13,206 matches
-
bunuri materiale și alimentare, consiliere/sprijin moral-afectiv etc. În familia urbană, bunicii din generațiile mai tinere le dau copiilor bani, sprijin moral-afectiv și servicii preponderent prin îngrijirea nepoților (primele în ierarhia de schimb), iar părinții bunicilor preponderent servicii și consiliere. Bunicii vârstnici (65-74 ani, peste 75 ani) dezvoltă un comportament de schimb diferențiat pe nevoi, deși continuă să își ajute copiii până la vârste avansate: pe primul loc se află în oraș consilierea și îngrijirea nepoților, care este pe primul loc și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1990 debutează cu volumul de proză scurtă Teama de amurg, urmat de romanul Sub semnul Orionului (1992), de cărțile de versuri Legende și eresuri (1995), Năluci și portrete (2001) și de proza din Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002), Bunicul s-a întors la franceză (2003). Colaborează la numeroase reviste din țară, printre care „Contemporanul - Ideea europeană”, „Dilema”, „România literară”, „Observator cultural” ș.a.. Cărțile de proză scurtă ale lui S. sunt culegeri de „istorii” ce nu au aparent legătură unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
facilitează întoarcerea la evenimentele petrecute anterior timpului povestirii. SCRIERI: Teama de amurg, București, 1990; Sub semnul Orionului, București, 1992; Legende și eresuri, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1995; Năluci și portrete, București, 2001; Imperiul generalilor târzii și alte istorii, Cluj-Napoca, 2002; Bunicul s-a întors la franceză, pref. Liviu Antonesei, Iași, 2003. Repere bibliografice: Mona Mamulea, „Imperiul generalilor târzii”, „Respiro”, 2002, 9; Simona Sora, „Imperiul generalilor târzii”, „Dilema”, 2003, 532; Marius Chivu, Povestiri despre orice, RL, 2003, 6; Iulia Popovici, „Bunicul s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
2002; Bunicul s-a întors la franceză, pref. Liviu Antonesei, Iași, 2003. Repere bibliografice: Mona Mamulea, „Imperiul generalilor târzii”, „Respiro”, 2002, 9; Simona Sora, „Imperiul generalilor târzii”, „Dilema”, 2003, 532; Marius Chivu, Povestiri despre orice, RL, 2003, 6; Iulia Popovici, „Bunicul s-a întors la franceză”, RL, 2003, 50; Horia Gârbea, „Bunicul s-a întors la franceză”, R, 2003, 12. Ș. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
2003. Repere bibliografice: Mona Mamulea, „Imperiul generalilor târzii”, „Respiro”, 2002, 9; Simona Sora, „Imperiul generalilor târzii”, „Dilema”, 2003, 532; Marius Chivu, Povestiri despre orice, RL, 2003, 6; Iulia Popovici, „Bunicul s-a întors la franceză”, RL, 2003, 50; Horia Gârbea, „Bunicul s-a întors la franceză”, R, 2003, 12. Ș. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
despre situațiile la care s-a ajuns. 5. Faza raportării soluțiilor în colectiv Întreaga clasă reunită analizează și concluzionează asupra ideilor emise. 6. Faza decizională Se alege situația finală și se stabilesc concluziile. 1. S-a citit textul în versuri „Bunicul (despre cele patru rase), de Nichita Stănescu!”; 2. Elevi au lucrat individual 2 minute timp în care și-au notat întrebări de tipul: Ce s-ar întâmpla cu lumea dacă ar fi o singură rasă? Dar dacă nu ar fi
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
activităților creative a intervenit cu crearea unor scurte cântecele pe versurile realizate în grup, în concordanță cu tema. Ca și opțiune de viitor, s-a gândit că ar vrea să învețe să cânte la un instrument, acordeon (îl poate ajuta bunicul, care e lăutar) și ar fi plăcut, recunoaște el, să poată compune și interpreta vocal și instrumental cântece prin care să atragă atenția oamenilor asupra nevoii de toleranță, înțelegere, conviețuire împreună indiferent de rasă. Ar vrea chiar să facă lăutărie
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
