluziile pe post de hîrtie igienică dublu strat, deasupra frustrare, dedesubt lipsă de valoare. Noi pămînteni, ei galactici, extratereștri și cum or mai fi. Noi, locuitorii unei planete normale, cu năravurile ei lumești. Ei, defecții genetic, sufletele pustiite vîrîte în trupuri
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de viață și nevoia de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
d.Ch.). O observație care se impune aici este că, în mod contrar, în filosofia greacă viziunea "imaginată" nu rivalizează cu percepția senzorială (Vernant, Figure 23). Viziunea se formează pe baza percepției, pe care, în mod natural, o și îmbogățește. Dimpotrivă, iluzia (înșelăciune) presupune o prezență creată artificial, din cauza unor reflexe sau sentimente care provoacă o dorință puternică, ancorată în imaginație, în absența - póthos, la greci - sau în prezența obiectului dorit - hímeros (Vernant, Figure 24). La întâlnirea dintre
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
absenței în prezență (Vernant, Figure 27). El trimite atât la materialitatea statuii sau a bustului de piatră, kolossós, cât și la psychē, imagine fantasmatică a corpului, eídōlon, și ea o phásma, o umbră, o iluzie. Diferit față de greci, deși vorbim tot de un ritual funerar, romanii vor utiliza și vor distribui altfel sememele (cele de mai veche tradiție greacă): imago, spre exemplu, denumea în cazul numit un obiect, o mască de ceară, cu o funcție
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bine determinat (după cum vom vedea). Înainte de eleați, grecii par a fi fost sensibili și ei la prestigiul imaginii (subliniază Joël Thomas, cu prudență însă, din cauza surselor puțin numeroase). Practica "literară" a ékphrasis-ului oglindea destul de limpede fascinația exercitată de iluzia prezenței unei realități ("vizualizate" doar mental); avem această atestare în descrierile detaliate datorate lui Hesiod (Teogonia 571-84 sau Muncile și zilele 60-82) și Homer (Iliada XVIII, 548-49). Xenofan mergea însă și mai departe împotriva imaginilor senzoriale, relative, așadar infidele; gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca și cea a atomiștilor, la apărarea tuturor imaginilor, de orice fel, contrar atitudinii binecunoscute a lui Platon (la care vom reveni ulterior); căci fie și false, prin ele însele sau ca urmare a erorilor de judecată sau de identificare (iluzii mimetice etc.), imaginile au un substrat natural; țin, așadar, de datul existenței. Din acest punct de vedere, stoicii nu se despart de atomiști și chiar împărtășesc cu ei credința că imaginile senzoriale au și o componentă intelectuală. Nicio imagine a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu noțiuni învecinate conceptual, lexical sau contextual, fundamentale pentru gândirea politică. Semantismul acestui cuvânt s-a format pe un bazin larg și generos al limbilor antice. Phantasía, noțiune introdusă de Platon în vocabularul filosofic, cu sensul de "apariție", "iluzie" sau "imaginație" - așa cum apare în doar cele șapte ocurențe ale sale din dialogurile Politeía, Theaitetos și Sofistul (Follon 3-11) −, ajunge în preluarea latină să interfereze implicit cu memoria (apelul la modelele istorice din trecut), noțiune consacrată de retorica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
e atestat primul, la Cicero, la Aulius Gellius, apoi la Quintilian, la Sf. Augustin și Boetius (Ferraris 8); imaginatio apare mai târziu, la Pliniu cel Bătrân. Cei doi termeni pot fi considerați echivalenți, dat fiind faptul că trimit amândoi la "iluzie", acolo unde scrierile definite prin acest termen, phantasia, sunt, de fapt, mai aproape de sensul de astăzi al lui "extravagant" (Ferraris 9). Mai târziu, în evul mediu, phantasia va fi constant asimilată cu himericul, în timp ce imaginatio se specializează printr-o valoare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și "diluată", dar și ceea ce reprezintă această diluare, chiar de−gradarea în sine. Are de suferit doar substanța conceptuală, și în primul rând prin reluarea sa tot mai inconsistentă, așadar nu statutul imaginii ca atare. Falsitatea imaginii−simulacru sau a iluziei, în opoziție cu adevărul ideii absolute, nu destituie sau nu alungă definitiv imaginea din gândire, ci stabilește ordinea reprezentărilor și totodată caracterul mijloacelor de reprezentare, ele însele situate pe o scară descendentă. Profit de această observație pentru a reaminti că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în Politeía). Imitația savantă îi cere însă lui Platon un preț semnificativ: revizitarea propriei teorii a ideilor și reconsiderarea măcar parțială a imaginii, care trimite, de aici încolo, când la model, când la simulacru. Aș nuanța înțelegerea imaginii−iluzie, a simulacrului - i-realul, non−existentul −, nu ca pe un instrument de devalorizare a mímēsis-ului însuși sau a imaginii în sine, ci ca pe o subliniere a "paricidului lui Parmenide", impus lui Platon de sofistică: Un-ul parmenidian nu poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginii. Prima ontologie, din Politeía, care pune problema raportului dintre divin - existent − artă, a suferit, în configurarea imaginarului, o mutație, din planul strict al relației idee − imagine, în cel al relației arhetip − model ("mitic" și istoric) - tip (urmă; iluzie); în sistemul imaginarului medieval, ea se va transforma într-o chestiune teologică, în raportul dintre, pe de o parte, divinitatea invizibilă și imaginea sa filială (christică) și, pe de alta, planul Întrupării oikonomice ("corpul" creștinătății, echivalat cu corpul mistic al
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dintre, pe de o parte, divinitatea invizibilă și imaginea sa filială (christică) și, pe de alta, planul Întrupării oikonomice ("corpul" creștinătății, echivalat cu corpul mistic al lui Iisus) și imaginea artificială (icoana). A doua ontologie, cea a copiei și a iluziei (simulacrul), va face ca mímēsis-ul însuși să joace un rol în diferențierea de simbol a imaginii−fantezie sau a celei artistice. În contextul lumii medievale, ele nu se exclud, ci se intersectează, se combină, alteori se suprapun, putând fi însă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în legătură cu imaginația, am amintit diferența dintre imaginația icastică și cea iconică. În Sofistul (235a-236c), se subliniază distanța, din interiorul artei de a produce imagini (eídōlopoïetica), dintre tehnica icastică și imitația alterată, care vine din tehnica fantastică, ce produce iluzia asemănării. Diferența nu se mai regăsește în același fel la Aristotel. În cadrul Eticii Nicomahice, se vorbește și despre imaginația "deliberativă" (un tip de raționament), care poate fi însă disturbată de "pasiuni" și care se dovedește astfel imperfectă. În relație cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o expresie în Hesiod (Theogonia 123-25), în Pindar (Nemeice VI, 1-7), la Aristotel (în Etica Nicomahică) și în operele artiștilor, asimilați, cu timpul, chiar sacerdoților. Pentru că arta mímēsis-ului va fi interpretată în cele din urmă ca o perfecționare a tehnicilor iluziei (înțelese aici nu negativ), sfârșitul antichității înregistrează "genurile" artistice drept "forme sacre ale unei tradiții sacre"44. În timp, ele vor servi, cu modificări importante, programului prozelitismului religios (Mango 175-92, 290-319 și Bréhier 205-75). E adevărat și că, pe de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]