14,243 matches
-
se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc În care să-și poată strânge laolaltă credincioșii, să-i instruiască, să-i organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi pe plac. Am nevoie de fortăreața aceasta, spune Hasan. Guvernatorul surâde, Își spune că dervișul nu e lipsit de umor. Dar oaspetele său nu zâmbește. — Am venit să iau În stăpânire locul acesta, toți bărbații din garnizoană Îmi sunt credincioși! Finalul acestui schimb de replici este, trebuie s-o mărturisim, pe cât de uimitor, pe atât de neverosimil. Orientaliștii care au consultat cronicile epocii, mai ales lucrările consemnate de ismailiți, au fost nevoiți să le citească și să le recitească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au propria lor idee: pentru că Hasan dorește, la rândul său, moartea lui Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la Alamut, sub comanda unui credincios al sultanului. În aparență, obiectivul este acela de a asedia fortăreața ismailiților; În realitate, e vorba de o acoperire pentru a negocia fără a trezi bănuieli. Desfășurarea evenimentelor este pusă la punct până la ultimul detaliu: sultanul Îl va atrage pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lăudat fie-i numele, l-am Întrebat când voi muri și am căpătat un răspuns Încurajator. Malik Șah se neliniștește: — Ce răspuns? — Profetul mi-a spus: „Ești un stâlp al Islamului, faci bine În jurul tău, existența ta e prețioasă pentru credincioși, Îți dăruiesc, deci, favoarea de a-ți alege momentul morții”. Am răspuns: „Doamne păzește, ce om ar putea alege o astfel de zi! Întotdeauna vrem mai mult, și, chiar dacă aș alege ziua cea mai Îndepărtată posibil, aș trăi bântuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o fortăreață, să conducă o organizație la nivelul unei cetăți sau al unei provincii. Cei mai capabili vor fi Într-o zi misionari. Mai jos În cadrul ierarhiei se află lassek, În sens literal „cei care sunt legați de organizație”. Sunt credincioșii obișnuiți, fără o Înclinație specială spre studii sau spre acțiuni violente. Cuprind În rândurile lor mulți păstori din Împrejurimile Alamutului, un număr de femei și de bătrâni. Apoi urmează mujib, „candidații”, de fapt, novicii. Ei capătă o instruire inițială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulți păstori din Împrejurimile Alamutului, un număr de femei și de bătrâni. Apoi urmează mujib, „candidații”, de fapt, novicii. Ei capătă o instruire inițială și, după aptitudini, sunt Îndreptați fie spre studii aprofundate, pentru a deveni tovarăși, fie spre masa credincioșilor, fie spre categoria următoare, cea care simbolizează, În ochii musulmanilor din epocă, adevărata putere a lui Hasan Sabbah: clasa fidai-ilor, „cei care se jerfesc”. Marele Învățător Îi alege dintre adepții cu imense rezerve de credință, de iscusință și de răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici noroiul, nici sângele ei nu se va lipi de tălpile noastre. Djahane are ochii aburiți. Dacă aș putea să revin la acea vârstă a nevinovăției, crezi că aș șovăi? Dar e prea târziu, am mers prea departe. Dacă mâine credincioșii lui Nizam al-Mulk cuceresc Isfahanul, nu mă vor cruța, sunt pe lista lor de condamnați. Am fost cel mai bun prieten al lui Nizam, am să te apăr, nu vor veni În casa mea ca să-mi smulgă soția de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Hasan; asceza cea mai aspră era condiția permanentă a membrilor comunității. Nici o abatere, nici o plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ochii În pământ și cu pomeții roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui cele câteva trepte ale podiumului, le adresă credincioșilor săi un gest larg de salut, hărăzit să Întrerupă șușotelile. Apoi a rostit unul dintre discursurile cele mai uimitoare care vor fi răsunat vreodată pe planeta noastră: — Vouă, tuturor locuitorilor lumii, djin-i, oameni și Îngeri, spuse el, Imamul Timpului vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din Egipt, din Franța și din Turcia, luă hotărârea de a folosi cea din urmă armă care-i mai rămânea pentru a-l face pe șah să cedeze. Indiferent de consecințe. Îi scrise, așadar, o lungă scrisoare conducătorului suprem al credincioșilor persani, cerându-i să-și folosească autoritatea pentru a-l Împiedica pe monarh să le dea necredincioșilor pe nimic bunurile musulmanilor. Urmarea ai putut s-o vezi În ziare. Presa americană, Îmi aduceam aminte, relatase, Într-adevăr, că marele conducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun, dacă s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă s-ar putea să trezești doar afecțiune sau repulsie! Cum să te iubesc, cum să te urăsc? Și Însuși Dumnezeu ce va face cu tine? Te va Înălța În paradisul victimelor, te va surghiuni În iadul călăilor? Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să repete că-ți datorez lumina, cerul, marea și că trebuie să stau țintuit locului ca să le merit. Dragostea ta mi-a cerut să fiu altfel și n-am putut. Mi-ai dat firul tău, ca să fiu cel puțin o dată credincios memoriei mele. Și să revin astfel pe un drum străbătut. Dar nu voi putea face acest lucru toată viața. De aceea a trebuit să te părăsesc. Tu mă țineai strîns În brațele memoriei... lată Însă că-mi contrazic destinul, Ariadna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
un loc izolat, acum cînd marea Începe să reînvețe patima verii, am făcut iarăși unul din gesturile mele contradictorii... Mi-l doresc pe Apolo ca zeu pentru zilele cît voi sta aici, dar lui știu că nu-i voi fi credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii săi... (...Noi singuri sîntem Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al morții. Tocmai de aceea știm să prețuim clipa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar el moare Împreună cu credincioșii săi, amestecîndu-se printre cadavrele lor care zac și putrezesc Între flori inutile, neînchise În nici o piramidă. La ce le-ar trebui sibariților piramide? Ei au renunțat la eternitate În schimbul plăcerii. Și, dealtfel, nimeni nu s-a gîndit vreodată să Înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud pașii sfinxului. Și e din ce În ce mai evident că, spre deosebire de Sisif care-și rămîne credincios, Proteu va rătăci continuu În această trădare de sine. Locuința lui va fi tot timpul provizorie pentru a putea fugi fără păreri de rău. Iar fiecare plecare e o mască aruncată pe un mormînt; după care va Începe o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vecinătatea mării. Și totuși cea mai importantă descoperire făcută aici e Împotriva mării pe care am Început s-o Îndrăgesc. SÎnt Însetat de zările ei doar atît cît să mă bucur că sînt pe un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
trece peste faptul că acum piramidele sînt goale. Nici o altă iluzie mai rezistentă la decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe RAI UNO. Se transmite slujba de la Vatican. În Piața San Pietro, credincioșii se pregătesc să asculte finalul discursului papal, pe care pontiful îl rostește în mai multe limbe străine. El spune, întâi, în italiană: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
legendar! Eroul pur și fanatic, de careticăloșii nu se atingeau încă. Îi vindeau la preț mic legenda. Viață de rebel și martir, nu ca a traficanților din jur. Nici nu știi care variantă a mascaradei e mai bună: oportunistul sau credinciosul. Mai avea destule legături sus, să mă poată ajuta. Am plecat iarăși pentru o vreme în provincie, să ma mai uite urmaritorii. Deși știam că eram căsătorită definitiv cu Dosarul. Ca la catolici, până la moarte, Dosarul mi-era soț. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adică, acum, de cealaltă parte a baricadei? Toți răzvrătiții ăștia, schizoizii, se aseamănăl. Niște frustrați! Frustrați, schizoizi. Însetați de putere! Căreia îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zburat. L-a părăsit pe Adam. Abia apoi a fost Eva, soția. Femeia de pământ nu poate fi înlănțuită de nimic și de nimeni, își ia zborul. Iși ia zborul, ajunge înapoi în cer. — Frumos, frumos. Raționalistul Marga, bonomul, un credincios? Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori... Ești credincios, doctore? — Nu. Mă apropie de cer doar pacienții mei. Vezi, muzica de astă-seară puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a fost Eva, soția. Femeia de pământ nu poate fi înlănțuită de nimic și de nimeni, își ia zborul. Iși ia zborul, ajunge înapoi în cer. — Frumos, frumos. Raționalistul Marga, bonomul, un credincios? Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori... Ești credincios, doctore? — Nu. Mă apropie de cer doar pacienții mei. Vezi, muzica de astă-seară puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni. Nu-i biserică, nici organistul Bach nu e preot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]