deși până a vedea că este apreciat la antrenamentele creative, nu se gândea la acest aspect. Dorește chiar să devină mai bun la învățătură și mai conștiincios, pentru a urma studii muzicale. Nu ar vrea ca să cânte „după ureche” ca bunicul, ci să cunoască notele muzicale. 4. Sugestii pentru consiliere școlară și psihologică Luând în considerare rezultatele obținute la testele psihologice și rezultatele pe are elevul le obține în clasă, sugerăm implicarea sa în activități sportive, includerea într-o echipă de
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
și du-te mai bine după apa minerală. Ehe, păi dacă-i tot dăm cu întrebările, cînd mai facem și treabă? Alex: Bunică! Bunica: Păi nu-i așa, dragu' bunichii? Că dacă-ți tot pui întrebări, asta o știu de la bunică-tu, Dumnezeu să-l ierte, pe stomacul gol, ajungi la răspunsuri anapoda. Și-atunci? Mai mare încurcătura! O întrebare: nu vrei o feliuță de pîine cu ceva acolo? Alex: Nu, bunicuță, eu cînd am stomacul gol îmi pun cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
literară - să nu uităm că romancierul se află abia la jumătatea carierei - este alcătuită de fapt din cronici ale unor vieți care au fost. Critica vorbește de o suită romanescă: În Les champs d’honneur atenția se focalizează asupra figurii bunicului, În Des hommes illustres se desenează portretul tatălui, În Le Monde à peu près (1996) se insistă asupra morții tatălui. Penultimele două romane, Pour vos cadeaux (1998) și Sur la scène comme au ciel (1999) se concentrază asupra figurii mamei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în baricade." Vibrația poemelor lui Al. Andrițoiu o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe vremuri" invocând trecerea generațiilor: "Și iarăși bem cafea de Mocca,/ Și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca/ La balurile populare." Romantic ca simțire, prin forma mentis, poetul este un spirit clasic, echilibrat, înclinat spre frumusețile eterne, un sensibil care receptează zvonurile naturii, chemările, tăcerile și culorile ce ne tulbură prin spectaculosul și prin trăirea intimă si
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un lirism controlat sau discret, fără substrat metafizic și viziune: " Se clatină tot satul când e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poveste de familie Cine l-a înțeles pe Bacovia în propria sa familie? Tatăl, cert, nu. Lucrul mi-a fost confirmat, în timpul unui amplu interviu, de un nepot al acestuia, avocatul Maximilian Vasiliu. „Buiul (așa îl numeam noi nepoții pe bunicul) îl privea adeseori lung de tot pe Iorgu (apelativul poetului între ai săi - n. m.) și rămînea apoi dus pe gînduri. Probabil căutase și dînsul să citească ce scrisese băiatul lui în cartea apărută, «Plumb», și nu prea înțelesese mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prea înțelesese mare lucru. Odată a întrebat-o pe verișoara mea Liliana (fiica mai mare a Mariei) dacă ea pricepe ceva din poeziile lui Iorgu. La răspunsul ei negativ (avea vreo treisprezece ani atunci), Buiul ar fi zis: «Gîndul mîței!» Bunicul meu era un om simplu, care nu se ocupase toată viața lui decît de comerț. El nu citea decît ziarele, nu l-am văzut niciodată cu o carte în mînă. Cînd și cînd, într-un calendar vechi, scria scurte versuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încă se mai stăruie că "n-ar fi exclus" alt loc de naștere, deși, pentru aceste două probleme, cercetările documentare au bătut pasul pe loc. Din aceleași cauze, n-a fost spulberat un lung șirag de neadevăruri cu privire la Vasile Iurașcu, bunicul poetului, care, de fapt, n-a fost de viță boierească și nici moșia Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spunea că sunt foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea numai 9 ani cînd a auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
