13,312 matches
-
caracterizat prin prezența a, în general, două catarge, uneori trei, rareori mai multe, pe care se ridică pânze multiple aflate la diferite grade de înclinare față de axa de simetrie a navei. Particularitatea distinctă a goeletelor este folosirea simultană a acestor pânze multiple la diferite grade de înclinare pentru a prinde cât mai complet forța vântului. În cazul celor mai eficiente și rapide goelete, pânzele sunt foarte rar orientate perpendicular pe direcția de înaintare a navei. Primele utilizări ale goeletelor se datoresc
Goeletă () [Corola-website/Science/315491_a_316820]
-
de înclinare față de axa de simetrie a navei. Particularitatea distinctă a goeletelor este folosirea simultană a acestor pânze multiple la diferite grade de înclinare pentru a prinde cât mai complet forța vântului. În cazul celor mai eficiente și rapide goelete, pânzele sunt foarte rar orientate perpendicular pe direcția de înaintare a navei. Primele utilizări ale goeletelor se datoresc olandezilor în secolele al XV-lea și al XVI-lea fiind apoi perfecționate de francezi, englezi, americani și canadieni în secolelele următoare. Denumirea
Goeletă () [Corola-website/Science/315491_a_316820]
-
În primii ani au fost realizate filmele: "Răpirea fecioarelor", "Răzbunarea haiducilor", "Vasul fantomă" (după romanul lui Jack London), "Pirații din Pacific", "Fiul Soarelui" și "Joe printre pirați". În 1975 este greată ca goeletă cu hunier, pentru turnajul filmului românesc "Toate pînzele sus!" de Mircea Mureșan, după romanul de succes cu același nume, al scriitorului Radu Tudoran (fratele lui Geo Bogza). Mai târziu, nava a „jucat” rolul goeletei „Ghost” din serialul german "" (după alt roman al lui Jack London), iar în anii
Goeletă () [Corola-website/Science/315491_a_316820]
-
a atrage atenția. Dar tânărul nici nu vru sa audă. Temându-se de ridicol, dacă ar fi fost recunoscut, el declară că prefră să moară decât să se dezonoreze prin această deghizare; și deodată, tăind cu o lovitură de sabie pânza cortului, dintr-o săritură trecu pe deasupra sforilor, parilor și zidurilor lângă care era adăpostit cortul, spre adânca consternare a oamenilor înarmați care-l pândeau și pe care această apariție neprevăzută îi paralizase. Alt cronicar adaugă că, nemulțumit de această întâmplare
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
Steagurile și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”. Al doilea steag, de forma prapurilor bisericești, are în lungime un metru, și aproximativ tot atâta în lățime. În partea de jos se prelungește cu trei colțuri. Câmpul pînzei este din atlas roșu. Pe fața steagului este reprezentat Sfântul Gheorghe, călare pe un cal alb, omorând cu sulița balaurul. Icoana sfântului este bogat lucrată cu fir de argint, aur și mătase albă, roșie și verde. Mantia sfântului este roșie
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei, în 1574
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
m, din mătase dublă bicoloră, având culorile dispuse în așa fel, încât pe fondul general albastru culoarea roșie formează în cele patru colțuri câte un pătrat cu latura de 0,4 m. Pe o față, pe fondul albastru din centrul pânzei, se află pictat capul de bour de aur cu o stea cu opt colțuri între coarne și o coroană princiară deasupra, încadrat de o ghirlandă de măslin, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare; în pătratele roșii din colțuri se găsesc
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
de stindarde, drapele și fanioane ale statelor maritime europene”, alcătuit de francezul A. Le Gras și editat la Sankt Petersburg în 1861, se menționează că unele corăbii moldovenești, fiind înarmate de către portul Galați, poartă drapele albastre, având plasat în centrul pânzei elementul tradițional al stemei, capul de bour (care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou), iar în canton avea un patrulater roșu cu trei stele albe. Se atestă, deasemenea, că drapelul miliției moldovenești avea două fâșii orizontale: roșu
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
înscrise în documentele privind mișcarea prilejuită de conscripția militară, ce a grăbit răscoala de la 1784. De la Plăisor, odată cu cărțile, au fost coborâte în vale și piese pictate, ca friza apostolilor (3,10 m / 0.50 m), cu Deisis, pictură pe pînză aplicată pe lemn, de o valoare artistică excepțională, ca și icoanele împărătești, din 1770 (Isus Hristos, Maria cu pruncul), datorate osârdiei monahului Chiril de la Plăișor. Pereții lăcașului, de plan deptunghiular, cu absida, decroșată, poligonală cu cinci laturi, au fost tencuiți la
