15,723 matches
-
fizicii lui Newton. Kant se orientează spre secțiunea clasică, "Lateinschule". Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (în sens de studiu al catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la "Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii", lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
echivalentul actual al doctoratului) și obține din partea universității autorizația de a preda acolo cursuri în calitate de Privatdozent. La 17 aprilie 1755 își susține "disertația magistrală" intitulată "Schiță sumară a câtorva meditații despre foc", un manuscris de douăzeci de foi în limba latină. Ceremonia oficială de învestitură și de promovare solemnă în gradul de "Magister" are loc pe 12 iunie. Decanul ține un discurs privitor la o problemă de limbă ebraică iar noul Magister face un expozeu în latină la capătul căruia mulțumește
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
rămâne acolo vreme de 15 ani (până în 1770). În aprilie 1756, Kant îi cere lui Frederic al II-lea să-i acorde postul de profesor extraordinar (adică fără remunerație), rămas vacant de cinci ani, și redactează astfel a treia disertație latină regulamentară ("Monadologia fizică"), însă cererea sa este respinsă și statul suprimă postul vacant; Kant avea să aștepte încă paisprezece ani înainte de a deveni profesor. Universitatea îl numește în 1765 sub-bibliotecar la Biblioteca Regală, post foarte prost plătit (va renunța la
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
(n. 6 decembrie 1903 - d. 19 august 1961) a fost latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator și director al Institutului Român de Studii Latine din București (1937-1945), președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I din 1940. Din anul 1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franța, unde a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și
Niculae I. Herescu () [Corola-website/Science/297904_a_299233]
-
a fost animatorul mișcării literare din exilul românesc și a funcționat ca profesor universitar de latină, primind recunoașterea unor latiniști de valoare internațională (a coordonat vol. "Ovidiana" - Paris, 1958 - editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la nașterea poetului latin Ovidiu).
Niculae I. Herescu () [Corola-website/Science/297904_a_299233]
-
psihiatric. Fratele său mai mic a fost căpitan în armata napoleoniană, în perioada campaniei din Rusia. Wilhelm va studia în gymnasium- ul din orașul său natal, unde va fi un școlar model. Sora sa mărturisește că el învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i- a oferit o ediție a dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie. Tragediile grecești erau
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
conform trăsăturilor precizate de Paul din Tars în Scrisoarea către Români și de autorul Scrisorii către Evrei; probele sale sunt comentate de întreaga tradiție, de la sf. Irineu din Lyon, la Clement Alexandrinul, dar mai laes la sf. Augustin (cf. Patrologia Latină, Migne, XLI). La Părinții Bisericii din Orient primează un al treilea aspect: Abraham model de asceza. Abandonarea patriei, a familiei, ascultarea necondiționată (dovedită mai ales in sacrificarea lui Isac) sunt toate trăsături văzute, nu atât ca acte de credință, cât
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
un foileton, "Paștele", care îl impresionează pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea să-l reproducă în "Moftul român" (1893). Pe 26 mai citește acasă la Titu Maiorescu poezii, prezent fiind și Vasile Alecsandri, sărbătoritul de la Montpellier pentru "ginta latină". În luna iulie, urmînd sfatul medicului, își ia concediu de la ziar și pleacă la Florești, Dolj la moșia lui Nicolae Mandrea. Aici traduce, din însărcinarea Ministerului Cultelor și Învățăturilor Publice, tomul întâi al scrierii "Fragmente din istoria românilor" de Eudoxiu
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
adaugă o clasă de 18 elevi între care se afla și Ion Luca Caragiale. Gimnaziul nu avea clădire proprie și funcționa tot în localul Școlii Primare de Băieți nr. 1. Director era Mihalache Georgescu, Ion Romanescu preda limba română, limba latină, istoria și geografia, Nicolaie Crapelianu, științele și francezul August Pick, limba franceză și desenul. La 31 mai 1865 se pune piatra fundamentală a noului local, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu, execuția fiind încredințată meșterului Anghel Ioniță. La 1 septembrie 1866
Colegiul Național Ion Luca Caragiale din Ploiești () [Corola-website/Science/297965_a_299294]
-
de nord a orașului. Orașul are o stație de cale ferată. Bochnia este una dintre cele mai vechi orașe din voievodatul Polonia Mică. Prima sursă cunoscută care menționează orașul este o scrisoare din anul 1198, în care Aymar Călugărul, Patriarhul latin al Ierusalimului, a confirmat o donație a magnatului local, Mikora Gryfit mănăstirii Ordinului Sfântului Mormânt din Miechów. Descoperirea unui important zăcământ de sare în 1248 a condus la acordarea de privilegii orașului (drepturi Magdeburg) la 27 februarie 1253 de către Bolesław
Bochnia () [Corola-website/Science/297952_a_299281]
-
i>Teatrului Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> dintr-o metodă de luptă cu factorii opresivi externi (clasele neo-feudale și aparatele de dictatură militară din țările Americii Latine), într-o luptă cu „opresorul intern”, cu „polițistul din cap”, perfect adaptată clasei de mijloc occidentale, care a constituit principalul public al atelierelor lui Boal în perioada exilului.</spân></spân></spân></p> „Principiul pe care Boal îl aplică în prezent
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
New York.</spân></spân></spân> George, David S. (1995) <b>„Theatre of the Oppressed and Teatro de Arena: În and Ouț of Context”.</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Latin American Theatre Review, Primăvara.</spân></spân></spân> Tester, Frank James (2003) <spân lang="ro-RO"><b>„Anti-oppressive Theory and Practice aș the organizing theme for social work education. The case against”.</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>„Teyocoyani and the Nicaraguan Popular Theatre”</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Latin American Theatre Review, toamna, pp. 71-78.</spân></spân></spân></p> 1 <spân lang="ro-RO">Traducerea citatelor din Martin și Weiss, din limba engleză, îi aparține autorului. *<b>Articolul face parte dintr-o serie de materiale despre istoria teatrului politic în
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
al periferiei”. Manifestul conține 13 părți, și va fi publicat integral pe <a href="http://www.artapolitica.ro">www.artapolitica.ro</a> în perioada următoare. [2] Expresie a pan-americanismului luptătorului pentru liberare de sub statutul de colonii ale țărilor Americii Latine, Simon Bolívar. Acesta a susținut unirea tuturor țărilor latino-americane într-o formă de internaționalism regional. „Una sola debe ser la patria de todos los americanos” („Patria tuturor americanilor trebuie să fie una singură”.
