13,891 matches
-
să fie ferită de orice acuzare de agresiune și să o prezinte Europei ca determinată de împrejurările politice. El știa, că încheierea convenției româno-ruse va determina ostilitatea Turciei, dar știa în același timp, că Europa nu era dispusă să intervină armat pentru a salva Turcia. Austro-Ungaria, nu vedea cu ochi buni o apropiere a statului român de guvernul țarist. Aprehensiunea de a nu provoca ostilitatea Austro-Ungariei, a contribuit, în această primă teapă într-o oarecare măsură, printre celelalte considerente, ca el
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
într-un război al Sebiei și Muntenegrului împotriva Turciei. Cum forțele turcești erau mai puternice, Rusia care urmărea slăbirea și alungarea turcilor din Europa, a hotărât să trimită armatele în sprijinul sârbilor și muntenegrenilor. Dar, ca să ajungă în Peninsula Balcanică armata rusă trebuia să treacă prin România. În vederea acestui scop s-au dus tratative între reprezentanții Rusiei și României, în localitatea Livadia din Crimeea. Înțelegerea sau convenția stabilită acolo a fost apoi semnată la București, de către Mihail Kogălniceanu. Această convenție stabilea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
fie numiți comisari. Convenția a reprezentat un moment important pe calea afirmării de sine stătătoare a României. În același timp s-au luat măsuri de organizare de apărarea a României. A fost decretată mobilizarea armatei și a gărzii civile. Forțele armate române numărau în total 120 000 de oameni, din care 58 000 reprezentau forța operativă. S-au organizat noi regimente de dorobanți și baterii de artilerie. Unitățile militare au fost dispuse în sudul țării pentru a preveni orice incursiune otomană
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
românești. Au căzut atunci eroic mii de oșteni. Noi încercări de a cuceri Grivița II au avut loc în septembrie și în octombrie 1877. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Forțele armate române controlau în centrul încercuirii două sectoare, după lupte înverșunate preluând controlul și asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie Osman Pașa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind înfrânt și rănit s-a predat colonelului Mihail Cristodulo Cerchez. Erau capturați
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
oferit numeroase donații și daruri. S-au făcut importante rechiziții și contribuții în alimente, furaje și vite, s-au organizat ambulanțe și spitale. În sprijinul efortului de război au acționat și comitetele de femei. 40 Nicolae Iorga sintetizând perioada confruntărilor armate afirma că: „Opinia publică din București, e foarte neliniștită, foarte agitată și mai mult prin ignoranța în care se află însuși miniștrii ca să poarte falsele știri și să ridice spiritele”. La sfârșitul lui august, românii erau chemați a da cel
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
să se realizeze o paralelă între ideea de neutralitate și cea de independență, deși în acea vreme România nu beneficia decât de o largă autonomie. Mai semnificativă era însă afirmația că România urma să-și apere neutralitatea prin forțele sale armate și că „Imperios se cerea ca țara să-și organizeze bine forțele militare”Paralel cu afirmațiile de „neutralitate absolută” Kogălniceanu înțelegea însă să tolereze acțiunile cetelor bulgare. Cu hotărâre Mihai Kogălniceanu denunța masacrele ce aveau loc și arăta că „neutralitatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
o mare răscoală pentru a scutura jugul turcesc. Rusia, care urmărea răpirea unor teritorii asiatice de la turci, vine În ajutorul popoarelor creștine din Balcani și declară război turcilor În 1877. Românii care priveau cu simpatie lupta popoarelor pentru independență, permit armatelor rusești să treacă peste teritoriul țării noastre, În drumul lor spre sudul Dunării, unde vor avea loc confruntările militare. Turcii Își exprimă nemulțumirea față de atitudinea românilor, bombardând o serie de orașe românești: Calafat, Bechet, Giurgiu, etc. În aceste condiții, oamenii
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Eliza-Carolina Vieru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93558]
-
