14,708 matches
-
nimic din ceea ce s-a Întâmplat ulterior nu l-a infirmat, ne avertizează Imre Kertész. Crimele „contra umanității” continuă, Într-adevăr, zilnic, cu regularitatea cu care Pământul se Învârte, netulburat, În jurul Soarelui și În jurul axei sale tot mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tată, Capul familiei. Mie Îmi place, cum știi, acest rol. Aș putea să mă definesc, absolutizând realitatea, doar așa: eu sunt un părinte. Ar fi ridicol, Însă, să-mi arog această «emblemă». Fiii mei, cu care, cum știi, am o adâncă și excelentă relație, ar respinge asemenea postură. Enrico visa la o puritate platonică... Viața sa a devenit excesiv fluidă, relativă, izolată. Nu indiferentă, nu neimportantă, dar vagă, devitalizată, solitară, distructivă. Există și În roluri mult mai modeste, mic funcționar, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la o înțelegere cu Legiunea, care era socotită de toți soluția agreată de germani și care ar putea fi manevrată ușor în interesul camarilei, fiind lipsită de Căpitan și întreg statul ei major din anii 1936, 1937, 1938. Realitatea mai adâncă era însă alta, dar la acel momemt dușmanii nu o știau, ea a devenit evidentă în conflictul cu Antonescu de mai târziu. Această lipsă de informare a fost speculată de Comandant pentru a câștiga partida. Nemții de fapt, ar fi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în satul de graniță, Cuvin. Ultimele zile la Ofcea în dimineața zilei de 10 mai 1940 s-a auzit la radio începerea ofensivei germane, pe frontul de Vest; Belgia și Olanda fuseseră invadate și din comunicatele radio se semnalau pătrunderi adânci ale blindatelor germane pe toată întinderea frontului. În ziua de 10 mai se anunțaseră din vreme în țară mari manifestații și paradă militară cu ocazia împlinirii a 10 ani de domnie a regelui Carol al II-lea. Toate serbările însă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai despart niciodată, în ciuda tuturor obstacolelor și primejdiilor. Tuturor celor ce peregrinează în farmecul acestei nopți li se împărtășește miracolul naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate trăi sensurile curate ale acestei nopți, i-a fost dăruită cheia celor mai adânci cunoașteri. Aceluia i s-a vestit că nimic pe lumea aceasta nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate trăi sensurile curate ale acestei nopți, i-a fost dăruită cheia celor mai adânci cunoașteri. Aceluia i s-a vestit că nimic pe lumea aceasta nu este condamnat morții integrale, căci natura nu-și are sfârșit. Toate aceste realități cosmice, integrate pe sensul lor cel mai interior și mai înalt, ne dau, în spațiul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
August și primește acceptul tuturor, pentru poziția de înaltă ținută morală, de retragere imperială din viața politică și consolidarea pe temeiurile de început ale Mișcării. Acest manifest este unul de mare curaj în contextul timpului de atunci și de confirmare adâncă a esenței legionare proiectată temerar pe pânza nescrisă a viitorului. Circulara lui Nicolae Petrașcu 6 August 1945 Legionari din lăuntru și din afara închisorilor Mișcarea Legionară a luat naștere pe pământul românesc și din zbuciumul sufletului românesc de a rezista decadenței
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al doilea dintre ei Pe sâni și brațe de femei De-acum să uite ochii ei! Ci luna a spoit cu var, în ștreang, pe-al treilea drumar Leagănă-l creangă de arțar. Cu fruntea mută de pământ Cu ochi adânci ca un mormânt întoarce-l lună, bate-l vânt!” în suicidacție, începând cu faza de trecere de la imaginile abstracte ale actului la concretizarea lor, de la ideație la faptul în sine, subiectul își alege modalitatea de a trece dincolo. De multe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
