12,998 matches
-
și Nicolae ca vicepreședinte. Când Vasili Alexandrovici a devenit președinte în 1980, Nicolae a rămas vicepreședinte. În 1989, după decesul lui Vasili Alexandrovici, Prințul Nicolae a fost ales noul președinte al asociației. În prezent asociația are ca membri majoritatea descendenților masculini ai împăratului Nicolae I al Rusiei, deși Marea Ducesă Maria Vladimirovna nu a niciodată membră și nici tatăl ei, Marele Duce Vladimir Kirilovici. Poziția oficială a Asociației familiei Romanov este că drepturile familiei la tronul Rusiei au fost suspendate când
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
executarea lui în 1918 de către bolșevici. Prințul Nicolae a considerat că, în urma decesului Marelui Duce Vladimir Kirilovici în 1992, el a devenit șeful Casei Romanov și succesorul său de drept. Pe baza faptului că Vladimir Kirilovici a fost ultimul dinast masculin și toți ceilalți Romanovi sunt excluși din cauza căsătoriilor "inegale" ale părinților, fiica lui Vladimir, Marea Ducesă Maria Vladimirovna, de asemenea, a pretins șefia Casei Romanov după moartea tatălui său. Cu excepția Marii Ducese Maria, Prințul Nicolae a fost recunoscut de restul
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
bărbații - cunoștințe pe care ea le-a dobândit de la soțul ei regele Henric al II-lea care a intrat complet sub influența metresei sale, cultivata Diane de Poitiers. La un banchet care a avut loc la Château de Chenonceau, oaspeții masculini au fost serviți de femei cu sânii goi. Membrele grupului "l'escadron volant" erau încurajate să formeze legături sexuale cu cei mai influenți bărbați de la curte care urmau să fie spionați pentru regina mamă. Primul iubit al Isabellei a fost
Isabelle de Limeuil () [Corola-website/Science/333905_a_335234]
-
II-lea cu Eleanor de Aquitaine, și nu au considerat Anglia ca fiind casa lor primară decât dupa ce majoritatea dintre pământurile lor au fost pierdute de către regele Ioan. Deși dinastia Angevină a avut o guvernare scurtă, descendenții în linia masculină au inclus Casa de Plantagenet, Casa de Lancaster și Casa de York. Angevinii au format blazonul regal al Angliei, arătând ce alte regate dețineau sau au fost revendicate de succesorii lor. Pretendenți disputați Ludovic al VIII-lea al Franței a
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Aceasta casa este descendentă din cel de-al treilea fiu supraviețuitor al lui Eduard al III-lea, Ioan de Gaunt. Henric al IV-lea a preluat puterea de la Richard al II-lea și l-a strămutat pe următoarul în linie masculină la tron, Edmund Mortimer, un descendent al celui de-al doilea fiu al lui Eduard al III-lea, Lionel de Antwerp. Casa de York a moștenit numele de la al patrulea supraviețuitor, fiul lui Eduard al III-lea, Edmund, primul Duce
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
engleză "gender", în franceză "genre", în italiană "genere", în spaniolă și portugheză "género". Genul, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, are, printre altele, sensul de „categorie gramaticală bazată pe distincția dintre obiecte și ființe, precum și dintre ființele de sex masculin și sex feminin”. Distincția funadamentală cu care oprează această definiție este, deci, de natură biologică: sex masculin - sex feminin. Diferența sex-gen a fost teoretizată de feminismul valului II, genul căpătând semnificația de diferență construită și interpretată social și cultural între
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
explicativ al limbii române, are, printre altele, sensul de „categorie gramaticală bazată pe distincția dintre obiecte și ființe, precum și dintre ființele de sex masculin și sex feminin”. Distincția funadamentală cu care oprează această definiție este, deci, de natură biologică: sex masculin - sex feminin. Diferența sex-gen a fost teoretizată de feminismul valului II, genul căpătând semnificația de diferență construită și interpretată social și cultural între cele două categorii sociale distincte: “bărbați” și „femei” . Aceste diferențe au totodată un caracter normativ, în sensul
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
între bărbat și eunuc, care este prescris feminină”, ci de fapt categoria de „femeie” este construită social ca Celălalt. Astfel, inferioritatea femeilor nu este naturală, ea provine din acest binarism ierarhic inventat de patriarhat cu scopul de a promova autoritatea masculină. Bărbatul nu definește femeia prin ea însăși, ci prin relație cu el. El este Subiectul, Absolutul, ea este Celălalt. Beauvoir susține că rareori femeile își doresc să devină Subiect, pentru că ele sunt legate economic și psihologic de opresorii lor. În
