14,325 matches
-
senin Doar luna dă culoare întunericului Căci stelele și-ascund sub gene Privirea argintie. Luna-și întinde brațele spre mine Și simt cum sunt atrasă spre cer, Spre un alt început. Liniștea nopții se așterne încet In timp ce eu zbor, continuu zbor Pe aleea paralelă cerului Și nu pot să mă opresc Până când înaintea-mi Se desenează infinitul Atunci moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă în vânt, Și port în mine frumusețea lor Sunt tineri, poartă al meu cânt, Cânt de culoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ager și tăcut, Să-nvăț cum se trăiește-n viață Cu idealuri și speranță. Adolescența-i ca o floare: Cine n-o îngrijește moare. Trăiește viața cu credință, Fii mândru de a ta ființă. Durerosul timp Timpul trece precum vântul Zboară-n zare ca și gândul. Viața este trecătoare, Viitorul sus răsare. Copil fiind, am tot sperat Că timpul stă mereu în loc, Să pot să cânt, să pot să joc. Atât am încercat. Dar iată-mă ajuns la școală : Sunt multe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajuns la școală : Sunt multe semne de-ntrebare. Las în cutie o jucărie, Aleg acum o meserie. Ce vreau să devin în viață ?! Am multe gânduri și speranță, Dar numai prin învățătură Voi avea o viață bună. Timpul repede-a zburat Și de la toți am învățat Că trebuie sa muncesc în viață, Să am izbândă și speranță. Dorințe Am visat așa de mult C-o să schimb acest pământ, Că n-o sa mai fie tristețe, Că vor fi nori de frumusețe. Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică-mi șoptește-n ureche povești Cu plase, cu bărci, povești
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe-un cal călare. Iarna Ia te uită! Ninge-afară! Haide, dragă sănioară! Să ieșim și noi la joc Cu copiii la un loc; Să mergem la derdeluș, Să urcăm de jos în sus, Iar de sus în jos, apoi, Să zburăm noi amândoi Ca doi zmei înaripați, Că buni prieteni suntem noi Când vine iarna pe la noi! Toamna în codru Luna-i sus și luminează Codrul verde și frumos, Într-o aură-l îmbracă Cu polei prea luminos. Codru-i mândru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu dragostea-n priviri. În ochii tăi citesc atâta pace Atâta bucurie, împliniri. Chiar dacă anii au trecut și-or trece, Tu-ai să rămâi cu dragostea-n priviri. De-aceea eu din dragostea-ți curată Ce-mi dă aripi să zbor spre nemuriri Am învățat să dăruiesc iubire Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pașilor mei, Mă pândește neîncetat. Se aud sunete. Sunete ce-mi răscolesc amintiri. Mă urc pe razele soarelui Și tind spre perfecțiune. O singură dorință mai am, Vreau să ating cerul. Copilărie Copilăria este ca un stol de păsări, Ce zboară spre infinit. Timpul necruțător nu stă în loc, El trece. Dar sufletul meu, neschimbat Va rămâne. Chiar dacă în Copacul Tinereții, A mai crescut o frunză. Copil am fost, Copil sunt, Copil voi rămâne, Indiferent de timp. Incertitudini Prea multe promisiuni, Prea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înflorit. Culoare, lumea a primit Și pe toți ne-a-nveselit. Primăvară, ai venit Tot în jur ai înflorit. Vino, vino, dragă vară Vino, vino, dragă vară Noi cu drag te așteptăm De cu zori și până-n seară Tot pe-afară să zburăm! Fructele se coc la soare Noi zburăm din floare-n floare. Iarba crește ne-ncetat Vară, vară, dragă vară Tare mult te-am așteptat. Lumea copilăriei Copiii toți din lumea-aceasta Se nasc cu suflet bun, curat, Se nasc ca feți-frumoși
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toți ne-a-nveselit. Primăvară, ai venit Tot în jur ai înflorit. Vino, vino, dragă vară Vino, vino, dragă vară Noi cu drag te așteptăm De cu zori și până-n seară Tot pe-afară să zburăm! Fructele se coc la soare Noi zburăm din floare-n floare. Iarba crește ne-ncetat Vară, vară, dragă vară Tare mult te-am așteptat. Lumea copilăriei Copiii toți din lumea-aceasta Se nasc cu suflet bun, curat, Se nasc ca feți-frumoși și cosânzene, Precum natura i-a creat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și mă îmbrățișează... Alerg, dar ploaia mă prinde cu ultima suflare. Încerc să scap, dar în zadar. Cad la pământ, apoi mă ridic. Încep să dansez cu ploaia, Să zbor, să visez. E un dans nebun Ce nu-l mai pot uita. Calc pe lacrimi de nori Și mă trezesc pe lacrimi de înger. Mă așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi mult dor de ea. Cu toții știm că va pleca Și ne va părăsi cândva. Însă cu toții ne dorim, Copii noi iarăși vrem să fim Și zi de zi să ne jucăm Prietenii noi să legăm. Cruda copilărie... Prin copilărie zbori, Iarăși urci, iarăși cobori, Printre vremuri se va pierde Mai rapid decât ai crede. Este o stea căzătoare, Blândă si strălucitoare ; În cerul nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde mai multe, Că îi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pot face pe toate, De ziua mea vă scriu așa: Asta este viața mea! Șoapte de amor Îți șoptesc încetișor Șoapte fine de amor Ești o fată frumușică, Dar și foarte iestețică. Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează, Căci și sufletul îți oftează, Dar să știi că foarte tare Eu ți-aș da o sărutare. Tatu Ioana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o rărească pentru a deveni regina sa. Într-o noapte întunecoasă, când luna și stelele erau acoperite de nori groși, acesta a intrat pe fereastră în camera ei, a luat-o încet în brațe și ajutat de-o zgripțuroaică au zburat spre Nicăieri. Prințesa, trezindu-se, începu a plânge și a-l ruga pe zmeu să o ducă acasă, explicându-i că doar în acel palat poate fi fericită. Zmeul puse o armată de balauri să construiască un palat identic cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise ochii și zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum vezi am o aripă rănită ți nu am mai avut puterea să zbor până la un izvor. Stejărel, cu ochii luminoși și surprins de cele auzite, îi spuse: Nu trebuie să-mi mulțumești! Pe mine nu m-ar fi ajutat prea mult acea micuță cantitate de apă și cred că Dumnezeu te-a trimis
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu m-ar fi ajutat prea mult acea micuță cantitate de apă și cred că Dumnezeu te-a trimis în calea mea. Te-aș ruga să mi arăți drumul spre ținutul Nicăieri. Aș vrea să te ajut, dar nu pot zbura! răspunse tristă pasărea. Nu-i nimic. Vei călători pe umărul meu! Rândunica acceptă, Stejărel îi legă aripa, împărțiră firimiturile de pâine rămase și porniră la drum. Pasărea îi povesti despre acea lume misterioasă în care o prințesă frumoasă ca o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dansam cu ei în balul bunătății, cântam cu ei tăcuta melodie a firavei comori prietenia. Nici furtuna timpului nu putea să atragă atenția tuturor de pe dansul nostru fără început. Amețită, simțeam acum că am aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
către o Banană Vorbăreață și a început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trezit într-o altă dimensiune, o lume ciudată și total diferită de a noastră. Voiam să merg pe acele străzi întortocheate, supraetajate și strălucitoare pentru a explora, dar nu a fost nevoie, doar stăteam. Aveam o placă sub picioare ce zbura cu mine. La început mi s-a părut greu, nu-mi puteam ține echilibrul, dar mi-am imaginat că am sub picioare un skateboard ce zboară și m-am descurcat. Drumurile erau, cum am spus, supraetajate și dădeau ocol clădirilor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
explora, dar nu a fost nevoie, doar stăteam. Aveam o placă sub picioare ce zbura cu mine. La început mi s-a părut greu, nu-mi puteam ține echilibrul, dar mi-am imaginat că am sub picioare un skateboard ce zboară și m-am descurcat. Drumurile erau, cum am spus, supraetajate și dădeau ocol clădirilor imense. Mașinile nici nu trebuiau să le atingă, pur și simplu levitau și aveau un pilot automat, deci, chiar și copiii puteau conduce. Arhitectura clădirilor era
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vieți nevinovate, atâtea suflete pline de vise, speranțe. L-am rănit pe Alex, un om atât de bun, atât de cald. Am stat toată seara pe străduță și mam gândit la tot ce am făcut. Spre dimineață gândul mi-a zburat la criminalul din acest oraș, la dorința lui Alex de a-l prinde. E un vampir foarte puternic care poate constrânge oricâți oameni vrea. Nimeni nu-l va putea opri. Nimeni în afară de mine. Singurul mod prin care-l pot ucide
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea era un vampir, criminalul. Pur și simplu am încremenit. Era foarte bătrân. Nu vrei să vorbești cu mine, Rose? Am închis ochii, am strâns țepușa în mână și m-am repezit cu toată forța la el. Din cauza impactului, a zburat în cealaltă parte a străzii. Cu o viteză inimaginabilă a venit în spatele meu, m-a apucat de braț și m-a aruncat pe jos. Fiecare os din corpul meu s-a rupt, n-am mai simțit în viața mea așa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram din plin. Mi-am închis ochii și mă lăsam în voia sorții. Intrasem într-o altă lume; o lume a mea. O tuse puternică se auzi în apropierea mea. „Domnul Mirescu” mi-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]