precum și procesul de dezvoltare a sistemului capitalist, ceea ce în mod obiectiv, a însemnat, cu tot caracterul înapoiat al politicii țariste, un fapt înaintat (...) Guvernul reacționar român (...), folosind situația grea a tinerei republici sovietice, atacă Basarabia (ianuarie 1918), înăbușind cu forța armată lupta sovietelor revoluționare din Basarabia”. Conducătorii de la București iau atitudine la adresa procesului de deznaționalizare din Basarabia și numesc acest teritoriu pământ românesc abia după aproape două decenii de la încheierea celei de a doua conflagrații mondiale, în ultimii ani ai
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dureri vechi, comuniștii acuză, după mai bine de un deceniu, în ajunul alegerilor din 2004, de evenimentele sângeroase de pe Nistru, pe unii dintre liderii partidelor de opoziție. Mircea Snegur este condamnat că, în calitatea de președinte și comandant al forțelor armate și în cârdășie cu alți oameni din anturajul său intim (Costaș, Hadîrcă, Moșanu) „de trei ori au pus la cale asalturi sângeroase asupra Dubăsarilor și de două ori împotriva Benderului”. Apoi este întocmită o lungă listă a celor acuzați pentru
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a II-a "possa temere una Coalizione della Francia cola Porta Ottomana, e colla Corti di Svezia, e di Danimarca per ristabilire în Polonia la Costituzione del 1791" (s.Ven.C.)42. În consecință, a dispus concentrarea unei imense forțe armate 600.000 de oameni, conform datelor deținute de acelasi Nicolo Venier dintre care o parte, mai mult de 80.000 de oameni, se aflau în Polonia, iar 60.000 în zona Hotin care aveau misiunea de a ocupa cetatea, imediat ce
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
internaționale din ultima fază a războaielor revoluționare. Ea constituia, totodată, expresia eforturilor marilor puteri europene Marea Britanie, Franța, Rusia și Austria de a-și asigura poziții cât mai avantajoase, în perspectiva iminentei redimensionări politice a Europei 1. Pentru Rusia, Liga Neutralității Armate reprezenta mai curând un mijloc de a-si salvgarda interesele sale tradiționale în Europa Centrală și de Nord. Participarea sa la cea de a doua Coaliție antifranceză, inițiată în primăvara anului 1799, alături de Austria și Marea Britanie, nu-i oferise oportunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1801, urmat de cel dintre Prusia și Danemarca, din 2 aprilie același an, ambele semnate tot la Petersburg 6. Evenimentele politice și militare din zonă au evoluat, însă, într-o altă direcție decât cea preconizată de inițiatorii și membrii Neutralității Armate. Reacția Mării Britanii față de blocarea comerțului englez în Marea Baltica a fost promptă și dura. O flotă engleză a atacat și distrus, la 2 aprilie 1801, flotă daneză care apără Copenhaga, si a constrâns Danemarca să încheie armistițiul, șase zile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Bernstorff a fost împuternicit de Consi liul de Stat și de guvernul danez să opereze o modificare radicală în domeniul politicii externe a Danemarcei, prioritară devenind necesitatea reconcilierii cu Marea Britanie. Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale ale Danemarcei, declanșând conflictul anglodanez în problema dreptului statelor neutre față de războiul anglo-francez de a face comerț și cu statele beligerante, vezi ibidem, p. 31 și urm. 6 Cf., Richard Krauel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
aprilie 1801, să obțină sprijinul Franței, în schimbul alierii cu ea împotriva Mării Britanii. Un astfel de obiectiv era, însă, în flagrantă contradicție cu principiile alianței, motiv pentru care, la începutul lunii mai 1801, regele suedez a recunoscut necesitatea abandonării Neutralității Armate și a demarat demersurile diplomatice la Petersburg, cu scopul subminării poziției Danemarcei în capitala Rusiei. Concomitent, a fost tatonat terenul, în vederea asigurării sprijinului Prusiei, în schimbul căruia îi oferea Pomerania Suedeză și a masat trupe la granița cu Norvegia, campania militară
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