familiei lui și sub comuniști, și chiar în forme mult mai grave decât asupra altor familii românești... Acum totul s-a sfârșit și Petrașcu a intrat în istorie, care îl va judeca nu după perfidia și răutatea omenească, ci după adânca lui iubire de neam, după faptele lui mari și după calvarul ce l-a îndurat, pentru că urmând învățătura Căpitanului, s-a opus guvernărilor nedrepte și înstrăinate. Voind să desprindem acuma ce a însemnat acest om pentru Legiune, trebuie să-i
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu în contradicție sau adversitate cu conducerea legionară din țară, ci diferit de orientarea ei. Cu timpul, după un contact îndelungat cu Nicolae Petrașcu, Vică Negulescu și Radu Mironovici, am înțeles că linia mea de orientare era greșită. După un adânc proces de conștiință vin în fața dumneavoastră și declar că mă socot încadrat în Mișcarea Legionară și urmez linia trasată de Petrașcu, cu mențiunea că el a avut dreptate în toate împrejurările și maturitatea lui de gândire m-a impresionat așa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pe Nicolae Petrașcu drept „un dac cult”. Și într-adevăr acesta este punctul de plecare când urmează să se încerce fixarea personalității lui Nicolae Petrașcu în devenirea istorică a Mișcării Legionare și implicit a neamului românesc: țărănia lui genetică cu adânci și străvechi rădăcini în istoria noastră nescrisă, originară. Virtuți fundamentale ca ale dacilor: credință, tenacitate, spirit de jertfă pentru un ideal, conștientizate și trăite în secolul pe care a avut și am avut nenorocul să-l trăim. În vremurile lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionarul complet, dacă ne întrebăm cum este cu putință să existe asemenea oameni, gândul ne duce la acea împărțire a omenirii, constatată de-a lungul mileniilor, în oameni de rațiune și oameni de inimă. Și, fără să-l căutăm, aforismul adânc al lui Blaise Pascal, omul științelor exacte a devenit mistic, ne ușurează și ne mijlocește răspunsul: „Le coeur a ses raisons, que la raison ne connait pas” (inima își are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște). Iar de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o tăcere desăvârșită. Din clipa în care am intrat în lift și s-au închis ușile, n-a mai pătruns până la mine nici un zgomot, dar absolut nici unul. Era atâta liniște, încât nici nu-mi dădeam seama dacă se mișca. Apele adânci curg liniștit. În altă ordine de idei, acestui lift îi lipseau accesoriile pe care trebuie să le aibă, în mod normal, orice lift. Mai întâi și mai întâi, nu exista panou cu butoane și comutatoare. Nu avea butoanele pentru etaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sărutându-mă pe buze. Deci, să vedem cum stau lucrurile când nu există dușmani. — În primul rând, locul acela e izolat de lume. Acolo nu pot pătrunde alte animale, am zis. Cum ar fi, de exemplu, platourile înalte sau văgăunile adânci din Lumea dispărută a lui Conan Doyle. Oricum, un loc împrejmuit de munți. — Splendid! zise ea, lovindu-mă cu arătătorul direct în inimă. Într-adevăr există și un document în care se vorbește despre descoperirea unui craniu de unicorn exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a pătrunde până în mijlocul ei, mergând în paralel cu Zidul. În felul acesta puteam prinde pe hartă și conturul părții de zid care împrejmuia pădurea. N-a fost deloc treabă ușoară. Drumul se afunda pe alocuri, șanțurile erau mari și adânci, iar tufișurile spinoase de mure mai înalte decât mine. Terenurile mlăștinoase îmi împiedicau și ele înaintarea. Pânze imense de păianjen mi se lipeau de față, de gât, de mâini. Din când în când aveam impresia că mișuna ceva prin copaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