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
se impune cu o precizie remarcabilă. Referitor la tematica istorică, în opera lui Apcar Baltazar se cunoaște că artistul i-a acordat o importanță deosebită și ambițiile lui l-au determinat să creeze mari proiecte pentru lucrări monumentale executate pe pânze de mari dimensiuni. El dorea să evoce și să glorifice trecutul glorios prezent în istoriografia românească. Adeseori, el a renunțat să picteze evenimente cruciale din istoria poporul român și s-a oprit la evenimente mărunte sau chiar asupra vieții de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Colț de grădină". În imaginea zugrăvită se poate vedea o locuință de o albeață sclipitoare așezată în fundul curții, grădinuța casei fiind plină de zarnacadele, albăstrele și garoafe care se ridică semeț din iarba stufoasă. Grădinuța a rămas memoriei doar pe pânza lui Apcar, deoarece astăzi se poate vedea în realitate doar o casă oarecare prin care se intră în casa veche. Copil fiind, a urmat cursurile școlii primare din mahalaua Caimata în perioada anilor 1888-1892, din renumele acestei mahalale bucurește rămânând
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
autor satiric român. Personajele înfățișate sunt apropiate moftangioaicelor și suratelor "Mițe" și "Zițe", create în dramaturgie de I.L. Caragiale. Nici măcar sentimentul cu care pictorul a atacat astfel de subiecte, nu diferă de marele dramaturg. La o privire sumară asupra acestor pânze, se poate observa ironia fină care reiese din compoziții și care se îmbină cu indulgență cu tarele umane printr-o nedisimulată simpatie. Pictura de gen practicată de Apcar Baltazar este îndreptată atât spre caracterele pozitive ale vieții, cât și spre
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
care a lăsat-o posterității. Referitor la tematica istorică, în opera lui Apcar Baltazar se cunoaște faptul că artistul i-a acordat o importanță deosebită și ambițiile lui l-au determinat să creeze mari proiecte pentru lucrări monumentale, executate pe pânze de mari dimensiuni. El a dorit să evoce și să glorifice trecutul glorios prezent în istoriografia românească. Există mențiuni documentare făcute de către contemporanii pictorului, așa cum a fost Emil Gârleanu, care a amintit că Baltazar „"... ținea cu deosebire la pânzele mari
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pe pânze de mari dimensiuni. El a dorit să evoce și să glorifice trecutul glorios prezent în istoriografia românească. Există mențiuni documentare făcute de către contemporanii pictorului, așa cum a fost Emil Gârleanu, care a amintit că Baltazar „"... ținea cu deosebire la pânzele mari; aproape nici nu scotea unele schițe și peisaje mici, cari însă dădeau măsura marelui său talent"”. Alexandru Tzigara-Samurcaș a menționat și el în revista "Convorbiri Literare": Se cunoaște că tematica istorică l-a preocupat din anii de studii la
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Artă al României. Pictura de gen intitulată "Moartea lui Lumânărică", se constituie un caz de excepție în contextul acelor vremuri când a fost realizată. Apcar Baltazar a preluat motivul din nuvela lui Constantin Negruzzi și a pictat compoziția pe o pânză de proporții neobișnuite pe atunci, 2.000 cm x 970 cm. Lucrarea are un înalt grad de originalitate, impus de câteva particularități evidente. Ea a fost creată pe lung, o lungime anormală în creația pictorilor români de până atunci. Efectul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în trecut. Similar cu "Balada morții" a lui George Topârceanu, pictorul "cugetă" cu penelul asupra morții, detaliile de ordin social devenind conotații subiacente. Privind racursiul îndrăzneț al lucrării și vigoarea cu care a fost realizată, se pot face apropieri cu pânze celebre ca "" de Rembrandt și "" de Andrea Mantegna. Baltazar a reușit să reproducă o poziție dificilă a corpului uman și a fost prima sau poate ultima încercare de a folosi pe deplin cunoștințele pe care le-a dobândit la Școala
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