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
postură reflectă supunerea, dorința de a nu intra în luptă. De asemenea cercetări recente acreditează ideea că femeile înclină capul de două ori mai mult decât bărbații, ceea ce nu înseamnă câtuși de puțin că există gesturi natural feminine sau natural masculine, ci doar că ele au fost interiorizate ca atare (rareori explicit formulate, precum postura recomandată a picioarelor strânse). Studenți la psihologie cărora li s-a cerut să aleagă diverse personaje (din reclame, reviste, manuale etc.) pentru a ilustra furia, teama
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
la indivizii dominați situația se prezintă exact invers). De regulă, femeile de toate vârstele au mai multe contacte vizuale decât bărbații, dar sunt și obiect al privirii mai mult decât bărbații. Diadele feminine angajează mai multe raporturi vizuale decât diadele masculine, dar când interacționează cu bărbați, femeile par să adopte patternul privirii masculine (cf. și Judy Pearson, 1991: 134). În schimb bărbații nu par prea afectați când nu sunt priviți, în timp ce pentru femei contactul vizual este important (se simt valorizate). Expresia
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
toate vârstele au mai multe contacte vizuale decât bărbații, dar sunt și obiect al privirii mai mult decât bărbații. Diadele feminine angajează mai multe raporturi vizuale decât diadele masculine, dar când interacționează cu bărbați, femeile par să adopte patternul privirii masculine (cf. și Judy Pearson, 1991: 134). În schimb bărbații nu par prea afectați când nu sunt priviți, în timp ce pentru femei contactul vizual este important (se simt valorizate). Expresia facială este modulată de sex, vârstă, clasă socială și evident grupul cultural
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
plânge ca o fată” și de supralicitare a afectelor la fete: “O fată trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată”). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sunt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată”). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sunt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea feminină centripetă (de restrîngere teritorială), cea masculină dominatoare, inițiatoare (de la managementul conversației la
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
sunt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin Toate semnele repertoriului de gesturi (de la surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea feminină centripetă (de restrîngere teritorială), cea masculină dominatoare, inițiatoare (de la managementul conversației la managementul în economie, politică, mass-media) și cea feminină reactivă și doar în cazuri excepționale proactivă. La violența simbolică (cf.
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
surâsul feminin afiliativ, distinct de cel masculin: de solidaritate, dar și de ironie la contact vizual, postură etc.) contribuie la configurarea a două subculturi: cea masculină centrifugă, competitivă (de ocupare a teritoriului) și cea feminină centripetă (de restrîngere teritorială), cea masculină dominatoare, inițiatoare (de la managementul conversației la managementul în economie, politică, mass-media) și cea feminină reactivă și doar în cazuri excepționale proactivă. La violența simbolică (cf. P. Bourdieu) exercitată de un sex asupra celuilalt contribuie inconștient, împotriva propiei voințe dominații înșiși
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
jurnalismului care extind într-un fel responsabilitățile domestice: educația, sănătatea, cultura, societatea, în timp ce finanțele, politica, relațiile internaționale rămân bastionul bărbaților. Ca actori ai știrii, surse și experți, femeile sunt sistematc subreprezentate pe de o parte datorită culturii “macho” și network-ului masculin și pe de altă parte datorită lipsei de reprezentativitate în politică, economie: “Femeile din știri sunt fie exemple anonime ale unui public neinformat, fie casnice, vecine, consumatoare sau mame, surori, soții ale bărbaților din știri, fie în sfârșit victime ale
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
L‘Image des femmes dans les médias, 1997: 27). Deși revistele pentru femei oferă une din puținele forme ale solidarității feminine prin promovarea unei culturi diferite, focalizate asupra experiențelor, proiectelor sau dilemelor femeilor (carieră și/sau viață de familie; comportament masculin asertiv și/sau sensibilitate, solicitudine feminină), ele se situează sub semnul aceleiași constrângeri paradoxale (double bind) care însoțește întreaga existență feminină. În acest sens concursul anului 2000 lansat de revista internațională Cosmopolitan în varianta românească menit să promoveze modele de
