13,844 matches
-
americane avea capacitatea de a-i face pe telespectatori să râdă și să viseze exotic în același timp. Cel mai mult mă bucura că îmi puteam regiza coșmarurile, că o puteam distribui pe Pamela în seriale care țineau blocată în fața televizorului jumătate din populația planetei. Următoarea etapă era substituirea lui Mircea Badea de la În gura presei cu întruchiparea perfecțiunii siliconate. Prezentatorul în cauză nu era băiat rău, doar că uneori era atât de infantil, încât stârnea cele mai materne sentimente. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în computer. Privi pe foaia de hârtie de lângă tastatură și văzu că rămăsese la track-ul 2254. Din boxe țâșni vocea subțire și sacadată a solistului de la Sarmalele reci. Ascultă Violeta duce găleata la gunoi și Lasă-mă să dorm la televizor, după care urmă Adriano Celentano. C XXXII Se pare că Leo avusese, totuși, unele vise cu rol de avertizare în cea ce o privea pe Adelina. Așa reieșea din reconstituirea coșmarului, pe care Leo îl rememorase sub transă hipnotică, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
năsălie, relaxat și nepăsător față de locul în care se găsea. Tăcea chitic și părea că ține ochii închiși ca să le joace o farsă prichindeilor din jur. Chipul îi era îndreptat spre altar; aveai impresia că, dacă cineva ar plasa un televizor acolo, imediat ar deschide ochii. Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut felul iubitului său. Ca să-și alunge suspiciunile și să-și poată savura cafeaua, Cosmin luă două calmante, apoi dădu drumul la televizor. Înauntru, figura rigidă a primului-ministru Tăriceanu, supranumit Kuki, cu mâinile și cravata spânzurându-i de-a lungul șoldurilor largi, spunea cu glas metalic în fața unui microfon roșu că gata! dacă până acum românii au ascultat de politicieni, a venit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sală. Își amintește, ca un elev silitor, finalul din „Zabriskie Point“ de Antonioni. Momentul În care imaginația eroului face să explodeze o vilă americană. Se filmează cu Încetinitorul și pot fi văzute zburând alene prin aer bucăți de frigidere, haine, televizoare, mobile, aspiratoare, cărți (chiar și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce explodează alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și recunoască părinții și, În general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea așa ceva. Astfel. Despre mine, nimic. Dar vorba lui Zare, ce-avem noi În clin sau În mânecă cu oamenii aceia? Vom mai cerceta, fără Îndoială. * (TELEVIZOR) Bătrâne Zare, văd că ești mai puțin tenace decât mă așteptam și că te-ai decis deja să renunți la o parte din ideile tale. Înțeleg că vrei să treci examenul de admitere, dar, iată, acum Încep eu să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
continui să crezi În adevărul pe care l-ai rostit tu cel dintâi! Dacă vrei să te Îndoiești, totuși, de ceva, pune-ți Întrebările altfel. Ce-ai zice, spre exemplu, dacă Într-un tumul din perioada veche ai găsi un televizor? ......................REPLAY........................ (TELEVIZOR) „Când cu gene obosite“ seara sting televizorul (Caragiale n-ar ezita să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
crezi În adevărul pe care l-ai rostit tu cel dintâi! Dacă vrei să te Îndoiești, totuși, de ceva, pune-ți Întrebările altfel. Ce-ai zice, spre exemplu, dacă Într-un tumul din perioada veche ai găsi un televizor? ......................REPLAY........................ (TELEVIZOR) „Când cu gene obosite“ seara sting televizorul (Caragiale n-ar ezita să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rostit tu cel dintâi! Dacă vrei să te Îndoiești, totuși, de ceva, pune-ți Întrebările altfel. Ce-ai zice, spre exemplu, dacă Într-un tumul din perioada veche ai găsi un televizor? ......................REPLAY........................ (TELEVIZOR) „Când cu gene obosite“ seara sting televizorul (Caragiale n-ar ezita să precizeze că orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau nu cu baiț de tâmplărie. Deci o explicație ar exista pentru toate compunerile personale de ambient (chiar pentru neglijență și greșeli recunoscute ca atare de „autori“). Atunci cum să-mi explic privirea Îmblânzită cu care accept ambientul după ce Închid televizorul? Obiectele sunt aceleași, ordinea În care sunt așezate nu s-a schimbat, eu Însumi nu am schimbat nimic În situația mea socio-profesională, proprietarul apartamentului În care mi se Întâmplă să fiu la sfârșitul emisiunii Îmi răspunde la fel de simpatic sau antipatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nevoie de haină românească care să îmbrace nevoile noastre. De aceea, strig: române, respectă chipul dat ție de Hristos Dumnezeu, învățătura Lui