expuse în anul 1909, prima la "Tinerimea artistică" și ultima la Salonul oficial din acel an. Părerile criticilor au fost dintre cele mai diverse și mai controversate. Astfel, Tudor Arghezi a considerat-o pe prima dintre ele ca fiind "... o pânză viguroasă, de o colorație gândită și cu un accent de eternitate în suprafața ei". Pictorul Vasile Ravici a considerat însă că lucrarea "... n-are armonia coloristică între fond și figură, fondul absolut galben al cetăților tratat pete-pete... negăsindu-și... complementarul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
greșită a motivelor care ar trebui redate. Astfel, el a arătat care ar fi calea pe care un artist adevărat ar trebui s-o urmeze: "... alegi motivul, îl modifici așa cum te sfătuiește gustul tău de artist și îl traduci pe pânză, fără însă să alterezi caracterul esențial al subiectului". Similar l-a criticat și pe Arthur Verona pe care de altfel îl prețuia, spunând că în unele lucrări pe care acesta le-a realizat, culorile sunt dispuse arbitrar și imaginea finală
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
rănită" de Marcel Dragomir (Marele Premiu), 1976 - Concursul Cântam pentru voi: ,Un albastru infinit, (Premiul Juriului, Premiul de Popularitate, Premiul Tinereții), 1976 - Concursul radiofonic: Nimeni nu-i că noi, ( Premiul Publicului), 1977 - Festivalul național: ,Un albastru infinit, (Premiul I), 1978 - ,Pânză bărcii, (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor) din România, 1979 - ,Lumina vieții, (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor) din România, 1984 - ,De n-ai să vii, (Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor) din România, 1986 - Diplomă pentru participarea și contribuția adusă la rușita
Premiile Angelei Similea () [Corola-website/Science/315666_a_316995]
-
forma humanoida, pielea lui e făcută din piatră și poate folosi cristalele din el pentru a absorbi energia și apoi să o folosească împotriva inamicilor. 9. Maimuță Paianjen are forma unei maimuțe albastre cu patru brațe, care poate trage cu pânză de paianjen din coadă și să se cațere pe pereți. Abilitățile sale acrobatice o ajută în lupta foarte mult. 10. Extraterestrul X este el mai puternic extraterestru dintre toți. Are forma humanoida și este omnipotent, dar e nevoie ca Belligus
Ben 10: Echipa extraterestră () [Corola-website/Science/315668_a_316997]
-
valoare culturală și istorică, sunt uimitor de variate și nemaipomenit de frumoase. Mari tapițerii de Arras și Tournai, de Gobelins, Aubusson și Bruxelles ilustrează scene romantice sau cavalerești, imagini de vânătoare și de evenimente istorice, momente biblice și peisaje idilice. Pânze rare din secolul al XVII-lea, aparținând școlii lui Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
Gavriil”, acum monument istoric, a fost construită în anul 1774, cu ajutorul baronului Taraskay Gabor, pe locul alteia mai vechi, menționată în conscripția de la 1733. Icoanele de pe iconostas au fost pictate în 1864. După tradiție, a fost împodobită cu pictură pe pânză aplicată, de Aurelia Iuga din Nicula. A fost reparată în 1905, când i s-a adăugat și un cor. În 1967 turnul a fost rezidit din temelii. În 2010 s-au făcut lucrările de reparație capitală atât de necesare.
Biserica de lemn din Nima () [Corola-website/Science/315706_a_317035]
-
Burroughs îi dezvăluie lui Brion Gysin tehnica cut-up în timp ce se afla la hotelul Beat în Paris septembrie 1959. El a început să felieze fraze și cuvinte pentru a crea noi propoziții. La hotelul Beat, Burroughs descoperă o poartă principală în pânzele lui Gysin: Nu cred că am văzut pictură, până când nu am văzut picturile lui Brion Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de lucrări de artă și tehnici cut-up. Deși nu este considerată
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
și materialele solide rămân pe conducta și, în timp, se întăresc ducând la înfundarea conductei. Fosele septice nu îngheață iarnă, deoarece în interiorul fosei are loc un process biologic de fermentare în urma căruia se degajă căldură. În zonele în care nivelul pânzei freatice este ridicat (1,5 m-1 m sub nivelul solului), apar două probleme: O fosa bine concepută și întreținută din fibră de sticlă, din beton, sau din plastic ar trebui să dureze aproximativ 50 de ani. Apa menajeră este
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]