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
iar în aprilie 2014, serialul a fost reînnoit pentru un al patrulea sezon. În 2012, Lynch a început să lucreze la filmul original Disney Channel, "Plajă adolescenților". Filmul a fost filmat în Puerto Rico. Lynch îl joacă pe Brady, personajul principal masculin. Filmul a fost regizat de Jeffrey Hornaday, si a avut premiera în Statele Unite pe data de 19 iulie 2013, iar numărul vizionarilor a depășit 8.4 milione. Primul single promoțional al lui Lynch a fost „A Billion Hits”, care a
Ross Lynch () [Corola-website/Science/333077_a_334406]
-
1826 și 1827). A devenit ducesă de Talleyrand la 28 aprilie 1838. La 6 (sau 8) ianuarie 1845, regele Prusiei a investit-o pe Dorothea ca ducesă de Sagan (cu privilegiul special ca ducatul să fie moștenit atât pe linie masculină cât și pe linie feminină), fiul ei Louis-Napoléon, fin al lui Napoleon, luând imediat titlul de prinț de Sagan. Când Talleyrand a devenit ambasadorul Franței la Londra în 1830, ea l-a însoțit și s-a simțit mai confortabil acolo
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
Contribuția Rusiei a fost invazia Crimeei începută în primăvara anului 1687 și terminată rapid într-un eșec. Când Petru a ajuns la maturitate, poziția Sofiei a devenit din ce în ce mai precară. Ea a sperat ca Ivan să aibă un moștenitor pe linie masculină, mascând astfel prelungirea regenței. Ivan, căsătorit în 1684, a avut în 1689 o fiică. La începutul anului 1689, Petru în vârstă de 16 ani, s-a căsătorit cu Evdokia Lopukhina. Golițin, principalul consilier al Sofiei, a început o a doua
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
adulte, puii lor și masculii sub trei ani formează subgrupuri relativ stabile în cadrul cârdurilor; masculii peste trei ani formează propriile subgrupuri, în timp ce majoritatea masculilor cu vârsta peste 10 ani sunt solitari. În timpul sezonului uscat, o parte din subgrupurile de sex masculin pot părăsi turmele pentru a exploata oportunitățile de hrană într-un mediu nutrițional nou și mai bun. Bivolii africani sunt considerați cei mai periculoși dintre toate speciile de vânat cu păr din Africa, fiindcă bivolii bătrâni, dar mai ales cei
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
să fi început atunci când ea avea 16 ani, chiar înainte ca singurul fiu legitim al lui Henric, William Adelin, să fi murit la 25 noiembrie 1120 în dezastrul Navei Albe. Necesitatea regelui de a avea un nou moștenitor de sex masculin a accelerat planurile de căsătorie și cuplul s-a căsătorit la 24 ianuarie 1121. Se pare că, în plus față de frumusețea ei, Henric a fost atras de Adeliza ca soție pentru că ea era o descendentă a lui Carol cel Mare
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
care a câștigat la categoria "Cel mai bun regizor", statueta fiindu-i acordată la ceremonia precedentă lui Alfonso Cuarón pentru "Gravity". La vârsta de 84 de ani, Robert Duvall a devenit cel mai în vârstă actor nominalizat la o categorie masculină pentru interpretare. Iñárritu a fost cea mai premiată persoană a ceremoniei, câștigând la toate cele trei categorii la care a fost nominalizat. Emmanuel Lubezki a devenit a patra persoană care primește Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine pentru al
Oscar 2015 () [Corola-website/Science/333161_a_334490]
-
suedeză Jeanna Bauck, cu care întreprinde mai multe călătorii de studiu în Italia. De altfel, unul din celebrele portrete ale Berthei Wegmann este cel dedicat prietenei sale, lucrare prin care depășește tiparele epocii în care artistul era predominant de gen masculin. Cele două se mută la Paris în 1881, unde Bertha expune la câteva saloane și se bucură de aprecieri onorabile. În 1882 se mută la Copenhaga, unde era deja cunoscută prin expozițiile pe care le deschisese încă din 1873 la
Bertha Wegmann () [Corola-website/Science/333388_a_334717]
-
timpului administrându-și moșia și participând la educarea copiilor săi. A locuit la Mirow până la 44 de ani, când a murit. Când fratele său vitreg a murit câteva luni mai târziu, în decembrie 1752, fără să lase moștenitori pe linie masculină, fiul cel mare al lui Carl Ludwig Frederick, Adolf Friedrich al IV-lea a devenit următorul Duce de Mecklenburg-Strelitz. La 5 februarie 1735 Carl s-a căsătorit la Eisfeld cu Prințesa Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen, fiica lui Ernest Frederic I
Carl I Ludwig Frederick, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334573_a_335902]