13,837 matches
-
present la Muzeul Etnografic din Crișcior. Lăcașul s-a prăbușit definitiv în 2006, din falnicul edificiu de altădată rămânând doar un morman diform de bârne; turnul său impunător zace culcat la pământ printre copacii și iarba înaltă care au invadat cimitirul. Înaintea acestei biserici, înscrisă pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-B-03466), a existat o altă ctitorie obștească din bârne, renovată în preajma marii răscoale conduse de Horia, Cloșca și Crișan; pe un stâlp al cerdacului fusese prinsă o cruce de lemn pe
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
la vârsta de 84 ani, a fost înlocuit ca preot de către Dionisie Preda. A continuat să locuiască până la moarte în Conacul Bucevski din Calafindești. Decedat la 4 februarie 1937, preotul Vasile Turtureanu a fost înmormântat lângă biserica din lemn din cimitirul satului.
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
a celor mai vechi biserici de lemn din România, ceea ce-i acordă o valoare de unicat în Muntenia. Portalul sculptat și brâul în relief, pisania și crucea de piatră din fața intrării întăresc valoarea artistică și documentară a acestei biserici de cimitir. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Un moment important din trecutul bisericii este redat de pisania cioplită în peretele de apus, în dreapta intrării. Textul în limba română cu litere chirilice reține următoarele: "„Să să știe
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
în fotografie de către fotograful Denis Galloway în anul 1926 când a întreprins o călătorie de documentare în zona etnografică Călata. Biserica, ca edificiu, așa cum este ea surprinsă în fotografia alăturată, prezintă caracteristici obișnuite pentru acest gen de construcție. Aflată în cimitirul satului, biserica avea pe latura de sud un pridvor cu 6 stâlpi. Probabil că acest pridvor adăpostea intrarea în biserică. Acoperișul era unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
află peștera Llop Mari.Suprafața insulei este formată din conglomerat miocenic fosilifer.Pe insulă nu există copaci și este săracă în vegetație.Satul se află în partea vestică a insulei unde există și două plaje.În estul insulei se află cimitirul,farul,turnul Sfântului Iosif și câteva lanuri. Clima este mediterană seacă cu o temperatură anuală de 17 grade,maxima de 35ș în august și minima de 5° în ianuarie.Precipitații sînt scăzute,nedepășind 300mm pe an și neregulate pe parcursul anului
Tabarca () [Corola-website/Science/321184_a_322513]
-
câștigă existența din turism,aici venind zilnic în jur de 3000 de călători. Apa este culeasă din precipitații în rezervoare de apă tradiționale arăbești aflate în Piața De la Carolina și parțial adusă în vase din Alicante.Insula are deasemenea un cimitir în partea extrem estică a sa. Insula este legată de Alicante și Santa Pola prin linii regulate de catamaran.Datorită suprafeței reduse a insulei nu există șosele nici măcar autovehicole. În întregime insula a fost declarată "Ansamblu Istoric și Cultural" în
Tabarca () [Corola-website/Science/321184_a_322513]
-
i s-a refuzat autorizația de întoarcere în Grecia și regina Olga a fost singura rudă (împreună cu soția lui Aspasía) prezentă la înmormântare. Pentru familia regală a Greciei, domnia lui Alexandru I nu a fost niciodată pe deplin legitimă. În cimitirul regal, în timp ce mormintele altor conducători ai dinastiei sunt inscripționate cu "rege al elenilor, prinț al Danemarcei", se spune că pe mormântul tânărului rege scrie "Alexandru, fiul regelui elenilor, prinț al Danemarcei. El a domnit în locul tatălui său din 14 iunie
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
o carte a lui de Moivre. Activitatea și descoperirile sale în domeniul teoriei probabilităților au trecut după moartea sa în mâinile prietenului său Richard Price. În 1755 era bolnav, iar în 1761 a murit la Tunbridge. A fost înmormântat în cimitirul Bunhill Fields din Moorgate, Londra. Soluția lui Bayes la o problemă a „probabilității inverse” a fost prezentată în "Essay Towards Solving a Problem in the Doctrine of Chances" ("Eseu despre rezolvarea unei probleme în doctrina șanselor", citită de Richard Price