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
internaționale, a dus printre altele la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească, urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile "mo" și "mol", separate de limba română. Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic (forma moldovenească de dinainte de 1989), dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română. După numeroase și aprinse discuții proiectul a
Wikipedia () [Corola-website/Science/296514_a_297843]
-
Heinrich Fischer-Galați a fost și fondator și președinte al Societății Esperantiste din Galați (prima societate esperantistă din România), al Federației Societăților Esperantiste din România și al Centrului Esperantist Român. În 1910 a fost decorat cu ordinul "Steaua României". Alfabetul este latin, cu câteva caractere speciale: a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z. Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale și administrative, dar și în cuvinte din vocabularul de bază, precum "mutton" (carne de miel) sau "beef" (carne de vită). Mai târziu, multe cuvinte au fost împrumutate direct din latină sau greacă, lăsând un vocabular paralel care a ajuns până în zilele noastre. Influența normandă a dat naștere la ceea ce azi se cheamă „engleza de mijloc”. De-a lungul secolului al XV-lea, engleza de mijloc a fost transformată de „marea
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
biologia oferă, în contrast cu sociologia, un răspuns care dă cont de cauzele fundamentale ale fenomenului. Aceste cauze ultime nu pot fi decât biologice. Acest subiect este tratat separat, pe pagina dedicată, anume Explicația biologică a religiei Cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (recitire, referindu-se la repetarea scripturilor, după Cicero) fie din ("religio" - a lega , a reconecta, a reface legătura cu Dumnezeu). "Religia" poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și fenomenele
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
capitolul "Despre substanța Lunii" de Pseudo-Plutarh. În 450 î.Hr., Democrit vedea pe Lună «munți înalți și văi adânci». Plutarh (46-125) credea că «Luna este un Pământ ceresc», zonele întunecate și regulate (câmpiile) sunt depresiuni umplute cu apă. Numite "maria" (substantiv latin, la plural, semnificând „mări”), în timp ce platourile înalte, de culoare deschisă au fost denumite "terrae" („pământuri”, „uscaturi”) , aceste reliefuri nu corespundeau cu concepția despre lume a lui Aristotel. Pentru Aristotel, lumea supralunară este perfectă și, prin urmare, Luna este o sferă
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
croată, "Dunav"; Дунав în limba bulgară și limba sârbă , Дунай ("Dunai") în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă. Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, "*Donaris", dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni. In regiunea Schwarzwald („Pădurea Neagră
Dunărea () [Corola-website/Science/296526_a_297855]
-
populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație). Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007). Limba română este limba oficială și națională în România. Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române. În afară de România, limba română se mai vorbește în: Deși limba română este denumită "moldovenească" în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
art. 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială ”română” — prevalează asupra celorlalte norme constituționale. În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989.. În URSS, limba română era numită "moldovenească" în documentele oficiale ale autorităților sovietice, lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994. Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei "limbi moldovenești" de sine stătătoare, deși au
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice, ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă. Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a [[limba latină vulgară|latinei vulgare]], limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor, care nu se găsesc în celelalte limbi romanice. Limbile din această [[uniune lingvistică]] aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene: bulgara, slava, și sârba sunt [[limbi slave]], conform unei ipoteze albaneza este
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
de aceasta: Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice, în special din [[limba franceză|franceză]] și [[limba italiană|italiană]], au pătruns în limba română (de exemplu "birou", "avion" sau "exploata"). Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori, o dată în nucleul lexical (în vocabularul popular) și ulterior ca neologisme. De obicei cuvântul popular este un substantiv, iar neologismul este adjectiv (de exemplu: "frate / fratern, apă / acvatic, deget/digital, simțământ/sentiment
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]