128,121 matches
-
basm. Vă propun, de aceea, două alternative recente (să nu credeți că povestitorii s-au lăsat de tot de meserie...) la ,filmele", doar parțial color, ale copilăriei: De-ale prințeselor și patrupezilor, cartea Iaromirei Popovici, de curînd publicată la Curtea veche, și Întîmplări din noaptea Soarelui de Lapte, romanul lui George Bălăiță, apărut în 2004 la Gramar. Începeam, și nu doar fiindcă înaintea cărților de povești stau, mai totdeauna, cărțile de colorat, de la paleta de pictură. Iaromira Popovici pictează, în tonuri
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
din vălătuci de curcubeu. Fiecare poveste începe și se stinge parcă de la sine, într-o lume doar putințel deraiată și veșnic pîndită de normalitate. Însăși normalitatea, beatitudinea, plăcerea de-a istorisi lucruri care pur și simplu merg bine iau locul vechilor scenarii cu încercări dincolo de puterile omenești, trecute cu nelipsitul concurs al unor animale de treabă. Aici, în poveștile astea noi, animalele își au distracțiile lor, fără legătură cu afacerile oamenilor (fiindcă, ,în pervertita lume a basmelor" se fac afaceri ,ușor
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
considerat cuvînt "de uz comun" poate fi o eroare. La majoritatea termenilor găsim și o datare a pătrunderii în italiană a cuvintelor (respectiv a atestării lor în vreun text sau a acceptării în glosare): ban și cot sînt cele mai vechi (1892); de la începutul secolului al XX-lea datează aromuno (cu varianta mai logică aromeno) și braga (1913); caciula are o plasare aproximativă (secolul al XX-lea); leu e din 1935; în 1956 apar doina, domn, domnitor, glod, hora; în 1961
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]
-
important al vieții lui David Pop: fusese un necredincios și acum, la plecarea pe front, se convertește brusc și formal, numai pentru a se refugia în această credință: "Ieșind din orășel, trăsura trecu pe lîngă o cruce mare de lemn, veche, pe care era răstignit un Hristos de tinichea. David, căruia îi cam plăcuse să facă pe necredinciosul și să scandalizeze pe nevastă-sa spunînd că nu-i Dumnezeu, acuma se închina cucernic, bolborosind: "Doamne-ajută"!" (Opere 2, 226). Prin comparație, e
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
mize care nu pot fi ale lui, decis să dezerteze la români cînd va avea ocazia. Altă opinie e aceea a lui Emil Oprișor, care exprimă resemnat vocea datoriei, ca și David Pop, numai că el are acum din ce în ce mai șubrezită vechea poziție, întrucît, după doi ani de război indiferent, David Pop este mutat pe frontul din Transilvania, nevoit să lupte împotriva fraților de dincolo de munți. O vreme, David Pop rezistă discuțiilor și dilemelor, ignorîndu-le: "Camarazii veșnic discutau, veșnic făureau planuri de
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
propria ta uitare: "Uitarea se află în uitare/ precum o iubire în altă iubire./ Aș vrea să-mi smulg din piept o umbră, să uit o uitare". După războiul civil, Cernuda se exilează, mai întâi în Anglia, apoi în Mexic. Vechile teme romantice de până atunci: dragostea, nostalgia, singurătatea, frumusețea efemeră și trecerea implacabilă a timpului capătă intensități noi și note tragice. Se accentuează dorul paradisurilor pierdute: primul este Andaluzia natală, al doilea este un paradis păgân: Grecia antică, a timpurilor
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
viclean, îmbătrânesc, iar timpul Slăbește vijelia de pucioasă A aripei de înger care-am fost. Îți sunt oglindă. Să-ți redau nu pot Hirsuta tinerețe ce-a trecut. O: În clipa fericită a uitării Vii cugetul să-mi tulburi, zgândărești Vechi amintiri ca roiul de albine; Batjocura ta-ngheață orice faptă, Istoria-i scăzută, nencheiată, Și cântărind apoi cât prețuiesc Un plop cu-argintul frunzelor în soare Și visele poetului, șoptești Prin colțuri că acestea-s umbră vană. D: De amăgire
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
au început să facă gălăgie, s-au dezmeticit și ai noștri. Cînd niște ruși care aveau o răfuială prin Bulgaria au trecut pe la noi, s-au găsit și ai noștri să-i urmeze, amintindu-și, abia atunci, de socoteli mai vechi. Cînd a izbucnit primul război mondial, cum-necum, de nevoie, intrarăm și noi; cînd se puse de-al doilea iarăși n-am fi vrut să ne băgăm și ne aliarăm cu ăi mai tari abia la spartul tîrgului, și tot așa