și primește încrezător Crucea Golgotei, căci numai așa vei birui! Patrioții, adevărații buni români, nu se fabrică la televizor, ci pe câmpul de luptă, școală, Biserică, muncă și unitate. Toți politicienii, toți înstrăinații și analfabeții de ieri aveau diplome universitare, doctorate și erau academicieni. Românul a pierdut din memorie și a uitat ce a pătimit el și copiii lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tatăl meu. Vitalitatea, care m-a ajutat totdeauna să fac față melancoliei și pesimismului, dă, se pare, semne de "insuficiență", iar natura mea impulsivă reacționează, ca de obicei, pe dos, prin dorinți negative. Aseară, am adormit în fotoliu, uitîndu-mă la televizor. Când m-am trezit, după miezul nopții, rula un film cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când m-am trezit, după miezul nopții, rula un film cu un bărbat care suferise un accident ce-i paralizase tot corpul de la umeri în jos. Își pleda dreptul de a dispune de viața sa în acele condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături. Un domn distins conferenția acum la televizor, tradus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături. Un domn distins conferenția acum la televizor, tradus în mai multe limbi. La sfârșitul conferinței, s-au transmis ultimele știri. O sectă, cu mulți prozeliți, decapitase toate statuile din oraș. Dar poliția era pe urmele răufăcătorilor. Cetățenii au fost rugați stăruitor să stea liniștiți și să aibă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rugați stăruitor să stea liniștiți și să aibă încredere în poliție. Cei care au batjocorit statuile vor fi prinși. Și nu va exista nici o îndurare pentru ei. S-au auzit urale, după aceea un marș. Pe ultimele sunete ale marșului, televizorul s-a stins. În cameră s-a lăsat o tăcere apăsătoare și eram sigur că, dacă m-aș fi dus la ușă, aș fi constatat că era încuiată. 10. "Vîntul din sud" nu e un vânt oarecare, e o taină
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-am visat și copilăria. 10. Experiența trăită de mine, până la unsprezece ani, a unei vieți în afara istoriei, este cu neputință azi, inclusiv pentru copiii de la țară. Istoria a dat buzna până și în mânăstiri, cu ajutorul telefonului, al ziarelor, al televizorului. Omul se naște, deja, prăbușit în istorie, pregătit să depindă de ea, nu mai trece, nici copil, printr-o perioadă preistorică. De cum deschide ochii, se familiarizează cu lumea. Chiar și miracolele s-au mutat din natură în tehnică, iar cerul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un stil cam greoi, împrumutat de la oraș. Lămpile cu gaz au dispărut. De asemenea, fântânile cu cumpănă de prin curți. Cu gust de țeavă ruginită uneori, apa e scoasă din pământ de pompe electrice. Pe acoperișuri se văd antene de televizor, iar copiii nu se mai miră că se poate vorbi "prin sîrmă". Centrala telefonică sătească, instalată într-o încăpere lângă primărie, are, deja, câțiva abonați. Nici Făgărașul nu mai e, pentru copii, un oraș magic. Se poate ajunge acolo ușor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în gara Brașov. Aveam sufletul pustiu și simțeam că mă despărțeam de Lisa. iulie 1. Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust. Inevitabil, mi-am adus aminte că "aniversările" mele au fost mereu niște zile goale; nu prea am știut ce să fac ca să le umplu. Azi, mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să se întoarcă la locul lui de muncă sau acasă să uite de aceste tensiuni, însă până atunci trebuia să treacă și acest hop. Nu-l preocupau acești oameni, acest partid și dacă nu ar fi fost atâta balamuc la televizor, nici nu ar fi știut de existența lor. Burlacu era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
s-a pus un tapet nou pe acel perete, dar mulți ani după ce pozele au fost date jos, încă se mai vedeau urmele pionezelor, alcătuind o rețea haotică și fantastică de stele. Știam că fusese recent la Londra: văzusem la televizor cum trecuse cu mașina pe străzile mărginite de mulțimile care veniseră să-l întâmpine. Auzisem de apariția lui la expoziția din Earl’s Court și am murit de invidie când am aflat că dăduse mâna cu sute de copii norocoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridicat repede de pe scaun. Am oprit banda. Ecranul monocrom deveni color și volumul sunetului reveni: o voce de bărbat, foarte joasă și sonoră. Pe ecran era un bărbat. Ținea în brațe un copil. Un film documentar, probabil. Am oprit sunetul televizorului și m-am uitat să văd dacă eram încheiat la șliț. Am aruncat o privire prin apartament. Era mare dezordine. Mi-am dat seama că n-aveam timp să remediez situația și m-am dus să deschid. Cine putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]