43,150 matches
-
interzis toată viața să-și practice religia. Ca să nu-și supere soțul, s-a obișnuit să se roage în tăcere. Se prefăcea că citește, își pleca ochii pe o carte deschisă, dar uita să întoarcă paginile. Doar spre sfârșit, când absențele tatei au devenit tot mai frecvente, ea și-a regăsit curajul. În orele moarte luneca spre biserica modernă din cartierul acela pe care îl detesta. Se apleca pe o bancă, deoparte, aproape de ușă, de agheasmatar, de zgomotul celor care intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lipite una de alta. Ca acum cincisprezece ani, în clinica aceea. — Mă întorc curând, spun și o sărut pe păr. Acum sunt eu cel care vă privesc dindărătul geamului, lângă perdeaua de plastic. Nu m-a întrebat niciodată nimic despre absența aceea, a făcut ca și cum nu m-aș fi mișcat niciodată. Te-am pus în portbebe și am plecat acasă. Iar când ți-a căzut cordonul, ne-am întors în păduricea de pini și l-am lăsat în scorbura unui trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
viseze la libertatea foșnetelor nocturne din pădurile natale. Fie și plecând numai de la aceste considerente, analiza lui Germán Gullón, potrivit căruia rimanul Ceață este „orfan de transcendență: semnificația romanului este imanentă“, mi se pare discutabilă. Semnificația romanului nu stă în absența transcendenței, ci în privarea (voluntară adeseori) de ea sau în ignorarea ei, mutilantă, de către mai toate categoriile de actori: personajele, chiar și cele neînsuflețite, trăiesc durerea unui exil sau a unei deportări, circulă sau zac inerte, cu ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
niciodată. Marele C îi zice el. Harry crede în puterea cuvintelor. Ar putea chiar aprecia afonia, sună atât de muzical și medical în același timp. Dar apoi, ar trebui să îi explic că nu este o boală fizică, doar descrierea absenței uneia. Asta l-ar neliniști. Preferă ca bolile să poată fi văzute la microscop, detectate la radiografie sau măsurate de un aparat. Nu trebuie să îți faci griji, i-am spus. Nu este transmisă. Transmisibilă, vreau să zic, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui? Ce vrei să spui? În seif. Nu acolo te-ai dus? — Am vrut doar să verific ceva. Îmi mângâie urechea cu nasul. Era o glumă, nu un reproș. Am încercat că nu te trezesc. — Nu tu m-ai trezit. Absența ta m-a trezit. M-am răsucit și i-am prins un picior între ale mele. Își mută mâna de pe pieptul meu pe brațul meu. Degetele ei mângâiară numărul. La început am crezut că din întâmplare, dar apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la venituri. 6.6. Contabilitatea provizioanelor Dacă rezervele reprezintă, de regulă, părți din profitul capitalizat pentru a acoperi efectele negative ale unor factori intâmplători Și pentru a susține activitatea de ansamblu a băncii, provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, chiar în absența profitului, Și sunt destinate să acopere o pierdere sau o cheltuială individualizată, aspră cărora unitatea bancară păstrează o marjă de incertitudine privind mărirea sau data exigibilității. Provizioanele sunt grupate în contabilitatea instituțiilor de credit pe categorii Și se constituie pentru
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
la venituri. 6.6. Contabilitatea provizioanelor Dacă rezervele reprezintă, de regulă, părți din profitul capitalizat pentru a acoperi efectele negative ale unor factori intâmplători Și pentru a susține activitatea de ansamblu a băncii, provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, chiar în absența profitului, și sunt destinate să acopere o pierdere sau o cheltuială individualizată, aspră cărora unitatea bancară păstrează o marjă de incertitudine privind mărirea sau data exigibilității 48. Provizioanele sunt grupate în contabilitatea instituțiilor de credit pe categorii Și se constituie
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