moșia Joldești și tocmai de aceasta te miră faptul că toți cercetătorii biografiei eminesciene, fără nici o ezitare, s-au lăsat induși în eroare de ifosele boierești ale lui Matei Eminescu și au transmis din unul în altul afirmația greșită că bunicul poetului a fost proprietarul moșiei Joldești! În al doilea rînd, te miră și stăruința cu care Augustin Z. N. Pop perseverează în greșeală. După ce îl vede pe Vasile Iurașcu "trăind într-o deplină răzeșie la Joldești"23, domnia sa vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sare tocmai în Țara-de-Jos, "la Ursu Iurașcu, cel căpitan de Covurlui, care l-a avut de fiu pe Iordache lurașcu, căsătorit cu Maria, fiica pitarului Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Neculai Kogălniceanu" și de la acest fiu l-ar fi avut de nepot pe Vasile Iurașcu, bunicul lui Eminescu. După cîte știm, Gh. Ghibănescu n-a îndrăznit să afirme categoric această filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria Kogălniceanu"26. Acest amănunt genealogic ne obligă la o scurtă reflectare. Scarlat Callimachi a domnit în Moldova, cu cîteva întreruperi, între 1806, august 12 și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
precizarea" lui Augustin Z. N. Pop, tatăl lui Vasile Iurașcu s-ar fi căsătorit între aceste două date: 1806 și 1819. Dar însemnările autografe, pe care ni le-a lăsat Vasile Iurașcu le vom vedea mai departe arată că el, bunicul lui Eminescu, era căsătorit în 1803, în 1804 a avut primul copil, pe Marghiolița, iar în 1805 i s-a născut al doilea copil, în 1806 i s-a născut al treilea copil, deci Vasile Iurașcu era căsătorit și avea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ici-pe colea, Augustin Z. N. Pop și-a modificat prima spiță genealogică, luîndu-se după avocatul Iurașcu, dar, și de data aceasta, spița sa tot fantezistă a rămas, în părțile ei esențiale. Ea nu este susținută documentar nici măcar pentru părinții și bunicii lui Iurașcu, fără a mai vorbi de legătura cu Iurașcu pîrcălab de Hotin, care a fost pur și simplu uitat. Noul său arbore genealogic, pus la finele aceluiași volum, pornește de la Iurașcu din Peletuci, din ținutul Bacăului, care în 1647
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1647 era vătav. De la fiul acestuia, Nicolae Iurașcu, autorul pornește un ram, pe care îl pune și pe Vasile Iurașcu, cu o soră, Zamfira. De data aceasta, lui Vasile Iurașcu i se dă alt tată, pe Ion Iurașcu, iar de bunic, pe un Apostol, despre care nu ne spune de unde i-a scos, căci nu ne prezintă și documentele care să susțină această filiațiune. Totuși, luînd de bază acest arbore genealogic, George Munteanu crede că "pe linia maternă știrile sigure (s. n
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de familie. Este o muncă istovitoare și zădarnică această dibuire, printre atîtea sute de familii, cu numele de Iurașcu, răspîndite prin toată țara Moldovei și care cel mai adesea nu sunt înrudite între ele. Pentru a ști cine a fost bunicul lui Eminescu, este mai nimerit să apucăm cu cercetările pe altă cale, mai ales că ne vin în ajutor și documente inedite. Moșia Sarafinești intrase în proprietatea Mănăstirii Moldovița, încă de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu Voievod 33. La puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
50. Acest sat, dimpreună cu Tureatca și cu Nahorenii de alături, prin succesiune, au fost în stăpînirea neamului Iurașco, fost pîrcălab de Hotin, dar numele de familie Iurașcu nu s-a perpetuat în aceste sate. Preotul putea dovedi că tatăl, bunicul și străbunicul său au trăit în acest sat, pe moșia neamului Iurașcu, dar nu putea dovedi că și el aparține, prin descendență, acestei familii. Iar originea lui Vasile Iurașcu este și mai neclară. El și-a zis pe țărănește: Iurașc
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
numeau aceștia. În schimb, rangul boieresc de stolnic vom arăta mai departe cum l-a obținut l-a făcut pe un nepot al său să-l creadă de viță boierească. Găsind, întîmplător, prin documente, un nume Iurașcu, asemănător cu numele bunicului său, cu bogata sa fantezie și cu multe ifose boierești, l-a considerat pe bunicul său descendent din Iurașco părcălab de Hotin!! O pretenție tot așa de copilărească și de ridicolă, ca și aceea a unui oarecare să-i zicem
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]