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
în istorie, o astfel de clipă netezește munții, transformă deșerturile în lanuri roditoare și rămîne pentru generațiile viitoare un reper de neșters. La noi, însă, nu s-a întîmplat așa. Foarte repede, jivine tremurătoare au început să adulmece noile avantaje, vechii lupi și-au tras pe ei costume Armani și jeep-uri la scara piscinei, Bulă a devenit "Domnul Bulă", om prosper de afaceri, iar Păcală s-a trezit șomer. După un timp, și-a găsit o slujbă pe măsură: vînzător
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
și de spațiul meu." Ți se schimbă valorile cu timpul? îți adaptezi temele vârstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Ai încercat să transferi această mobilitate și asupra poeziei pe care o scrii? încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) - deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
încerc să-mi canalizez mânia: uneori acționez (de pildă, sunt membra Comitetului pentru scriitorii întemnițați al PEN în Anglia), alteori scriu - fiindcă am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Poșetă e o capodoperă de lirism narativ concentrat: "Poșeta veche de piele a mamei,/ plină cu scrisori de care nu s-a despărțit/ tot războiul. Izul/ poșetei mamei: mentă/ și ruj și pudră Coty./ Scrisorile acelea mototolite/ roase la colțuri, deschise,/ citite și împăturite la loc de atâtea ori./ Scrisori
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
onestitatea ziarului. Cei doi tineri critici literari nu puteau părăsi o redacție din care nu făceau parte - erau doar colaboratori - și, în plus, nimeni nu le-a propus vreodată să tămîieze, cum zice într-o românească proprie dl C.N., ierarhiile vechi. Am citit și articolul dlui C. Rogozanu din ultimul Observator. Oricît de supărat ar fi pe unii dintre noi, autorul nu spune că ar fi fost obligat să scrie altfel decît crede. Cronicarul nu e de părere, totuși, că dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
cărți și reviste erau peste tot, în rafturi, pe scaune, pe dușumele, ocupau orice colț liber și se înmulțeau cu prodigalitatea unor flori de cîmp. Caracteristică era și marea lor eterogenie: literatura bună se învecina cu maculatura, broșuri disparate din vechea serie a "Revistei ideii" a lui Panait Mușoiu se amestecau cu numere recente din "Adevărul literar" și "Însemnări ieșene". Mândria tatei consta în colecțiile complete ale "Vieții românești" interbelice și a "Biletelor de papagal". Un volum conținând câteva specimene rarisime
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
mă asaltau. În 1952, așa-zisa "deviere de dreapta" m-a stupefiat prin ușurința cu care partidul s-a debarasat de la o zi la alta de doi dintre liderii săi, sub acuzarea implauzibilă de a fi fost niște "trădători", cu vechi state de serviciu. Am pus atunci câteva întrebări în dorința sinceră de a mă lămuri. Dar ele au fost tratate cu asprime, ca o dovadă că nu fusesem în stare să-mi înving "rămășițele mic burgheze". A urmat scoaterea mea
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Răscoala în Republica Democrată Germană: 17 iunie 1953, războiul rece și relațiile internaționale. Nu voi relata toate luările de poziție și referatele susținute, relatarea ar ocupa mult prea mult spațiu, ci voi sublinia câteva intervenții care au scos la lumină vechi și în același timp actuale mentalități. Dar mai înainte de a intra propriu-zis în subiectul pe care mi l-am propus o scurtă reamintire a faptelor care s-au produs în luna iunie a anului morții lui Stalin în partea de
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
elimine, readucând sabatul mai aproape de funcționalitatea sa originară de sărbătoare a lunii. Primul argument ce încurajează o astfel de lectură îl furnizează chiar natura celor două personaje ale povestirii, un diavol cu acte în regulă și o vrăjitoare cu state vechi de funcțiune: "de mititică se dedese la știința farmecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și pentru păcatele ei, fusese blestemată să se preschimbe în hodoroagă cerșetoare și să nu-și mai ia înfățișarea ei de mai-nainte decât atunci când o putea