Între ele sarcini, ture, un fel de organizare a muncii În departamentul de Îngrijire a lui Fima. Imaginile acestea Îi erau dulci ca o mângâiere: Întotdeauna, Încă din fragedă copilărie, Îi plăcuse să simtă oamenii mari, responsabili, preocupându-se În absența sa de bunăstarea lui. Așteptând ca el să adoarmă ca să poată pune la punct amănuntele pentru sărbătorirea zilei lui de naștere. Trecând la limba rusă pentru a discuta despre cadoul care urma să fie surpriza lui. Dacă va prinde curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
apropiată de cea a tatălui ei. Acesta plecase într-o bună zi „la plimbare“ din viața lui, fără să fi făcut mare vâlvă. Plimbările lui, trăsăturile lui de penel ajunseseră la un sfârșit, iar moartea nu făcuse decât să certifice absența lui, care acum era definitivă. — Țineți măcar cont de faptul că mortul a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii dinspre grădină. Silueta ei era doar un contur mai întunecat pe fundalul format dintr-un pom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care, văzuți din perspectiva cuburilor lui de beton și sticlă, își făceau pietrele să alunece pe gheață în anotimpul rece, dădeau doar din cap, zâmbind politicos, și Hans Saner spuse „mă rog...“ Nici măcar n-au catadicsit să se scuze pentru absența lor la inaugurarea vilei „Hackler-Halde“, cum își numea deja proprietatea, în ciuda invitațiilor trimise. Și Hackler luă o înghițitură din whisky-ul scoțian vechi de treizeci de ani, pe care îl adusese chiar el, cântărind în mână paharul de cristal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
constantă. Ed deveni reținut. —21 de ani. E o viață întreagă. Cum treci peste așa ceva? Am început să creez peisaje montane pe fața de masă, cu sare de mare. Eram emoționată și trebuia să-mi ocup mâinile cu ceva. În absența unui mesaj cu instrucțiuni de la Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie a lui Mark din ceară și să-i înfig în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și o vedere panoramică a locului. Am dat din umeri. —Bine. Hai, să mergem atunci. A avut dreptate. A fost plăcut. Ne-am ținut de mână și el nu și-a înfipt unghiile în palma mea. Chiar mi-a plăcut absența durerii. Poate ar trebui să mergem la grădina zoologică data viitoare? sugeră el. Am zâmbit. Îmi place și la teatru, la cinema, să mă plimb pe dealuri sau să beau vin și să stau la discuții. Nu trebuie să angajezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și că lucrurile pot fi din nou așa cum au fost. Încercarea de a șterge imaginile cu Ed, petreceri origami și căsniciile pe ducă ale prietenilor mă epuizaseră. Voiam să fiu singură, să mă pot gândi la toate astea. Dar, în absența unei binecuvântate singurătăți, al doilea cel mai bun lucru e familiarul care nu-mi cere să gândesc, unde pot să fiu și să fac pur și simplu, așa cum am fost și am făcut dintotdeauna. Așa că l-am luat de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răspunse Lisa. Deci au început să vorbească și la telefon. Dacă nu aș fi fost eu răufăcătorul în toată povestea asta și nu victima, i-aș fi reproșat puțin faptul că ele două par să se înțeleagă tare bine în absența mea. Nu aveam dreptul să fac reproșuri însă. Cu toate astea, am pus acest fapt deoparte. Era întotdeauna folositor să ai ceva de genul ăsta pus deoparte atunci când te tenta compătimirea de sine. Lisa își continuă delirul ca și cum nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înțelege că lumea bună nu plânge un mort în hohote. De aceea, câteodată fug de dânsa, părăsindu-mi casa ca un câine bolnav, care dispare de îndată ce presimte că i se apropie sfârșitul. Asta înseamnă „abandon”, hotărâse Gloria în una din absențele mele și ceru despărțirea pentru bătăi și părăsirea domiciliului. De ultimul caz nici nu putea fi vorba, deoarece o informam ori de câte ori treceam prin calmele înălțimi, pe unde îmi plimbam singurătatea. În ceea ce privește „bătăile”, Gloria mințise. Trebuie să recunosc, însă, marele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă amuțire. Sunt dispus să-mi operez și inima. Să pun ață în locul nervilor, ca să nu mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întrebarea, dar În privirea calmă, neclintită, se citea o provocare. — Nimic nepotrivit sau neprietenos, Îi răspunse Henry suav. Când Fenimore plecă la Florența, Henry era atât de ocupat cu nenumăratele probleme practice legate de mutare, Încât abia dacă Îi observă absența; apoi, În aprilie, pe când Începea să-și mai tragă răsuflarea și să caute iar societatea, se ivi o nouă și binevenită companie: familia Du Maurier se mută la Londra pentru o perioadă mai lungă. Om cu obiceiuri gregare, căruia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mergea și anul acesta, ca de obicei, În Cornwall, nu Îi cunoștea pe membrii ei destul de bine pentru a se insinua În aceste momente de suferință și, oricum, ideea de a-i ține companie taciturnului și lugubrului Leslie Stephen, În absența Încântătoarei Julia, Împreună cu derutant de istețele lui fiice cu nasurile lor lungi, Vanessa și Virginia, care Îl observau Îndeaproape (după cum bănuia) pentru a-și râde de el pe la spate, nu era de contemplat. Prin asociere Însă, St Ives și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a prezentării unei lumi adulte depravate prin ochii unei conștiințe sensibile, dar inocente. Îi aduse pe cei doi Smith de la De Vere Gardens să Îi poarte de grijă - În felul acesta, Îl putea supraveghea mai Îndeaproape pe Smith, care, În absența lui, organizase incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prostrație, nedoritor și incapabil să coboare din pat, cu greu În stare să se hrănească. Stătuse lângă el, ținându-l de mână, speriat și jenat, În timp ce Henry suspina, mormăind fraze aproape neinteligibile despre lipsa de rost a vieții sale, despre absența totală a speranței și bucuriei, despre cum tânjea după sfârșitul durerii conștiinței, toate amestecate cu referiri obscure la mătușa Alice și la „Fenimore“, probabil Constance Fenimore Woolson. Îi raportă În scris tatălui său, care diagnostică o cădere nervoasă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar eseul este În primul rând o explorare și, În fine, o afirmare a celui de-al doilea, În care moartea este văzută ca un portal către o extensie, nu o extincție, a conștiinței. El recunoaște Însă, de bună voie, absența oricărei dovezi ferme pe care s-ar putea Întemeia o astfel de speranță. Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se lasă impresionat nici de pretențiile spiritualismului de a putea stabili legături cu viața de dincolo de văl. Morții se definesc prin absență și tăcere. Și atunci, ce Îi dă dreptul să creadă În posiblitatea propriei nemuriri? Simpla „acumulare a tezaurului Însuși al conștiinței“, acumulare amplificată și cizelată de faptul de a fi artist: „Într-un cuvânt, conștiința și privilegiul artistic Însele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene din perioada de ucenicie comună la Kaisers Kaffee, absența fiului pierdut în paginile tipărite, înlocuind felia de pâine cu gem din care mai mușcam uneori în timpul unei lecturi prelungite cu o bucată de săpun Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de succes, aștepta rezultatul acțiunii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă arestul l-a scutit totuși pe cel ce refuza să atingă arma de spectacolul matinal. Pentru asta exista o celulă anume. „Marș la arest!“, așa suna ordinul. Dar, oricât de complet ne dispăruse el din ochi, rămânea prezent ca absență. De atunci încolo nu au mai domnit decât ordinea și disciplina. Imediat, pictura după natură și-a găsit sfârșitul. Pensulele au fost spălate. Picturile murale au rămas neterminate. Vopseaua s-a uscat. Nemaifiind privilegiat, ca unul care avea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]