13,698 matches
-
Borca - Neamț). Reflectarea luminii solare în astrul nocturn capătă aici o valoare estetică crescută, principiul luminii unind cele două entități într-o hierogamie spiritualizată. Din această direcție trebuie înțeles portretul din colinda de fată mare: „Roșu soare răsăriare/ Și-n obraz ni-o nimeriare/ Și fața ni-o d-argintare/ Și părul mi-l gălbinare” (MadaHunedoara). Antropomorfizarea ipostazei lunare (chipul argintiu cu aura aurie a pletelor) este, după Octavian Buhociu, „o întrupare a lunii pline”, frumusețea fetei simbolizând „creșterea vieții, fertilitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit,/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură, și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (Broșteni - Brașov). Regresul în formele originare are aici forma somnului greu, motiv întâlnit mai ales în basme și care a fost interpretat drept semn al contagiunii cu neantul. Mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Colinda asociază somnul din leagănul magic cu o creștere exagerată a vegetației: „- Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (BroșteniBrașov). S-a semnalat că „somnul malefic”, simptom al sacrului activ, este proporțional cu o vegetație ce se dezvoltă sufocant. Dar aici nu avem același haos ce irumpe în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin sân ți s’au băgat,/ Scoală fată de’mpărat” (LipnicRepublica Moldova). Fecioara și-a îndeplinit parcursul mitic și a adus în contingent fertilitatea (sub simbolul specific al nubilității feminine) ca promisiune metaforică a pruncilor pe care îi va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe Zaharian "neam de țigan și nici n-are obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu" (p.55). Un episod interesant aproape necunoscut este cel cu picherul Neculai Vlahuță, fratele lui Alexandru Vlahuță, care s-a călugărit cu numele Nectarie la Mănăstirea Neamț. Animozitățile nu lipsesc nici ele. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și acuma cum sta pe masă cu flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei, a spus: "Ancuța nu se mai joacă că a murit!" Și a dus-o la biserică preotul Ionică Grigoriu a cărui preoteasă Ileana, era fata lui popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să sug că avea o țâța, ca gurguia 12 opincii mele, neagră. Și ea îi zicea mamei: "Pachiță, să nu mai lași dracul tău la mine, că nu vrea să sugă și mă bate cu palma peste țâță și peste obraz". Și așa era, țâța mamei era albă și a Tasiei era neagră. Cu Toader Chetreanu, fratele Ancuței celei dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cânta un cântec jalnic: Când lacrimile amare inundă fața mea Când nu mai sânt în stare să alin durerea grea, Atunci îți iau portretul, îl eau și îl sărut, Dar plânsul mă îneacă și sufăr mult mai mult". Și pe obrazul ei supărat curgeau puhoaie de lacrimi. Aicea venea și picherul 19 Neculai Vlahuță, fratele picherului Alexandru Vlahuță [13]și aicea venea și picherul Constantinescu care trăia în str. Broscăriei și avea o doamnă frumoasa ca din povești. Și mai beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-mi plăti 300 de lei". Și bietul tata a plătit 300 de lei, că el era primar mic și Domnița Suțu era soră cu Dumitru Sturza, [22] care atunci era prim ministru. Avea protopopul o barbă ca un măturoi, dar obraz nici de feli. Tata a trebuit să-l dea în judecată, dacă nu tata, atunci eu, că aveam 27 de elevi martori, care au auzit că nu voi plăti nimic. Protopopul Gh. Zarian avea 4 moșioare: Jacota, Hreasca și țarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o bază de primire la protopopul Gh. Zarian. I-am spus preotului Grigore Zăhănescu ce am pățit cu protopopul Gh. Zarian și el mi-a spus că protopopul era de la Roman și era neam de țigan și n-are nici obraz, nici rușine și nici frică de Dumnezeu. În iarna când stam la Zaharian, a venit un flăcău din Dorna și c-o fată. Frumos era flăcăul, dar fata era și mai frumoasă. Și când a venit protopopu în cancelarie, flăcăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dar s-a îmbolnăvit de cap și a dus-o la spitalul Socola din Iași și acolo s-a stins din viață lelica Anica cea frumoasă, fata lui Grigore a Gogului din Baea și a Casandrei, mama ei, cu mult obraz și omenie. Și s-a însurat din nou și a luat pe Floarea lui Gh.Sandru o muere parșivă, care l-a făcut să-i dea înscris pe averea lui și ea s-a dus la casa barbatului dintâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și luni dimineața ne-am încarcat în cele 2 sănii și am plecat spre Bogata, dar ne-am oprit la școală la Costică Tacu și Maria. Și când am plecat și de acolo, parcă văd cum îi curgea lacrimile pe obraz și soacră mea și socru meu, pentru că Eugenia a fost o fată cuminte și foarte harnică și foarte mult i-a ajutat la treabă și pe măsa și tatsu. Pe mine și pe Eugenia ne-a luat Țața Melania în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Lolica în 1924 și nu l-am mai chemat că era foarte departe...