Thomas Bayes () [Corola-website/Science/321255_a_322584]
-
sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile: Dorohoi, Găiceana, Alexandria etc., precum și alte lucrări în Lugoj, Govora, Fundulea, Tămădău, Lehliu, Valea Voievozilor, Botoșani, Făgăraș, dar și lucrări statuare și busturi funerare în cimitire din București etc. În lunile iunie-iulie 1963, în Parcul Herăstrău a fost organizată o expoziție retrospectivă, cu peste 100 de lucrări ale artistului. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
liste de subscripție în valoare de câteva milioane de lei. Cu strângerea și folosirea cu rost a acestei colecte s-a ostenit preotul paroh de atunci Grigore Fierescu-Gorj. Clopotnița pe schelet din lemn s-a construit în anul 1946. Primul cimitir al satului a fost în locul „Cracul Munceiului” și era numit „gropiște”. După numai câteva înmormântări, cimitirul s-a mutat pe coasta din fața bisericii până la Râpi. Primul înmormântat în cimitirul actual a fost Dumitrașcu Dănciulescu, un pandur al lui Tudor Vladimirescu
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
a acestei colecte s-a ostenit preotul paroh de atunci Grigore Fierescu-Gorj. Clopotnița pe schelet din lemn s-a construit în anul 1946. Primul cimitir al satului a fost în locul „Cracul Munceiului” și era numit „gropiște”. După numai câteva înmormântări, cimitirul s-a mutat pe coasta din fața bisericii până la Râpi. Primul înmormântat în cimitirul actual a fost Dumitrașcu Dănciulescu, un pandur al lui Tudor Vladimirescu. Biserica a fost sfințită în ziua de 15 septembrie 1946 de către marele ecleziah Teofil Niculescu însoțit
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
pe schelet din lemn s-a construit în anul 1946. Primul cimitir al satului a fost în locul „Cracul Munceiului” și era numit „gropiște”. După numai câteva înmormântări, cimitirul s-a mutat pe coasta din fața bisericii până la Râpi. Primul înmormântat în cimitirul actual a fost Dumitrașcu Dănciulescu, un pandur al lui Tudor Vladimirescu. Biserica a fost sfințită în ziua de 15 septembrie 1946 de către marele ecleziah Teofil Niculescu însoțit de arhidiaconul Sacerdoțeanu cu participarea doctorului Aurel Popescu din Turnu Severin.
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Sf. Voievozi)" din Rădeni a fost construită în anul 1780. Ea se află localizată în cimitirul satului Rădeni din comuna Roșcani (județul Iași). a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Rădeni se află la o distanță de aproximativ 40 km de municipiul Iași, în partea
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]
-
col. Caracaș Sava, pretor pl. Turia I. Prică, primar com. Roșcani Gr. Manea"". În curtea bisericii, înspre vest, se află un turn-clopotniță din lemn. Acesta este abandonat în prezent, în locul lui fiind construit un turn-clopotniță din zidărie la intrarea în cimitir. Biserica de lemn din Rădeni este construită în totalitate din bârne de lemn. Pereții exteriori au fost tencuiți și văruiți în culoarea albă. Inițial acoperită cu șindrilă, ea are astăzi învelitoare din tablă vopsită în cărămiziu. În biserică se intră
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]
-
de hematopoieza suferă o deplasare în etape succesive: Un rol important în eritropoeza îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și acidul folic (vitamina F), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari. Așa numitul cimitir al eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat. Viața unei eritrocite durează 120 de zile. După moartea eritrocitelor, hemoglobina suferă un proces de descompunere cu mai multe etape: bilirubina, urobilina, stercobilina: acestea se elimină prin urină și fecale.