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
destinat și silit de alții să se consacre teologiei, după cum el însuși mărturisea mai tîrziu, chiar în epoca sa de rătăcire. Acel lucru era în totală contradicție cu înclinația sa. I-ar fi plăcut să se dedice cu totul literaturii vechi, artelor frumoase, mai ales poeziei, dar și filosofiei și esteticii [...]. Se spune că Goethe nu-l avea la inimă. Pare să fie adevărat, fiindcă, ori de cîte ori încercam să-i vorbesc despre Goethe, se prefăcea că pur și simplu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
prea tare, iar străinul nu știa cum să se descurce. Foarte curînd, Hölderlin începea să mulțumească pentru vizită și să facă plecăciuni, iar oaspetele făcea bine să se retragă. Nimeni nu stătea de altfel prea mult în preajma lui. Chiar și vechile sale cunoștințe găseau întrevederea prea sinistră, prea apăsătoare, prea plicticoasă, prea lipsită de sens. Căci cu ele mai ales bibliotecarul se purta cel mai ciudat. Astfel, Friedrich Haug, epigramistul, care-l cunoștea de mult, se duse într-o zi la
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
ele mai ales bibliotecarul se purta cel mai ciudat. Astfel, Friedrich Haug, epigramistul, care-l cunoștea de mult, se duse într-o zi la el. Și el fu primit cu "Maiestatea Voastră Regală" și numit "domnul baron von Haug". Deși vechiul său prieten l-a lămurit că nu fusese înnobilat, Hölderlin nu a încetat să-l gratuleze cu acele titluri. Iar celor care îi sînt cu totul străini le adresează numai vorbe absolut fără rost. Am vrut să vorbim mai întîi
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
-și putea duce pînă la capăt nici propriile idei, darămite să le urmărească pe ale altuia. Totuși, cu obișnuita-i curtenie, lăuda întotdeauna cartea nemăsurat de mult. Printre cărțile lui se află ode de Klopstock, Gleim, Kronegk și alți poeți vechi de acest gen. Citește adesea ode de Klopstock - pe acestea le alege în primul rînd. I-am spus în nenumărate rînduri că Hyperion fusese retipărit și că Uhland și Schwab făceau o culegere din poeziile lui. Dar singurul răspuns pe
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
își exprima dorința de a fi înmormântat la Tescani. A păstrat pașaportul românesc și cetățenia română, deși zecile de ani petrecuți la Paris i-ar fi dat demult dreptul la cetățenia franceză. Mai mult, nu a dorit să accepte înlocuirea vechiului său pașaport care purta însemnele regalității nici când Ambasada României i l-a anulat, oferindu-i noul model de pașaport, eliberat de autoritățile republicane pro-bolșevice. Nu a acceptat un asemenea document modificat pe modelul Republicii Populare, iar pentru a nu
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
același gen, ronțăite pas cu pas, a rodit în zilele noastre. O mostră elocventă ne oferă câteva dintre răspunsurile elevilor de gimnaziu care au susținut simularea evaluării naționale la limba română, de la Bacul 2016. Sunt cei ce au trecut din vechea „epocă a partidelor” în cea nouă a „tehnocraților”, despre care a luat cunoștință și englezul nostru. Un elev „modern” scrie cu propria lui mânuță: „Eu nu utilizez internetul pentru cărți, eu vorbesc cu prietenii pe facebook, stau la chat cu
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
nu numai factorii economici, agenții pieței și lumea afacerilor trebuie să-și reconsidere perspectivele și să-și reformuleze relațiile cu partenerii din sfera creației de bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
trebuie să-și reconsidere perspectivele și să-și reformuleze relațiile cu partenerii din sfera creației de bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
noștri eroi există o legătură secretă pe care a orânduit-o, poate, Dumnezeul românilor. Steagul care i-a adunat pe moți și în jurul lor pe toți românii, pentru un ceas de istorie care s-a petrecut pe Câmpia Libertăților noastre vechi. Discursul lui Avram Iancu, cel mai scurt discurs politic din istorie: „No, haida!”, a zis Crăișorul moților și oamenii l-au urmat până la capăt. E important steagul lui Avram Iancu? Cred eu, poate nu numai eu, că este extrem de important
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]