Și ne-am despărțit și am fost buni despărțiți. Și în anul 1954 am fost internat în Spitalul Sf.Spiridon în clinica oncologie-cancer cu o bubă în obraz. Și acolo a venit și un locuitor din Bacău care cunoștea foarte bine familia mecanicului Edmund Vișec din Bacău, unde am stat eu în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zis nici hâr, și Costică Maxim și soția s-au întors înapoi acasă, măcar că Costică Maxim i-a făcut bine lui Tacu cu tot ce a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri și tot ce-au avut. Așa obraz subțire a avut cumnatul Costică Tacu și cu soția sa Maria, față de Costică Maxim și cu soția lui. Aiștia-s oamenii! Tatăl lui Costică Maxim arenda vii de la Stat și le lucra cu oamenii și îi eșea și lui un ban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Luca Toadere din Fălticenii Vechi a logodit cu domnișoara Maricica Popescu de pe str.Rădășeni din mâna stângă cum urci spre Rădășeni. Pe Maricica Popescu eu am cunoscut-o din 1900 când eram în gazdă la protopopul Gh.Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
acest ritm alert merg mai mulți km și ajung la Monte del Gozo, adică Muntele Bucuriei, deoarece de aici vezi pentru prima dată în vale Santiago de Compostela, orașul binecuvântat, ținta pelerinajului. Strig de bucurie, îmi curg lacrimi lungi pe obraji și le las să curgă în voie, îmi fac cruce de mai multe ori și alături de tânărul cu pas alert pe care apoi îl voi întâlni în - catedrală, mă „precipit” spre oraș. Mai sunt 5 km până la sanctuar pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Înființase a doua Facultate de Medicină Veterinară și lui i se Încredințase disciplina de Semiologie și Diagnostic Clinic. Am petrecut momente de Înaltă sfințenie, la amintirea cărora mă cuprind și astăzi fiorii și mărgelele cristaline sunt gata să-mi orneze obrajii. Cel mai Înălțător moment n-a fost “Da”-ul rostit În fața altarului, căci Îl rosteam pentru a treia oară (logodna și căsătoria civilă), ci minutele de la miezul nopții, când fratele Horea mi-a tăiat “pana de mire” din piept și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu mult mai greu. Apoi, decât să te înghită ghiolul de pe creasta valului, mai bine să stai pitit în apă, să treacă zbuciumul, apoi să scoți capul la suprafață, să tragi o gură de oxigen după care să le bați obrazul mangafalelor care n-au avut loc de tine. Păi literatura noastră este atât de europeană pe cât de tradusă este, depinde cu cine ieșim în față, dacă trimitem la atac niște "epidermiști", niște scriitori speculativi, care iau un subiect la modă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor. Dar lucrurile nu rămân nespuse, fie și cu delicatețe. Nu cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic nedispus să se mintă decât una trântită de la obraz. Ion Pop, ca să fac un exemplu, nu va ieși (pentru că-i e structurală) din eleganța reticenței sau reproșului, dar asta nu înseamnă că observațiile sale nu sunt mai eficiente (pentru cine nu vrea să se amețească, firește) și mai constructive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Institutul European, Sorin Pârvu, colegul și sicofantul meu personal, tipărea, între altele, un roman de Costache Olăreanu plus un manual de jurnalism. În "locus mioriticus" totul fiind posibil, am să revin răspicat asupra cestiunii și o să le-o zic de la obraz detractorilor ori naivilor ce mă acuză că scriu proză, de nu cumva poeziuni. Da, da, bețivanul Neculai Luca, prof la Facultatea de Matematici Iașiote, mă prezenta unui comesean de-al său drept poet din stirpea brumariană. Ce se afla în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le spui tu, poezia română se întoarce la metaforă, una mai subtilă, chiar dacă publicul cititor sau ascultător (tot mai neînsemnat, nu ne mai citim nici noi între noi) și-ar dori o mai mare deschidere, să i se spună la obraz ce vrea să audă, nu să se învârtă în jurul cuvintelor prețioase, pregătit să detecteze "sensul înalt" în versuri. E neobișnuit că noua generație de poeți este susținută de noua critică cu vechile unelte ale receptării estetice. Mă tem că trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
seamă, cu atât mai mult ei mă Întrebau câte ceva legat de călătorie și cum mi s-a părut pelerinajul. Era greu de dat acest răspuns. Nu din cauză că nu știam, pentru 157 că știam, dar rușinea a ieșit la suprafață pe obraz. Doamne, numai a mânca nu-mi mai era. Și nici foame nu-mi era deloc. Dar și Bunul Dumnezeu a stat la masă cu neputincioșii, vameșii și păcătoșii. Eu eram dintre cei din urmă iar ceilalți erau ca sfinții, așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vedea Mă primească-n turma Sa Cu oile cele bune Că L-am căutat În lume Cu greu, iată am ajuns Și nimic eu n-am adus Doar o trăistuță cu fapte Și un Munte de păcate Două Boabe pe obraz E averea mea de azi! Mult, mult Doamne mă căiesc Viața rău eu mi-o trăiesc Ceva bun greu Împlinesc Dar te rog Părinte al meu Tată bun și Dumnezeu Și Tu Maică Prea Curată Nu mă uitați niciodată Ca să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ Fața Lui de sânge plină Se proptează În țărână Iar peste El, Crucea grea La Pământ
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]