beam ceva cald și o conduceam acasă. Vorbeam vrute și nevrute în drum spre casă, îmi povestea despre surorile tatălui ei, despre viața de zi cu zi. Întotdeauna simțeam la despărțire un gol mai mare decât la momentul întâlnirii. Ca o fântână adâncă, întunecată, ce nu mai putea fi în veci astupată. Presupun că asemenea senzații de gol sunt provocate de niște amintiri uitate. Am încercat să stabilesc o legătură, dar n-am găsit nimic în interiorul meu. Nimic care să stea în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu erau ale mele. N-aveau cum să fie. Erau prea grele. Am decis să plec repede din pădure, fără să mai privesc Zidul. Am luat-o spre poarta de est. Aveam mult de mers și bezna devenea tot mai adâncă. Nervii nu mă mai ajutau. Mă mai opream din când în când să-mi trag sufletul și să-mi adun forțele. Învăluit în beznă, am simțit ceva apăsând greu deasupra capului meu. Am avut chiar impresia că auzeam goarna în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și ești ca nou. O să rămână o cicatrice, dar n-o vede nimeni acolo, zise Pitic. Ne pare rău, dar se mai întâmplă și de-astea pe lume. A îndepărtat prosopul de pe rană și a privit-o. Nu era foarte adâncă, dar suficient cât să sângereze. — După ce plecăm noi, să-i arăți individului din Sistem ce ți-am făcut. Spune-i că ne-am înfuriat cumplit pentru că n-ai vrut să ne spui unde e craniul. Normal că n-aveai cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bătaie cu cineva din pricina unei femei, i-am zis. Nu mi-a venit în minte altă minciună mai plauzibilă. — În cazul ăsta, trebuie să anunț Poliția, zise doctorul. — Poliția? De ce? Eu am fost de vină, iar rana nu e cine știe ce adâncă. De ce să mai anunțați și poliția? Doctorul a bombănit ceva, dar până la urmă mi-a spus să mă întind pe pat. Mi-a dezinfectat rana, mi-a făcut câteva injecții, mi-a cusut-o cu îndemânare. După ce-a terminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să vadă unde ne aflam. Am plimbat lanterna în jur. Bolta avea formă de dom, iar încăperea era circulară. Se vedea mână de om aici. Peretele era neted, asperitățile dispăruseră cu totul. În mijlocul pardoselii se afla o groapă nu prea adâncă, cu un diametru de aproape un metru. În groapă, ceva nămolos, vâscos. Nu știu cum să-i definesc consistența, dar emana un miros grețos care-mi lăsa o senzație de acid în gură. — Cred că ne apropiem de sanctuar, zise fata. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru ochii mei care se învățaseră cu întunericul. Trebuie să recunosc faptul că, încă din timpuri străvechi, omul a reușit să se adapteze oricărei situații. Nu mă mai mir că trupurile Întunegrilor au devenit funcționale doar în bezna cea mai adâncă. După ce-am urcat vreo șaizeci sau șaptezeci de noduri, am ajuns în vârf. M-am apucat cu ambele mâini de marginea stâncii și am încercat să mă salt asemenea unui înotător care se ridică pe marginea bazinului după competiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decât o singură soluție ca să scapi de lumea eternă. — Care anume? — Să mori în clipa asta, spuse Profesorul sec. Să mori înainte de a se conecta circuitul A. N-ar mai rămâne chiar nimic din tine. S-a lăsat o tăcere adâncă. Profesorul și-a dres glasul, nepoata lui a oftat din rărunchi, eu am scos sticla cu whisky și am băut o gură. Nimeni nu mai zicea nimic. — Ce fel de lume e aceea? ... Lumea eternă... — Ți-am mai spus. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu mi-am dat seama. Poate chiar din interiorul capului meu. Ca să mă conving, m-am dat jos din pat și am privit pe fereastră. Mi-am dat seama imediat ce se întâmpla. Sub fereastra mea, trei bătrâni săpau o groapă adâncă. Vârfurile cazmalelor se ciocneau de pământul înghețat bocnă și scoteau sunete stridente. Reverberația lor în urechile mele mi se părea ciudată. Poate din pricina frigului. Sau poate pentru că mi s-au întâmplat prea multe în ultima vreme și nervii mei erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]