care era declarat ostilă, motiv pentru care atacul a fost amânat pentru altă dată, când condițiile politice l-ar fi îngăduit. Luând act de faptul că Suedia dovedise, prin acțiunile amintite, că nu se mai consideră drept membră a Neutralității Armate, Danemarca s-a considerat, la rândul ei, degrevata de orice obligație față de această, decurgând din principiile alianței 8. După înfrângerea suferită la 2 aprilie 1801, importanța atitudinii Prusiei în combinațiile politice ale Danemarcei a sporit consi derabil. Cum am menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 179. între Rusia și Marea Britanie. A făcut, apoi, cunoscută guvernului britanic dorința să de a normaliză relațiile și de a realiza o strânsă colaborare politică între cele două puteri, cu condiția, însă, că Marea Britanie să fi recunoscut principiile Neutralității Armate. Noul ministru al Afacerilor Străine, numit de Alexandru, anume Panin, partizan ardent al politicii pro-engleze, a atenuat, totuși, semnificația acelei condiții, prezentând-o doar ca bază a negocierilor rusoengleze ce urmau a fi demarate în St. Petersburg. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
neutre, cu precădere ale Suediei și ale Danemarcei. Astfel că Panin putea să prezinte aliaților Rusiei convenția cu Anglia ca fiind în egală măsură și în favoarea lor, de vreme ce cea de a doua acceptase, desi într-o formă modificată, convenția Neutralității Armate, încheiată la 16 decembrie 180012. Convenția anglo-rusă din 17 iunie 1801 avea, însă, si o altă semnificație majoră, constând în aceea că ea confirmă "Russia's continued hegemony over Denmark and Sweden" (s. Ven.C.)13. Acutizate de tentativa regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
numai că nu i-a asigurat stăpânirea asupra Stralsund-ului, așa cum preconiza Adam Jerzy Czartoryski la începutul anului 1806, ci a creat condițiile celei mai severe pierderi teritoriale din întreaga să istorie. După bătălia de la Friedland, din 14 iunie 1807, unde armatele ruse au fost înfrânte de cele franceze, conjunctură politică din Europa de Nord s-a modificat radical în defavoarea Rusiei, în comparație cu cea creată după Austerlitz. Pentru a salva cât mai mult cu putință din ceea ce ar fi putut să piardă în domeniul intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei de către fiul său Alexandru, la începutul lunii aprilie 1801, au creat condițiile necesare restabilirii raporturilor anglo-ruse, în parametrii în care evoluaseră până la sfârșitul anului 1799. Pe masura ce contradicțiile ruso-engleze se estompau, în aceeași măsură, sau, poate, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
disputelor legate de apartenență Norvegiei la una dintre ele. Ca urmare, după încheierea, e drept, forțată, a armistițiului cu Anglia, la 8 aprilie 1801, Danemarca și-a reconsiderat politică față de acest stat, renunțând, deci, la calitatea de membră a Neutralității Armate. În schimb, Suedia a încercat să împiedice destrămarea acelei Coaliții, în speranța că, la adăpostul ei, va avea răgazul pregătirii diplomatice și militare, în vederea tranșării, în favoarea sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în acest scop, sprijinul Franței, în schimbul căruia îi oferea colaborarea împotriva Angliei, a pus, însă, în mod clar în evidență incompatibilitatea Suediei cu calitatea de membră a Neutralității Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Iași, din 9 ianuarie 1792, cel mult ca pe un armistițiu 27. Prin urmare, așa cum observa și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, Rusia era singura dintre puterile vecine care provoca mari îngrijorări Porții Otomane. Răsunătoarele înfrângeri pe care i le administraseră armatele ruse, 24 Loc. cît. 25 Loc. cît. 26 Loc. cît. 27 Cf., Thomas Naff, op. cît., p. 304. în timpul războiului dintre anii 1787 și 1792, permanentele demonstrații militare ale Rusiei în Crimeea și în teritoriile adiacente, starea deplorabilă a Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
promulgat o circulară care decreta libertatea religioasă pentru creștinii din întreg imperiul și restituirea bunurilor. Datorită schimbării politice și religioase a împăratului Licinius, iar mai apoi și a întăririi suspectului acestuia față de colegul său occidental, s-au ajuns la neînțelegeri armate materializate prin două războaie în defavoarea celui dintâi care, între timp, suspectându-i pe toți de trădare, asemenea lui Domițian (81-96), a inițiat o serie de persecuții împotriva Bisericii și nu numai. În anul 324, în urma bătăliei de la Chrisopolis, învingându-l
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione mortuorum, 19, 7, autorul face o aluzie critică la acțiunile armate care distrug popoarele și orașele, condamnând cu asprime guvernanți care le înfăptuiesc: Asasinul, sau principele ori tiranul care ar fi ucis pe nedrept mii și mii de oameni, nu va putea plăti șirul acestor acțiuni printr-o singură moarte. Iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]