Hematopoieză () [Corola-website/Science/320558_a_321887]
-
era rânduială, în afara zidurilor înalte ale mănăstirii, pe latura de E. Ansamblul bolniței se compune dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul mănăstirii, Arhimandritul Ioan. Lucrările încep la 20 septembrie 1696 și se vor încheia abia în 1699 prin pictarea bisericii de către meșterii menționați în
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
invențiilor valoroase, ce au determinat schimbări majore în tehnologiile electrotehnice a înscris numele lui Ion Drabenco în galeria oamenilor de știință din Republica Moldova și de peste hotarele ei . A încetat din viață la 19 martie 2010, în Chișinău, fiind înmormântat în Cimitirul Ortodox Central . Ion Drabenco a fost autor și coautor a peste 100 publicații în reviste și culegeri de articole, 16 patente și brevete de invenție eliberate pe parcursul anilor 1973-1976 de centrele științifice din Franța, Elveția, Marea Britanie, SUA, etc.
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin și Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, iar cea din cimitir a rămas doar pentru prohodirea morților. În decursul timpului, au fost efectuate mai multe lucrări de reparații ale lăcașului de cult din lemn. Bisericuța de lemn a suferit o reparație capitală în primul sfert al secolului al XIX-lea realizată
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
din lemn și cu o populație de aproximativ 700 de locuitori, printre care și 5 familii evreiești. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a crescut constant. În anul 1856 s-a organizat cimitir evreiesc care a fost închis în 1919, când s-a deschis unul nou în apropiere. Primul recensământ din 1857 a numărat 190 evrei dintr-o populație totală a localității de 2.703 oameni, reprezentând o pondere de 7,02%. În
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
aproape toți evreii din Gura Humorului au emigrat în noul stat Israel, în oraș rămânând doar puțini locuitori de etnie evreiască. Numărul evreilor a scăzut an de an, comunitatea locală fiind din ce în ce mai îmbătrânită. În prezent, mai trăiesc doar 10 evrei. Cimitirul evreiesc din orașul Gura Humorului este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 504, având codul SV-IV-s-B-05704. Cimitirul se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
scăzut an de an, comunitatea locală fiind din ce în ce mai îmbătrânită. În prezent, mai trăiesc doar 10 evrei. Cimitirul evreiesc din orașul Gura Humorului este înscris pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 504, având codul SV-IV-s-B-05704. Cimitirul se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
fost pus însă în aplicare, iar numărul evreilor de aici a continuat să crească. În anul 1821, s-a deschis în localitate o cârciumă pentru evrei. În 1830 s-a deschis prima sinagogă, ulterior achiziționându-se și spațiu pentru un cimitir. Rădăuțiul a fost ridicat la rang de oraș în anul 1852, iar prin Constituția Imperiului Austro-Ungar din 1867 li s-a acordat evreilor cetățenia statului dualist austro-ungar. Pentru a se înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]
-
Șematismele bisericii greco-catolice precizează faptul că biserica este construită din bârne la anul 1743, hramul acesteia fiind "Buna-Vestire". Aceleași surse amintesc de faptul că parohia este una veche, atributul acesta fiind susținut de inscripțiile din biserică, inscripțiile de pe crucile din cimitir dar și din însemnările păstrate pe cărțile de cult folosite în biserică. Conform acelorași surse, biserica a fost construită în 1743 pe cheltuiala următorilor: ""Stoia, Man, Ioan, Man, Vasile, Sora, Maria, Maria, Ana care toți sunt zugrăviți deasupra intrării în
Biserica de lemn din Broșteni, Sibiu () [Corola-website/Science/320622_a_321951]
-
diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat și a oficiat slujbe la o serie de biserici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala Ortodoxă din Odesa, în memoria celor uciși în atentatul din 21 octombrie 1941, la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacarjani și la Bereșani; a vizitat 31 unități militare și 20 de spitale de campanie, unde a rostit rugăciuni de vindecare, încurajând răniții; a sfințit bisericile din Jura și Popencu (jud. Râbnița); a asistat la Congresul Studenților Moldoveni
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]